FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Bufonul regelui (reamintire)
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu


Avertisment amatorilor:

„Un filosof de curte nu e cu nimic mai mult decît bufonul regelui.”
(nu-mi mai aduc aminte cu-i aparțin vorbele)


Aveam în facultate un coleg, onorabil în multe privințe, prezentabil, volubil, sociabil, destul de stilat, care umbla mereu însoțit de cel mai prost și anost dintre colegi. Îl tîra fără rezerve prin toate cercurile unde se învîrtea. Era o ascociere greu de înțeles pentru cei mai mulți dintre noi. Ni se părea nu doar bizară, ci oarecum degradantă pentru el. În fine, cineva l-a întrebat de ce și a primit un răspuns pe măsură:

- În orice grup mă duc e nevoie totdeauna și de un prost sadea și eu îl am, pentru orice eventualitate, lîngă mine.

*

La curțile suveranilor, după cum bine știți, exista întotdeauna și un bufon. Rolul său era să întrețină prin glumele pe care le făcea, dar și prin persoana sa schiloadă și scălîmbă o atmosferă de veselie. Personajul nu era doar un actor dedat la giumbușlucuri ieftine, dar era, de obicei, și un ins tarat, cu reale defecte fizice, suferind de nanism, ghebos și șchiop, și, evident, deraiat psihic. Era comic, grotesc, dar și caraghios, căci, măscărici fiind, îi făcea pe alții să rîdă, dar era și ținta batjocurii tuturor.

Uneori, devenea preferatul regelui, un fel de consilier intim care țopăia permanent în preajma sa și își permitea glume deșucheate cu suveranul. Era, dealtfel, singurul care avea acest privilegiu. De obicei, purta și acel costum specific bufonului sau nebunului, însemn care îl predestina la a nu fi luat în serios și a fi scutit de penitențe.

Întrebarea de ce îl tolera monarhul cu atîta lejeritate și bonomie în preajma sa are două răspunsuri. Primul este acela că printr-o prezență scălîmbă mereu în preajmă, grandoarea sa devenea cu mult mai evidentă. Iar toleranța excesivă de care se bucura măscăriciul îl făcea pe suveran să pară mai magnanim decît și-ar fi permis cu alții.

Al doilea, e mai subtil și mai pervers. Suveranul este sătul de etichetă și protocol, de mascaradă și lingușeală, detestă toate oglinjoarele ipocrite din jur. Preferă ca, sub masca nebuniei, un ins detracat să-i spună permanent cum este cu adevărat. Căci măscăriciul este oglinda lui fidelă în care se poate vede așa cum este de fapt, schilod sufletește. Și asta interzicînd celorlalți să dea crezare țîcnitului.




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23952
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE