FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sunt cel mai iubit dintre pamanteni
Text postat de ecsintescu virtual
Moartea. Un fenomen simplu in natura. Numai oamenii il vad inspaimantator, spunea Marin Preda si a fost o vreme cand ii dadeam dreptate. El era mort, cel mai iubit dintre pamanteni era viu, iar eu, la douzeci si ceva de ani, citindu-l pe un pat de spital, eram cumva mai mult excitat de idea de moarte decat de amorul livresc al Matildei, una din cele mai mari curve din istoria literaturii romane. Paturile din spitalele de oncologie dau polutii ciudate. Esti trezit de asistenta care iti fixeaza reminiscenta visului cu ochii ei mari si negri si tie itie este rusine, cu toate ca, poate, pe ea ai visat-o cabrata peste noptiera plina de medicamente din dreapta patului (eu aveam patul la fereastra). De acolo de unde priveam viata se desfasura firesc, in normalitatea ei ancestrala, cu soarele verii care patrunde voyeur in chilotii inscinsi ai fetelor umezite de prima menstruatie, in timp ce eu, un pacient aflam in anticamera mortii, pompam furibund, rememorand in vis ceea ce Preda, in Cel mai iubit..., spunea la pagina 69, “cand bei uiti de toate si cand faci dragoste moartea si ia talpasita”.

Erau unii, martori ai lui Iehova, care propovaduiau venirea de apoi si frumusetea mortii. In Turnul de Veghere era prezentata o asistenta inchizand ochii unui bolnav. Cred ca m-am masturbat de cateva ori privind poza aia cretina. Avea niste picioare dumnezeiesti si o calitate a hartiei absolut bestiala. Inainte de chimioterapie imi imaginam ca moartea este o asistenta buna, cabrata peste o noptiera plina cu medicamente, citind sacadat pasaje din Turnul de Veghere in slava lui Iahve, ori de cate ori puneam piciorul drept pe pat. Asta asa, ca sa am mai mult elan. De fiecare data sfarsea transpirata si, de fiecare data, in postludiu, isi verifica un carnetel in care nu erau trecuti cpacientii, ci data in care i-a venit ciclul si numarul de anticonceptionale luate pe cale orala. Nu stiu de ce facea asta.

Moartea, m-am plictisit de ea si cred ca a simtit si ea asta. Ne-am despartit prieteni. Cu toate ca as fi vrut sa-mi faca un sex oral, am lasat-o balta. Apoi am coborat in strada. Acolo unde viata se desfasoara firesc. In plin soarele care danseaza intr-un rut fara sfarsit. Un soare care nu stie sa scrie, nu are carnetele si nici calendare si nici nu ia anticonceptionale pentru ca nu-i trebuie.

Astazi mi-am amintit, cumva, vremurile de atunci. Postam ceva pe morti.ro. Am inceput sa rad. Stiu cu siguranta ca nu am murit atunci. In vara aia privita de la fereastra Spitalului Militar Constanta. Oricum, nici nu m-am nascut a doua oara. Am plutit in deriva intre doua lumi. Am baut si am facut dragoste. Marin Preda are dreptate. Numai ca, odata cu moartea, si viata o cam taia, asa, rusinata. Si visam in fiecare noapte, pe care reuseam sa o dorm, asistente.

E clar ca nu atunci m-am nascut a doua oara.

A plecat de langa mine. Eram in Cora sa facem cumparaturi. S-a dus sa ia o sticla de suc. Brusc, mi s-a facut teama. Atac de panica sau alte tampenii. Am vazut-o. Am luat-o in brate. Hai acasa, tziocolato. Mi-a fost o frica de moarte, i-am zis. Sunt aici cu tine, da-o dracu de frica, da-o dracu de moarte. Astazi fac trei ani si trei luni de cand m-am nascut. Si jur ca nu mai visez asistente. Si viata e atat de frumoasa si de normala.

“Daca moartea ar fi sfarsitul a tot, cei mai fericiti ar fi ticalosii” spunea Marin Preda.

Sunt cel mai iubit dintre pamanteni si de trei ani si trei luni am uitat sa fiu un ticalos. La multi ani! La multi ani, bebeloaico!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  @ioan peia: Ăsta e filmul lui Bergman la care făcusem referire - The seventh seal http://www.imdb.com/title/tt0050976/ . E o capodoperă a cinematografiei, n-aș fi crezut că nu știți despre ce vorbesc.

@ecsintescu virtual: 1.Nu mă supăr că-mi spuneți "Popoviciu" (vă luați după peia?!)
2. Poate-mi explicați afirmația "Dar dincolo de text este textul insusi. ". Adicălea, dacă înțeleg eu bine, vă referiți la metatext? Pentru că dacă răspunsul e afirmativ, atunci vine:
3. Metapsihologia. Pe care Freud a creat-o și pe care văd că dvs aveți tupeul să-l luați la mișto. Ceea ce mă face să cred că nu ați citit nici o lucrare de-a lui Freud, pentru că privirile vi se opreau, de fiecare dată, la coperta cu falusuri. Păcat. Și tot acest Freud a mai pus bazele a ceva: se numește psihanaliză aplicată. Și este exact ce-am făcut eu din textul dumneavoastră, prin analiza oferită.

Cât despre încercarea dumneavoastră de a mă seduce ("lasati-mi un numar de telefon si ne intalnim la o bere sau la un ceai sau la cabinet (banuiesc ca aveti cabinet) si va raspund sincer la intrebarile despre cum apare iubirea si cat de teama imi e fara ea. Nu va mai luati dupa Peia. Are gura mare, dar nu e om rau.") și a mă co-alia cu dvs. împotriva lui peia, mă lasă rece. Dacă ăsta e un atelier literar, nu văd de ce ați dori să-mi împărtășiți lucruri de "dincolo de text" la telefon sau la o bere. Poate doar dacă interpretarea mea (textuală!) a atins ceva vulnerabil din sinele dumneavoastră (nenarativ). Și dacă a făcut-o, mai bine mergeți degrabă la un psihiatru.

Cât despre argumentul cu nevasta lui Freud, nu numai ca nu are valoare reală (soția lui Freud nu a "devenit" niciodată lesbiană), ci argumentul în sine nu are nici valoare logică. Pentru că argumentația dvs împotriva lui Freud nu a fost una îndreptată împotriva ideilor sale, care să se fi bazat pe rațiune și să facă, prin urmare, apel la intelect, ci a fost una îndreptată împotriva caracterului său, care face apel la prejudecăți, id est, un atac ad hominem, deci unul lipsit de valoare logică.

Așadar, domnule ecsintescu, mai aveți nevoie să creșteți. De fapt, TREBUIE să creșteți. Și literar și nonliterar. Și dacă tot spuneți că peia e un om bun (dar are gură rea), poate-ar trebui să luați aminte și la ce spune el (dincolo de text). Nu să vă scremeți a-i da replici la care, oricum, vă face "praf" (dpdv literar, desigur). Narcisic vorbind acum, ceilalți "exegeți ai operei dvs" nu mi-au stârnit deloc interesul.
 
Postat de catre mihai popovici la data de 2010-09-20 02:05:39
         
 
  Excelenta psihanaliza. Desprinsa din cartile lui Freud cu falusuri pe coperta IV. Studiu de caz cu concluzii exacte, axioma adormita pe canapea in stare pura. Doar ca Freud nu mai este la moda de cand navasta lui, din heterosexuala convinsa, a deveni lesbiana.
Domnule Popoviciu, suntem pe un atelier literar. Asadar, toate textele se prezuma a fi literare. Fictiune sau imaginatie literara, textul, are un singur dat ontologic, scriitura!
Europeea este un atelier literar. Personajele mele traiesc si se dezvolta. Fac si dragoste. Si sunt mandre de ele. Dar dincolo de text este textul insusi. Daca va oferiti sa-mi dati o mana de ajutor in viata si munca, lasati-mi un numar de telefon si ne intalnim la o bere sau la un ceai sau la cabinet (banuiesc ca aveti cabinet) si va raspund sincer la intrebarile despre cum apare iubirea si cat de teama imi e fara ea. Nu va mai luati dupa Peia. Are gura mare, dar nu e om rau.

P.S. peia este un atent observator al textelor mele. Voyeur al vietii la 40 de grade si chibit al celorlalte postari. Faptul ca il citati de mai multe ori in psihanaliza textului meu ma onoreaza. Da nu numai el o face. Chiar daca ati putea face un duet interesant, mi-ar fi placut sa-i citati si pe ceilalti exegeti ai operei mele.

Multumesc tuturor pentru interventii. Ameliei si Sabinei, in mod special, pentru ca au incercat sa patranda intelesul adanc al textului, si domnului profesor pentru observatie.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-06 00:16:31
         
 
  și mai cred că umbli și cu cioace, domnu popovici(u),
textul e demult ieșit din pagină, da' matale abia acuș percutași!
țin să fii, țin să fii?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-05 12:55:15
         
 
  domnu popovici(u), domnu popovici(u) – iertată fie-mi îndrăzneala minusculării grafice a numelui, (ea este rodul reciprocității … ăăă … “simpatetice”, care v-a îndemnat să-l minusculați și pe al meu, în mod cu totul politicos, evidaman!), iertată fie-mi, zic, îndrăzneala…

… că, precum glăsuirăți… ăăă… “dumitale”!, pe undeva, prin comentariul super-elaborat și profund marcat de adîncimi interpretative, vizavi de capodopera polanskiană de mai sus, că rămăsei, vorba aia, cu neuronii blocați în endorfine,

…dom’le, mărturisesc patetic, pur și simplu – uitîndu-mi eu, în grabă, simpateticul pe noptier㠖 că, extaziat de subtilitățile “dumitale” interpretative, am dat buzna pe gugăl să văz cine ești, pe unde viețuiești, cum mastichezi metafizica aia a matale, de reușești așa performanțe spectaculoase de hermeneutică!

…și ce aflu?!
ba că ai fi fantoma unui ministru de finanțe(!) care o mierli prin ’66!
ba c㠓is on Facebook”.
ba că ai fi directorul unei agenții de “prestații sociale”, mare membru PSD, nuntit proaspăt.
ba că ai fi licențiat în filozofie,
ba că ai crește sticleți,
ba că, ba că…
astfel că am rămas complet nedumerit, admițînd că, ori vei fi fiind toate ipostazele astea la un loc, ori o nevinovată clonă care, “din umbr㔠– ce palpitanto-polițienesc sună! – ne urmărrrreșșșști de vreo doi ani, ca să strîngă, probabil, cazuistica necesară pentru a ne da pe mîna comenduirii.
deși nu prea am înțeles ce te-a determinat să părăsești conspirativitatea fertilă de pînă acum și, brusc, să te năpădeasc㠓dorința special㔠de a ne firitisi cu inteligentele matale decodificări subtextuale!

bine, bre, agentule, dar hai să purcedem la travaliu!...

spui: “cât despre text, există două variante de interpretare.”
numai două? ai bre! de ce? așa ai decretat matale? de ce nu nouăzeci și nouă? sau niciuna?
dar ce e cu textul ăsta?
cică nu el, ca atare, trebuie interpretat, ci “viața din spatele textului”.
ei, și cum eu m-am limitat la “molfăirea de vocative”, să vedem ce variantă aseptică avem în “comedia asta fără spectatori”, în care, deh, te vîri și matale, că doar n-o să tot stai “în umbr㔠și să îi privești pe nepricepuți cum își dau cu părerea:
în primul rînd îi explicitezi primului nepriceput, recte dl. Cristescu (respect majuscularea, de data asta!) c㠓titlul ăla a fost pus acolo ca să arate ceva.” pfuai! ce inteligent! deci, care va să zică, e vorba de nește “arătări”, pe care numai un dialog, de la stafie, la “umbră”, le pot decela. deja simt complexele pe mine cît casa! tre’ să recunosc că nimănui nu i-ar fi tecut prin cap o așa de subtilă observație! suntem nește papă-lapte, ce mai! cică ceea ce ai dedus “dumitale”, dle Cristescu, cum că autorul și-ar da oareșce aere de superioritate, vizavi de “preda” – observați minusculația”! – nu este cum că nu se-ntîmplă taman așa, ci, iote colea, era vorba de “dorința obsedantă a autorului (să-i spunem ecsintescu) după afecțiune.”

ei da, “obsedant㔠da, dacă ținem seama de pandaliile psihoide ale tipului, dar cînd ajungem la “afecte” în cazul lui, va trebui să luăm în calcul factorul stimulativ care ridică aceast㠓nevoie” pînă la stadiul de mămică adoptivă, pe care, freudian, o asimilează drept amantă. cu alte cuvinte, sub influența fastă a stîrlicilor din vodkă, suge “simpatetic” țîța, stimulat de două sentimente profund contradictorii: porniri infantile, adăugate la cele gonadotrope. shakespeareiană comedie dramatică, domnu popoviciu! sau dramă comică, nu-ș’ cum să zic mai bine? vă dați seama ce e în capul bietului băiat, sfîșiat de metafizica clitoridiană?

dar stăi să vezi care e cel mai “elocvent argument” care, nouă, amatorilor de floricele pe cîmpii, ne-a scăpat: era în cora androginul și, rămas singur-singurel, fără red-bullu’ revigorant al mămicii adoptive, ingurgitat de la sursa mamară, brusc, a început să bîțîie de teama că dă moartea peste el. panică în toată regula, ce mai!
dar de ce intervine acest atac panicard? că cică, avea un fond anxios! aci s-ar putea să aveți dreptate, domnu’ psihohermeneut, că omu’ are nește anxietăți solide, bine înșurubate în trigonul cenușiu, vă pot confirma. știam și noi, dar iote că nu ne trecu prin cap să citim în "spatele textului” așa clar, cum citiși matale. care mai spui c㠓spaima” infantilului nu avea suport real, ci unul cam țăcănit: plecase mă-sa să ia un suc. mare motiv de dramă! iote că în tărtăcuța freudiană a autorului fu.

mai departe, la com II, căci simțiși nevoința să ne mai dai oareșce lecții de propedeutică d-asta, popoviceană:
deci, aici e cazul să dovedim că avem și cultură regizorală. deci ați auzit de Bergman, deci? dacă nu, vă iesplică nea popovici(u) cum devine de se-ntîmplă:
citez:

“Partea cea mai înspăimântătoare este că subiectul nu a sfidat moarta, nici nu s-a-mprietenit cu ea, nici n-a invitat-o la șah ca-n filmul lui Bergman (!), ci el a fost înghițit de ea. De-aici și “recidivele” personificate în asistente cu cracii goi, de-aici și iluzia că întâlnirea cu bebeloaica l-a născut din nou.”

aci se cuvine să zăbovim oleacă, fincăci este d-alea complicate!
deci el, Bergman ăsta, s-a pomenit că pune într-unul din filmele rafinamente exemplare ale lui (nu știm care, dar nici hermeneutul nu ne spune, ca să ne umilească pospaiul de cultură în care băltim!), anșa, deci domnu’ regizor invit㠓moarta” să o facă pe marea șahistă. probabil, gîndim noi, ca s-o țină-n șah! lugubru, dar se poartă!
da, dar aici – contrast remarcabil! – autorele ecsintescian, care habar n-are să mute un pion, “recidivează”!!! mai exact, personifică recidivele, care au “cracii goi”, așa, ca ai mămicii bebeloaice, atunci cînd îl alăptează! tre’ să recunoaștem că originalitatea oedipiană a fenomenului atinge paroxismul! ei, așa da, interpretare! ne-am lămurit buștean, cum ar veni!


aci e și momentul ca mr. popovici(u) să-mi mulțumească pentru informația de maximă precizie pe care i-am oferit-o: anume c㠓bebeloaica” este creatură în cărniță și oscioare – chiar dacă exagerez diminutival, țînînd cont de lipoproteinele stîlcite din constituția ei cam părăginită de vreme!
în fine, cade ca o ghilotină verdictul final, care ne-a lăsat paf:

“ECSINTESCU E MORT!!!”

breeee, nu cumva o fi și el o stafie, așa, ca mata, și vă întîlniți pe la colț de cimitir, să mai puneți de-o dramă comică, cuplată cu o hermeneutică din asta, suppptilă?!
dar asta implică și conjucția că bebeloaiaca e și ea cam tot o arătarea d-aia!
nasol!
ne aflăm în plin film cu lilieci!
bergmanieni!

mai departe:

“A rămas pe patul ăla de spital, “pompând furibund”, mereu în antecameră, între două lumi, două sticle, două țâțe lăsate.”

De pompat, nu prea am priceput la ce pompa, poate la “bebeloaică”, să o mai gonfleze puțin, să nu-i mai stea “țîțele” alea “lăsate” pînă hăt, că-i fuge sfîrcul din guriță copilașului și capătă fobii lactoide! moare dă inaniție… pă lumea-ailaltă!

“Dar teama aia de care vorbeam la-nceput, îl aduce de fiecare dată la origini, adică la mama simbolică cu care are o relație erotizată, la mama care e prea bătrână ca să mai fie dorită de vreun bărbat viril, prin urmare îi rămâne toată lui.”

Păi da, “la origini” (!), acolo îl aduce, dar nu prentru a renaște, ci pentru a o poseda symbolic pe “mama simbolică”, ce-i drept, cam stafidită, dar decît să rămîie biata mamă nesatiscăfută, mai bine i-o trage fiul, după un chef stimulativ și halucinatoriu cu samahoancă!
mișto!...
“erotica” asta simbolică stîrșnește valuri de estro-progesto-testosteronii filiale!

ce aflăm mai departe, sub auspicii bertoulucciene, “fantezist sexuale”?
că:

“Tinerii de vârsta lui au fantezii sexuale pe care le și practică, dar au fantezii ca-n The dreamers a lui Bertolucci. Tinerii de vârsta lui se produc pe ei înșiși, nu așteaptă pe alții ca ei să se producă (fie și pe europeea!).”

bre, nea criticule, zi-o, bre, pe de-a dreptul, ce-i mai fredonezi în ocolișuri edulcorante: cum adic㠓se produc” tinerii din ziua de azi? “se produc”, adică sunt nește bețivi ordinari și nește l…ii! completează mata puctuația.

e, iacă un loc în care sunt totalmente de acord cu matale:

“Pe principiul 69 a lui Marin preda (pardon, de la pag.69), pe care autorul îl elogiază (pe principiu mai tare decat pe marin), putem improviza nitel și apoi conchide: când bei uiți de toate (dar ce te faci când te trezești) și când faci dragoste moartea își ia tălpășița (dar ce te faci când făcând dragoste cu “bebeloaica”, vreo puicuță tinerică și apetisantă, fie ea și asistentă, îți face cu ochiul din antecameră). Ori esența, de astă dată, cred că se află pusă tocmai între paranteze.”

deci e să facă autorele dacă întîlnește vreo puicuță apetisantă? simplu: fuge repede la pesonajul mămica-bebeloaică, ia țîțica, ca să-i treacă frica și, apoi, revigorat, scrieeee…

… OPEEERRAAA MAGNAAAA!

(ai citit-o, dle popovici(u)? e fenomenală? culmea perfecțiunii freudiene! o găsești pă gugăl!!)
ceea ce denotă, kunderian vorbind, domnu critic, c㠓valoare” ei ”falică”, pentru autorele nost’, este cam aceeași cu viața din altă parte!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-05 12:41:20
         
 
  Partea cea mai înspăimântătoare este că subiectul nu a sfidat moarta, nici nu s-a-mprietenit cu ea, nici n-a invitat-o la șah ca-n filmul lui Bergman (!), ci el a fost înghițit de ea. De-aici și “recidivele” personificate în asistente cu cracii goi, de-aici și iluzia că întâlnirea cu bebeloaica l-a născut din nou. Interesant de analizat e augmentativul “bebeloaică”. De ce augmentative când, de regulă, bărbatul folosește față de iubita sa mai degrabă diminutive (pisoiaș, pufulete, iepuraș – chiar dacă odată cu trecerea vremii animalele cresc)? Ei bine, simplu: pentru că el are nevoie de cineva mai mare decât el care să-I ofere protecție, securitate, afectivitate, fără ca să se-aștepte să le primească înapoi. Și-am înțeles (mulțumescu-ți, peio), că bebeloaica e… bebeloaică-n adevăratul sens al cuvântului. În sensul cât se poate de augmentativ al cuvântului. Ceea ce mă duce la concluzia de bază: ecsintescu e mort.

A rămas pe patul ăla de spital, “pompând furibund”, mereu în antecameră, între două lumi, două sticle, două țâțe lăsate. Și el a murit în momentul în care a mai încetat să lupte. Dovezi în sensul ăsta? Ohoho, și-NCĂ CÂte. Ne dă peia destule. Tinerii la vârsta lui au iubite de vârsta lor cu care trăiesc iubiri demne de filmele lui Polanski. Tind chiar să merg până-ntr-acolo-ncât să-mi imaginez scenariul în care tânărul în discuție ar fi trăit el însuși o astfel de iubire. Dar teama aia de care vorbeam la-nceput, îl aduce de fiecare dată la origini, adică la mama simbolică cu care are o relație erotizată, la mama care e prea bătrână ca să mai fie dorită de vreun bărbat viril, prin urmare îi rămâne toată lui. Și nici măcar nu are de luptat cu vreun alt mascul pentru asta! Tinerii de vârsta lui, nu stau pe site-uri ca europeea (no offence), ci pe gingergroup.ro sau ceva asemenător, luptându-se pentru permisiunea de-a sta tolăniți pe iarba din cișmigiu și de-a obține benzi pt. biciclete. Și dac-aleg totuși băutura, tinerii de vârsta lui o aleg având prin preajma lor prieteni mulți care-l ajută să-i scuipe-n față nenorocitei de boli. Tinerii de vârsta lui luptă sau, în cel mai rău caz, sunt anarhiști. Tinerii de vârsta lui au fantezii sexuale pe care le și practică, dar au fantezii ca-n The dreamers a lui Bertolucci. Tinerii de vârsta lui se produc pe ei înșiși, nu așteaptă pe alții ca ei să se producă (fie și pe europeea!).

Pe principiul 69 a lui Marin preda (pardon, de la pag.69), pe care autorul îl elogiază (pe principiu mai tare decat pe marin), putem improviza nitel și apoi conchide: când bei uiți de toate (dar ce te faci când te trezești) și când faci dragoste moartea își ia tălpășița (dar ce te faci când făcând dragoste cu “bebeloaica”, vreo puicuță tinerică și apetisantă, fie ea și asistentă, îți face cu ochiul din antecameră). Ori esența, de astă dată, cred că se află pusă tocmai între paranteze.

Evident, polologhia mea n-are nici un sens dacă textul de mai sus e doar o ficțiune. Dar dacă nu e (și am destule argument pân-acum să cred că nu e), atunci…, Dumnezeu cu mila. Că Turnul de Veghere nu mai are nici o valoare falică-n ăst caz!

PS: …Ecsi, Viața e în altă parte. Kundera, știi? E un tip pe care tinerii de vârsta ta îl cam citesc. Și unii chiar îl mai și pricep! http://www.bookblog.ro/roman-psihologic/viata-e-in-alta-parte/
 
Postat de catre mihai popovici la data de 2010-09-05 07:10:17
         
 
  Sunt o glumă. La comentarii mă refer. Că despre text..., mai încolo. Foarte simpatic e Emanuel Cristescu care-ar fi vrut să scrie și el pe-o pagină cu-atîtea comentarii, dar pentru că s-a speriat când a văzut totuși numărul lor și mai ales „substanța”, s-a luat de titlu. Și mai simpatic e ioan peia, cel care m-a determinat (fără voia lui, desigur) să-mi fac acum user ca să pot comenta, deși urmăresc pagina asta din umbră de vreo 2 ani, dar n-am avut vreo dorință specială de a mă conversa cu stimabilii autori de pe-aceste meleaguri virtuale autentic românești. De ce e peia cel mai simpatic? Pentru că se-apropie cel mai mult de esență, însă e atât de ocupat cu molfăitul vocativelor ălora –geniale dealtfel (tălîmbă, șomâlcule, scribălăule etc.) -, încât punctual pe i devine un fel de punct pe ț.
Cât despre text, există două variante de interpretare. A interpreta doar textul, așa cum au făcut-o unii p-aici și nu prea le-a ieșit, ori a interpreta viața din spatele textului. Cum a doua variantă e mult mai interesantă și ea n-a fost împlinită total prin ioan peia (vă amintiți povestea cu vocativele), o să mă ofer a participa și eu la comedia asta fără spectatori. În primul rând, dragă domnule Cristescu, titlul ăla a fost pus acolo ca să arate ceva. Și nu ce-ai dedus dumitale (inferioritate față de preda), ci dorința obsedantă a autorului (să-I spunem ecsintescu) după afecțiune. Și nici nu e nevoie de argumente prea multe, fiindcă cel mai elocvent argument l-a dat chiar autorul: “A plecat de langa mine. Eram in Cora sa facem cumparaturi. S-a dus sa ia o sticla de suc. Brusc, mi s-a facut teama. Atac de panica sau alte tampenii(…)Mi-a fost o frica de moarte, i-am zis.” Cel mai amuzant e că autorul crede că spaima lui dovedeste cat de mult iubeste el. Atacul de panică survine pe fondul anxietății, care anxietatea asta înseamnă o tâmpenie sinonimă cu frica aia de moarte ce atinge sfere patologice. Problema e că frica aia nu are un temei real, ci unul închipuit (s-a dus după suc,intr-adevar motiv de frica de moarte!).
 
Postat de catre mihai popovici la data de 2010-09-05 07:03:11
         
 
  Sabina,
Este un comentariu perfect. Asa si este. Autocenzurat de ideea de ecoliteratura, respect ideea si incerc sa ma conformez, am amputat textul. In mare, este o tampenie. Il salveaza, cred eu, ideea ca moartea isi verifica un calendar. Tusata prolix literar vorbind. Ai perfecta dreptate. Textul nu are vana. Nu are sange. Nu are viata.

I-am replicat domnului Cristescu ca a facut un comentariu cretin. Consider ca am fost dur si patimas. Era vorba de un comentariu dinafarist. Titrologic, textul se vedea clar ca nu era nici macar o pastisa. In fine. Il respect prea mult pe domnul Ion Corbu pentru a-mi permite sa nu polemizez cu domnia sa.

Altceva este interesant. Un distins coleg ma acuza de parti-pris-uri cu domnul Corbu. In momentul in care am spus ca Emanuel Cristescu scrie comentarii cretine, colegul meu a trecut la colportari, cu toate ca scrisesm negru pe alb si nu barfisem ceva sa zicem in primavara lui 2007 intr-o carciuma la Diham. Radu, nicio aluzie.

Multumesc Sabina. Repet, este cel mai bun comentariu pe marginea acestui text.

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-31 22:32:54
         
 
  Domnule Kritik,
Singura situație posibilă în care aș putea ajunge cu Elena Toma pe vreun atol, ar fi aceea în care un nemaipomenit uragan s-ar lăsa asupra României și ne-ar transborda taman în mijlocul oceanului.
Cît privește "prestațiille" la care faceți subțire aluzie, vă anunț că nu cunosc, din nefericire, nici un fel de serviciu poepesc, gen doamne-miluește sau veșnica ei pomenire, pentru a-i "presta" distinsei cele creștinești cuvenite!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 23:04:45
         
 
  E bine, uneori, cînd te faci că nu-nțelegi.
Și cînd te pitulezi supă cireș.
Și cînd dai de înețeles că nu ai înțeles ceea ce e ușor de înțeles.
Ia uite ce sibilinică poveste!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 22:15:36
         
 
  dom' Peia, fara nicio indoiala, vorbim alte limbi.

aici nu e vorba de delatiune (evident ca nu m-ai turnat, ce prostie, in fond, tare as fi curios sa stiu ca dracu' pacate am eu de care matale sa ai cunostinta), ci de ACUZATIILE ABERANTE cu care ma blagoslovesti de o vreme-ncoace (nu zic calomnii, mai am inca vagi sperante).

si vad ca nu sunt singurul "beneficiar".

cu altii, atentie pe viitor, zic, totusi.

nu toti sunt ca mine.

dar sa-mi pretinzi scuze dupa ce ma faci securist, si putin mai jos iti exprimi convingerea - evident, bazata pe nimic - ca sunt amicul lui ecsintescu, asta e chiar culmea!

as prefera s-o lasi balta.

acolo unde a cazut.

repet, las-o balta, eu ma opresc aici.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-30 21:19:01
         
 
  Onorabile domn Ștefănescu,
Eu știu un lucru elementar, și nu cred că-s singurul: atunci cînd un individ face despre mine o afirmație în public - că, în particular, se poate rezolva ușor cu cîțiva pumni în meclă! - atunci săr iute să dezmint manevra scîrbavnică a individului.
Nu ai făcut-o. Sorry! Concluziile sunt inevitabile!

Ce înțelegi prin termenul "gură bogată"?
Eu nu înțeleg NUMAI tipul de activitate bucală efervescentă și nevinovată a unui individ, ci și, dar mai ales, "turnătoria" la care se dedă individul în cauză.
Cu alte cuvinte: ai auzit cumva, pe undeva, că te-am turnat pe mata? Mai exact: ceea ce eventual aș fi putut să știu din gura matale "săracă"?!!
Dacă da, glăsuiește aici.
Dacă nu, cică s-ar cuveni nește scuze!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 20:39:54
         
 
  Pentru că nu accept constrîngerea (deși nu-l cunosc pe exintescu decît virtual), vreau să văd ce reacție va avea d-l Peia atunci cînd, după doi trei-ani petrecuți cu Elean Toma pe o insulă pustie, ea va povesti despre anumite prestații...Sper să mă ridic la valoarea excepțiilor!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-08-30 20:27:31
         
 
  onorabile dom' Peia,

prin prezenta iti aduc la cunostinta ca n-am mai avut contacte intime de nicio natura (precizez, messenger, mail, telefon sau rendez-vous - ca sa nu intelegi alte alea) cu distinsul matale coleg si prieten ecsintescu, de prin primavara lu' 2007.

si asta nu fiindca m-as fi temut cumva de gura matale bogata, care deunazi cucuriga prin zona ca-ti ascult telefoanele din ordin guvernamental.

nu, frate.

la mijloc sunt alte chestiuni, binecunoscute natiunii, pe care n-am nici un chef sa ti le reamintesc sau sa ti le desenez din nou aici.

singurul contact pe care mi l-as dori cu amicul nostru comun, e de o natura cu totul speciala, pe care prefer sa o tratez cu discretie.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-30 20:03:35
         
 
  pițifelnic  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 18:59:59
         
 
  Există, mai jos, o invitație la șuetă din parte alui ecsintescu, la ștefănescu!
Cînd am citit mi-am zis că, avînd în vedere manevrele scîrboase ale plodului întreținut, este doar o formă de băgare în seamă și de încercare de a discredita pe onorabilul domn șefănescu.
Ei bine, văd că onorabilul dom șetfănescu nu a infirmat invitația la amor ideatic a pițifelniucului, ceea ce mă face să-mi reconsider, totalmenet, și ultima fărîmă de ezitare în a catalaoga pe onor domn ștefănescu taman așa cu merită...
Nu mă surprinde!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 18:59:26
         
 
  testoste  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 18:43:46
         
 
  Ce-mi place mie la acest sait este că înfierează ipocrizia unul dintre ilustrele exemple de ipocrizie și minciună.
Că acuză lipsa de știință a scrierii tocmai mangafalele care nu știu nici măcar gramatica cea elementară a limbii române.
Și, iacă, vine acuș Elena Toma și moare de grija celor care:
"...( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati."

Acuș ce să zic, rezultă de aici că dl Corbu face zdravăn și cotidian exerciții de amor nebun!
Și că Lenuța este o adevărat nimfomană: încalecă tot ce găsește în drum, urlînd de fericirea inegalabilă a deversației foliculare!

Ba mai mult, noi, ăștia, impotenții congenitali - că este evident că nu ni s-a sculat nici în stadiul de homunculi! - murim de ciudă că bărzăunii întărîtați de valurile de tostesteron și estrogeni din vulcanicele lor simțuri, toată ziulica se tăvălesc prin alcovuri și le plesnesc angiospermiile în mii de sîmburele genetice!
Unii habar nu au cît sunt de ridicoli!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 18:42:17
         
 
  "Sunt in stare sa pariez, comentatorii tai ( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati".
(Elena Toma)

nu-i mai spun ca o iubesc
de teama sa nu-mi dea una
fiindca ingerul ceresc
simte imediat minciuna.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-08-30 18:34:01
         
 
  Stimate domn Cristescu,

Decența ne/eco/decentă care mă caracterizează îmi spune că ceea ce numiți a fi sait literar nu este decît o reuniune de familie cu mamă (cam trecută!), tată (cam neglijent și fantezist!), plod (cam răzgîiat, impertinent și scîrbos ), nași, cuscri, nepoți și cumetri, mulțumiți pînă la sațietate de propria-le persoană, bașca rudele mai de departe care, și ele, nu-s mai breze! Și care, țoc-poc! abia așteaptă să se iordănească reciproc pentru toate oușoarele lăsate în cuibar, la momente de largă inspirație galinacee și să se felicite reciproc pe la toate onomasticele și sfinții… nomencalturiști!
După felul în care vă exprimați, rezultă că deja ați stabilit un fel de linie a frontului în care, de-o parte sunt eu și, de cealaltă, armata fidelă și entuziastă a cosîngenilor domniei-voastre. Acu, ce să vă zic? Bucuroși le-om duce toate!...

Mă mai sfătuiți să revin la “literatură, la lupta de idei, la texte, la polemici”…
Întrebarea firească și imediată este aceasta: la care literatură, idei și polemici?
La cea/cele practicate de către famelia famelică a domniei-voastre! Apăi, dacă aia numiți literatură, idei, polemici, cu regret vă anunț că vă aflați într-o gravă eroare, cu tot academismul manifest pe care-l exibați, din cînd în cînd, în momente de balet speculativ, executat pe marginea podiumului de la care vă proiectați umbra gigantică asupra insignifiantului auditoriu.

Ce mai spuneți?
Că pe site-ul "ăsta" au fost câteva tentative serioase de dispute filosofico-literare cărora nu le-am “făcut față.”???
N-ați avea amabilitatea să-mi expuneți una din aceste dezbateri în care eu nu “am făcut față”? Că tare mi-s curios să aflu, nu dacă eu am avut anvergura necesară pentru a răspunde unei astfel de exigențe, dar care fu Ilustrul Oponent care a “făcut față”? O fi cumva de față?
Și, în plus, dacă eu am rămas repetent la capitolul ăsta, n-ați dori să-mi deconspirați cine ar pueta fi ilustrulul exemplu de știință și competență pe domeniu? Nu de alta, dar să-i fixăm pe falnica-i frunte cuvenita coroana de dafin și să-i înmînăm un magna cum laude, așa precum merită.

Dar apropos: care e “filosofia Europeei,” de care eu nu am habar, dle Cristescu? Pfuai! Veți fi avînd și un sistem déjà închegat și trecut la capitolul “surse de referinț㔠prin toate manualele de profil!... Și cine ar fi șeful de școală, dacă nu mi-s indiscret?
Și încă o mică întrebare: care considerați că ar fi princincipiul fundamental al lumii?
Cumva… Europeea?!

Stimate domn, Corbu,
Întrucît, din afirmația domniei-voastre suverane reiese că ceea ce fac eu se află sub înaltele standarde de exigență cerute de către acest sait, și întrucît nevestele, plozii, nașii, nepoții, cumetrii, într-un cuvînt: famelia cea mare și talentată, produce zumzăind tone de scrieri valoroase, rezultă că va trebui să mă radiez – pentrua a “n”-a oar㠖 din catalogul clasei dv. de iluștri și să-mi văd de treburile mele ceva mai puțin tangente îndeletnicirii de scribălău. Asta o să și fac, scutindu-vă de neplăcerea de a vă călca peste severele principii pe care le tot cădelnițați din joi în paște, atunci cînd se scot sfintele moaște la plimbare pentru ca tot norodul să se împărtășescă din vrednicia și puritatea Sfîntului Duh!

PS:
Distractiv!
Aseară, cînd plodul iubit a scris, negru pe al, că ați făcu un “comentariu cretin”, tăcurăți chitic. Iar la observația mea, cum că iacă ce zice beizadeaua…, ați răspuns, cu un aer de impasibilitate supremă, că nu vă ating astfel de afirmații. Parcă erați bunicuțul răbdător al lui Delavrancea, care sta cu nepotul pe genunchi și răbda, cu lacrimi în ochi, exercițiile depilatorii ale zvăpăiatului urmaș.
Acum, cînd ați lecturat unele afirmații de-ale mele, care vă vizau, și nu prea, direct, iote că devenirăți, brusc, sever și principial, ca un Cato ăl Bătrîn!
Deși seamănă, mai degrabă, a farfuridianism!
Parcă spuneați că nu vă temeți de întreruperi, stimabile!...

Da.
Voi continua să comentez pe aici, în pofida avertismentului, pînă veți face gestul de radiere cu propria-vă mînuță.
Voi bîntui, încă, dar fără mediocra mea contribuție la tezaurul folkloric al acestui sait. (Observați nuanța deferentă a demonstrativului!)

 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 18:30:50
         
 
  Raducule drag... povestea lui ecsi mi-a amintit de tine. N-am stiut sa pretuiesc clipa-n care te-am intalnit... si regret. Dragostea, indiferent cum este exprimata, merita lumina.
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2010-08-30 17:26:50
         
 
  draga mea colega Lenuta,

1. spui:

"Sunt in stare sa pariez, comentatorii tai ( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati".

dezmint categoric...

2. vorbind serios, textul e considerat slab, aproape in unanimitate. iar commul tau, total offtopic, merge mai degraba pe un site de socializare... in consecinta, dupa retragerea apelor, nu te supara, am s-o scot. steluta.

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-30 14:12:19
         
 
  Ecs, copil, sorry to say, dar de data aceasta textul este slabut. Nu neaparat prin prisma elementelor/ideilor ce-l compun, ci a modalitatii de compunere. Ai mai avut texte din astea (a se citi: cu ceva idei ok), dar erau altfel expuse... mai incitant pentru citotor, mai altfel decat intr-o compunere 'clasica'.

Nu intelege gresit: nu e vb ca o compunere 'clasica' nu e ok, doar ca nu "se pupa" cu ideile expuse. e o prea matre discrepantza intre Idee si modalitatea de expunere.
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2010-08-30 13:06:00
         
 
  La multi ani, ecsi... Numai eu stiu cat esti de viu, fericit si sincer, in toata aceasta traire plina de frumos, echilibru, unic pentru tine si iubita ta.

Sunt in stare sa pariez, comentatorii tai ( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati. Gelosi pe emotia, pasiunea, daruirea ta, nu pot intelege, nu se pot bucura de adevarata dragoste careia ii arati recunostinta salvatoare. Imi este dor de voi, atat de frumosi, curati, in fata iubirii.

-Nu vom avea lacrimi sa plangem Terra lipsita de marmura intr-atat de curata pentru a ridica iubirii statuie.

- asta ca sa pun bomboana pe coliva comentariilor care vor urma:):):)...

stea, colegial.
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2010-08-30 12:33:16
         
 
  "Pe un sait de felul ăsta"

Domnule Peia, Mi-ar fi simplu să interzic să banez, etc. Asta ar însemna cenzură și restrângerea libertății de expresie (evident în limitele ecodecenței) Iar Europeea luptă împotriva cenzurii și cultivă libertatea de expresie. Pentru că nu ne este frică de ideile și argumentele nimănui. Nici ale unui "ăsta" care semnează Ioan Peia și nu are respectul cuvenit pentru un loc care-i acceptă până și insanitățile! Că habar nu are de filosofia Europeei, că harța este preocuparea lui de bază îl privește! Europeea îl tolerează. Când încalcă regulamentul Europeea are anticorpii necesari. Distinse coleg, vă sfătuiesc să renunțați la această luptă de gherilă care nu vă face bine și care nu este utilă. Ce credeți că vă diferențiază de complexele celui care srie "crisstescu" complexe trădate de nontypo "ss"? Veniți sau reveniți la literatură, la texte, la idei, la polemici. Vă amintesc faptul că pe site-ul "ăsta" au fost câteva tentative serioase de dispute filosofico-literare cărora nu le-ați făcut față. Așa că mai ușor cu "ăsta". Folosiți-l în mediul proxim al domniei voastre. Vă atenționez că dacă veți mai denigra site-ul chiar va trebui să-l părăsiți. Există o limită în toate.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-30 12:30:43
         
 
  Credeți că pe mine mă "atinge" afirmația cum că eu aș fi făcut un comentariu cretin?

Dar ceva frisoane masochiste, nu? Deși eu cred că afirmația poate fi extinsă și la alte fapte la fel de nevinovate.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-30 10:47:30
         
 
  Mr. Latunski,
Într-o clasă de repetenți, Bulă este savant!
Într-un cartel al ciobanilor, mocanii sunt brînzari-șef!
Pe un sait de felul ăsta, judecățile de valoarea ale lui Mocanu sunt moțul de pe creștetul curcanulul!
Așa că "da-ți" cezarului ce e al cezarului și mocanului abecedare pastorale!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 10:15:21
         
 
  Către toți librarii, atenție la rafturi, Petre Mocanu caută un abecedar. "Da-țil" afară, pe ulița urii, tabula rasa lui de valori îi spune că fiul lui "m-a sosit". Concluzie: Isus nu mai vine!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-08-30 06:41:26
         
 
  Desigur, ești cel mai iubit,
Chiar la momentul actual,
Te-aș îndrăgi și eu, subit,
Păcat că ești un... virtual.

 
Postat de catre General Motors la data de 2010-08-30 03:57:28
         
 
  domnule crisstescu, nu vă apreciez mai mult decât mă cântăriți dumneavoastră; un semidoct veritabil care îngălbenește galbenul și înegrește roșul, da-ți liber pe uliță urii și-i hăitui
ți pe ăi de-i cheamă ștefănescu (asta spune ceva, are un nume...)bucurați-vă că aghiorgesei vă privește din turn...iftimie v-a pus unde vă este locul în tabla lui de valori...exintescu are condei, dumneavoastră aveți doar ifose...eu sunt în librării...pe aici doar un cerșetor, e drept, fiul meu m-a sosit...
 
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2010-08-30 01:51:22
         
 
  pai cine a scris ca ei? Care este legatura, domnule profesor? Vi s-a parut ca am scris inegalabil ca maestrul Preda?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 01:19:15
         
 
  Ecsintescu,

Am mai spus pe site: citiți, citiți marii autori. DAR NU SCRIEȚI CA EI! Nu că ei nu ar scrie bine. CI PENTRU CĂ OPERA LOR DEFINEȘTE ORIGINALITATEA ȘI PATTERNUL LOR. Toți aceia care scriu precum alții nu sunt decât, în cel mai fericit caz, niște epigoni. Iar "opera" lor nu poate depăși stadiul de pastișă.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-30 00:41:52
         
 
  Domnule Peia,

Credeți că pe mine mă "atinge" afirmația cum că eu aș fi făcut un comentariu cretin? Aici sunt oameni inteligenți care înțeleg și evaluează!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-30 00:35:09
         
 
  Aveti dreptate Emanuel Cristescu. mII DE SCUZE.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:34:48
         
 
  Corect. Acum am inteles. Europeea, cel mai iubit dintre pamanteni, eu  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:33:28
         
 
  Cine vă pune să faceți comentarii "cretine"!  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 00:31:50
         
 
  Te distrez sau nu eu am încercat să-ți deschid ochii. Nu din considerente juridice (deși te afli și la incidența lor) ți-am sugerat să schimbi titlul. Ci din considerente axiologice. Niciun autor care se respectă, fie și din considerente de orgoliu, dacă nu scrie o parodie ori ceva umoristic cu trimitere la un anume titlu, nu utilizează un titlu consacrat. Care îl pune din start într-o poziție axiologic vorbind, de inferioritate în raport cu ceea ce am putea numi "stadiul cunoscut al creației literare".  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-30 00:29:35
         
 
  Ioane, te iubesc. Ca-n seara aia.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:27:53
         
 
  CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI

\PETRINI SAU MP?
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:26:51
         
 
  Uite, roagă-l pe dl. Corbu, că tot e p-acilea, să se țină de cuvînt și să mă baneze.
Să rămîi tu cu amanta, care s-a născut la începutul secolului trecut, adică pe vremea cînd tu visai metempsihoze genitale, să vă faceți un cuibușor de nebunii p-acilea!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 00:25:30
         
 
  Dumneavoastra ati facut un comentariu cretin. Ce are titlul?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:25:21
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Definiti titlurile pardonabile


Ioane, ramane ca-n seara aia.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:24:20
         
 
  Erată: cu acuratețe; diacritice; Pe fond,

PS. Îmi displac, mă disociez și detest tipul de comentarii care se referă la altceva decât la text. Jenant. Presimit că escaladarea acestor mizerii mă va obliga să vă reduc nivelurile. Luați această intervenție ca ATENȚIONARE. Pentru amândoi. Adică pentru ecsintescu și pentru Ioan Peia.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-30 00:24:19
         
 
  Ei, acum sa vorbim. Domnule Corbu.
Cel mai iubit dintre pamanteni. e un titlu si atat tot. America a lui Kafka a cerut Cia sa vina Amerigo Vespugi ce si cum. Ma distrati.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:23:13
         
 
  Fleașc!
Ești și tu miștocar!
Te țin așa pînă mîine dimineață!
Dar ești o piftie fără conținut!
Du' și fă nani între lipii!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 00:22:13
         
 
  Ioane,
parazitezi acest spatiu.
Nu ai replica. Morala ta e ca niste ochelari cu fund de sifon, te dai la dragute.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:20:05
         
 
  Un titlu impardonabil. Aparține pentru eternitate lui Marin Preda. Chiar dacă, poate, redă acuratețe trăirile eului auctorial, titlul trebuie necondiționat și de urgența schimbat.

Textul are erori de redactare ușor de depistat însă cel mai mare reproș care i se poate face este lipsa doacriticelor. Trebuie făcut acest minim efort de scriere atunci când vrei să faci literatură.

Pe fond o altă formă de declarație de dragoste. Un text mult mai puțin banal decât un altul care a apărut acum câteva săptămâni și care avea, parcă, un singur rând! Un fel de trăire-meditație-pagină de jurnal frustă însă, repet, nu banală dar nici construită original. Textul se susține prin rememberurile marca Marin Preda. Mai trebuie lucrat Mult. Trebuie depășită faza declarativă și miza preponderent sexuală. Percepțiile și considerațiile cu privire la moarte se susțin.


 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-30 00:18:45
         
 
  Mai te servește mămica adoptiva - muza cu ventuza, de! - iaurt cu lingurița din lipiile ei castrafilite?
Cred că își injectează într-una lapte, în ailaltă vodcă, le ia la clătinat și, după aia, ți le vîră ție în gingii, ca să crești băiețel mare și s-o calmezi!
O aștepta și ea vreun remediu de calmare!
Din păcate, noatinul e cam boanghen și pică-n nas ori de cîte ori dă s-o ia la trap!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 00:17:30
         
 
  "Voi fi prezent la DEKO și te voi asculta.
Îți voi testa sinceritatea.
Te voi judeca.
Și, în funcție de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numești… muritoare fără glorie.
Nicidecum, poetă"

Avea 17 ani, pervertsule
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:14:17
         
 
  Nu, tu ma amuzi. Nu ti-ai dat seama? Fac studiu de caz pe tine. Cum poate un poet lovit de duh sa scrie tristic si grave si in acelasi timp sa fie o otreapa? Chiar nu stiu. E un atelier literar, poate explici.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:12:24
         
 
  Ce cotrobăie el, muierea lulii, pe net, doar-doar o afla ceva compromițător despre mine, să-și satisfacă instinctul de securist înnăscut !
Cred că ți se-ncing sinapsele pînă la incandescență cînd îmi vezi numele pe undeva!
Te apucă pandaliile, cazi în amoc, ca băștinoasele de prin Tora-Tora.
Bîțîi din cap ca găina lovită de cianoză!
Dacă eu dispar complet de pe net, te transformi în liliac și bîntui, capiu, prin peșteri, invocînd muza ta stafidită!
De unde? Ia-o de la Bellu, împăiaz-o, pune-i un arc în spate și dă-i drumu' pe arătură, ca să nască pui de onaniști, ca tine!
Să ai și ti frați de suferință!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-30 00:07:59
         
 
  Ioane,
Tu m-ai chemat in a fi alaturi de tine. Acolo la suferinzi. Crede-ma ca nu pot. Chiar daca as putea sa ma dau bolnav si sa-ti fiu prieten nu as putea. Am 28 de ani, la dracu.

Da este rut. Ai abuzat literar fetita aia. Esti un batran.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-30 00:04:23
         
 
  Ce zici tu, măi tălîmbă?
Că ceea ce scriam mai jos, cîndva, se cheamă "rut"?
Bă, nu mai un anormal la cap, ca tine, poate gîndi așa-ceva! Păi tu crezi că toată lumea se află în situația ta și a babetei stafidite de lîngă tine, care te-a adoptat și te întreține în schimbul rutului - de data asta real! - pe care i-l servești, ori de cîte ori o podidește estrogenul pe gură?
Taman tu vorbești, măi obsedat clinic, de rut?!
Tu, care și la vespasiană ești în veșnică agitație gonadică, pipăind fierbinte amanta cu cinci dește și zugrăvind pereții cu exploziile tale testosteronice?
Bineînțeles că, drept stimul, o ai, alături, pe băbătia care-și plimbă vibrează fesele în fața ta, ca cadîna lu Hassan!
Dar ascultă aici: hierodula ta iubită e destul... de rut/inată, fraiere, ca să facă dintr-un mucos ca tine o biată sculă seminală de potolit simțuri recrudescente!

Cîtă mizerie de tip securistic e în tine, șomîlcule!
Ai învățat de la tac-tu manipularea.
Inclusiv aia de auto/tandrețuri!

De păcălit, îi păcălești doar pe proști!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-29 23:55:32
         
 
  "Voi fi prezent la DEKO și te voi asculta.
Îți voi testa sinceritatea.
Te voi judeca.
Și, în funcție de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numești… muritoare fără glorie.
Nicidecum, poetă"

Ii scria unei fetite de 17 ani, pudibondul si moralul Ioan Peia. Batranul patimirii lui are accente pedofile? Sau doar sofeaza?

Cititi aici rutul batranului. Miruna avea 17 ani.

http://mirunavlada.wordpress.com/vrei-sa-vorbim/

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 23:11:35
         
 
  Radu,
ai un mess al meu..sticla40

hai sa vorbim acolo. Crede-ma ca vreau ca pe acest site sa se produca tineri.

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 22:50:35
         
 
  aud pașii EI tropăind alunecând pe lespezi.

furtuna-i răvășește părul.

în mână strânge spada.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-29 22:37:15
         
 
  Radu, esti total.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 22:26:40
         
 
  Fără biberoanele ei este infirm! Și mai face și pe el de frică!

Da,fara ea sunt complet infirm.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 22:24:26
         
 
  6 (șase)  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-29 22:24:15
         
 
  Ioane, lasa-ne in pace. Posteaza trsistice si cam atat. Batran bolnav dupa socializari suferinde.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 22:21:32
         
 
  Ioane
Doar atat?
Esti bolnav, Ioane. Bolnav rau. Conspiratii, neputinte, batraneti. Ai cam iesit la pensie. Jignesti.
Europeea este un atelier literar. Sa vina copii. Sa vina poetii tineri. Faptul ca ramane ca-n seara aia, nu fericeste pe nimeni. E o tampenie.

Chiar daca ai abuzat literar o fata, acum ceva vreme. Si ea ti-a cam dat-o peste bot.

Iata :

Miruna,
Îți postez aici un text care mi-a fost refuzat pe Agonia.
Acest text voia să vină, cumva, în întîmpinarea prezenței tale la lectura de duminică.
După o scurtă voltă speculativă, el făcea referință directă la tine.
Probabil că l-au considerat ofensator sau periculos și l-au refuzat.
Sau, poate, din pricina unei povești mai vechi, căci perti-priu-rile și manevrele de culise funcționează și aici ca pretutindeni.
Dar, ca să n-o mai lungesc, iată textul, rugîndu-te să-mi spui ca, dacă îl găsești ofensator, să-l retrag. Nici nu știu cum aș face-o, dar poate că îmi vei spune tu.

Critica și poetica

Mi-am pus de nenumărate ori întrebarea: ce este poezia?
Ar fi un truism, desigur, fie și numai să amintesc de faptul că nu sunt primul și nici singurul.
Dar, în perimetrul atît unic și atît de strict delimitat al ființei întrebătoare, atare interogație, dacă există, are particularități greu de cuprins într-o definiție atotcuprinzătoare.

Dacă îi vei cere, spre exemplu, omului comun să îți răspundă la acest tip de curiozitate exotică, este probabil ca prima reacție să fie aceea a unei foarte suspecte priviri de om deranjat de la necesitățile lui strict fiziologice. Reacție dublată de o remarcă abia reținută (asta în cazul în care tipul nu are probleme aflate sub presiunea iminenței) ce te va situa, cu precizie absolut ginecologică, într-un loc părăsit cu mai mult sau mai puțin timp în urmă.

Dacă îl întrebi pe un haisictirist – termenul încercînd a cuprinde în corpusul său noțional acea categorie specială de indivizi căreia îi pute și ozonul – dacă vei face o astfel de întrebare, deci, vei afla că locul cu pricina, de care făceam vorbire mai sus, devine, brusc, de o tușantă realitate și ți se va servi, ca drept corolar, o realitate supermanifestă, adică un fel de poale ridicate-n cap, spre hazul siderat al mahalalei.

În fine, să părăsim straturile sociale oareșcum insensibile la un asemenea tip de „evanescențe” și să încercăm a pune întrebarea unui – cum să-i spunem ca să nu tresărim premonitoriu?… totuși, să-i spunem, din lipsă de echivalențe eufemistice, Critic, – musai cu „c” mare! Adică, printr-o definire scurtă și neambiguă: un fel de priceput de serviciu în ale artelor lingvisticii, arte evaluate după miros, grad de iluminare, sintaxă, paralaxă și… rude-mpărătești! Căci, în fauna atît de pestriță și laborioasă a mînuitorilor de vorbe, fără domnii aceștia s-ar rupe, drept în două, axis-mundi a hermeneuticii universal-descifratoare.

Ei bine, aici, la domnul Critic (încă nu abandonăm majuscula), lucrurile se complică un pic. Nu vom avea de-a face, ca în precedentele cazuri, cu by-pass-uri pompieristice ale problemei. Nu. Aici va trebui să avem paciența de a asculta lungi tirade rezonante despre ce? cu ce? care? unde? cît? și, mai ales, cum?! Toate aceste comprimate definiri ascunzînd o basculantă de argumente arhitecturale, începînd cu alfa și terminînd cu omega compilațiilor lingvistice, mai pe scurt, un fel de scărpinături oltenești cu mîna stîngă la urechea dreaptă, care, în final, îi va tăia interlocutorul pofta de literă și, implicit, de viață. Dar nu putem face mofturi, nu-i așa? dumnealui este zeul responsabil de Metaforită și Epitotecă. Fără el, clasificările făcute după rit, gen, specie și fecunditate, sunt inexistente.

A nu se înțelege că afișatul meu dezgust față de acești domni are un caracter rebarbativ, resentimentar, renegant, ABSOLUT. Nu. Am întîlnit gîndire critică, – nu dau nume, căci nu e locul și momentul – de un superb bun-simț. Cu eleganță și tact evaluatoriu, acel tip de prestație introspectivă reușea să lumineze un pic orizonturile. Nu clasa, nu surclasa! – ci doar schița un balet de discretă gestică în jurul cărții puse în discuție.

Dar tipul acesta de critici (am renunțat, din respect, la majusculă!) sunt așa puțini că, de cele mai multe ori, e de preferat să apelezi la judecata simplă, simpatic subiectivă, cordial generoasă a chiar slujitorilor artei în cauză (cu mențiune necesară că toate aceste idealități sunt posibile în situația seductivă a completei lipse de orgoliu, cît privește creatorii aduși în discuție…).
Revenim, deci, în demersul nostru apologetic, spunînd: judecata mai sus menționată, nu e profesionistă, ce-i drept, dar e frustă, netrucată, cinstită, la modul nesofisticat și… (ce frumos sună, iarăși! dar suntem nevoiți să ne oprim din tiradă, urmare a unei pene de obiectivitate, consecința neplăcută a unei reflecții în genul: „adică de ce ar fi el mai bun ca mine?!”… căci undeva, în spatele scenei, un mic demon vîră cărbuni în soba încinsă a geniului în devenire, care lasă, cu greu, loc unui alt geniu în devenire!)

Altcum, ia uite ce frumos am putea continua apologetica: un poet și numai un poet poate spune despre alt poet ce crede, – simplu, într-o peripatetică cuminte și generoasă, pe limba lucrării pe care o receptează, în calitate de meseriaș – unul mai aparte, ce-i drept, dar, la limită, cam tot de același calibru. Vag sistemic, abundent intuitiv. După sonul meseriei pe care o practică. Urmînd regula de trei simplă: dac㠄a” este de trei ori mai mare decît „b”, atunci „c” ia valoarea „z”! Și, gata, – alfabetul marii revelații interpretative.

Așadar, prefer să întreb poeții ce cred despre poezie, și mă mulțumesc cu cîteva explicații sumare, dar trase drept în țintă. Și, mai ales, prefer să-i las pe ei să binecuvînte, așa, după cum e bine să lași mamele să vorbească despre copii, nu doctorii pediatri, căci ele știu cel mai bine a le scoate în lumină abilitățile, sensibilitățile, frămîntările ascunse.

Așadar, Miruna Vlada, vreau să te aud vorbind tu, despre tine, despre cum gîndești în afara elegantului tău spațiu tău poetic și, coincidenția opositorum, cum regîndești înlăuntru. Căci, oricît ai susține că te confunzi cu poezia în „tătă vremea”, dă-mi voie să-ți spun că nu ești sinceră. Vreau adică să-mi explici, față către față, cît de stîngace ești în relațiile directe cu lumea, cu viața, cu iubirea, cu supraviețuirea, cu moartea, atunci cînd, silită de situație, nu poți evada în țarcul poetic în care ai privilegiul de a da edicte lirice.
Căci poezia, după părerea mea – iată o posibilă definiție! – este emfaza de circumstanță a unui individ care își permite, favorizat de soartă, să se complacă în atitudini aristocratice, de nemuritor sanctificat în plină viețuire, prin profund contrast cu acel muritor care se sfîrșește într-un anonimat complet neliric, absolut nelevitant, perpetuu neglorios.

Voi fi prezent la DEKO și te voi asculta.
Îți voi testa sinceritatea.
Te voi judeca.
Și, în funcție de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numești… muritoare fără glorie.
Nicidecum, poetă.

PS: Aceasta nu înseamnă că, cel puțin pînă în clipa de față, în plan exclusiv poetic, – al mînurii cuvîntului, vreau să zic – nu te așez în topul celor mai abile reprezentante feminine în materie de texte lirice, alături de Ruxandra Novak și Elena Vlădăreanu.

Cu delicatețe,
Ioan PEIA

Succes duminică!

Răspunde

Miruna Vlada
Noi 14, 2008 @ 17:37:49

domnule peia
1. nu mi se pare ofensator textul pt ca nu il inteleg. are niste fraze alamicate si putine idei clare. intrucat nici macar faza din final cu muritoare de rand dar in nici un caz poeta nu o inteleg. textul e oriucm plin de sofisme. am renuntat de mult sa mai urmaresc astfel de diatribe. rigoarea primeaza.
2. va astept acolo. iar sinceritatea nu se judeca si nu se masoara in vorbe.
intru poezie
Miruna

Răspunde

ioan peia
Noi 15, 2008 @ 05:36:38

Rigoare?!
Mă uimești, Miruna!
1. Sofiștii, despre care pomenești cu un ușor dispreț, erau foarte riguroși. Aveau sistem, cultivau arta elocvenței, adică retorica, arta disputei – euristica și arta demonstrației – dialectica. Pentru ei, cunoașterea regulilor vorbirii, precum și priceperea de a o folosi eficient, era extrem de importantă.
Ei îi învățau pe auditori cum să folosească JUST cuvintele.
Apropo de asta, Miruna, îți pare că poezia e o modalitate de folosire JUSTĂ a cuvintelor? Că, în poezie, nu devin ele simple jocuri de alungat plictisul elitist al celor ce cred că practica aglutinării de noțiuni complet incompatibile ar fi cine știe ce artă? Este altceva poezia decît un delir gratuit de “măsuri eronate” ale lucrurilor – apropo de renumitul sofism al lui Protagoras? De mimare a realității? Realitate în care tu, Miruna, – și cînd spun asta vorbesc despre realitatea extinsă: Miruna! – ești extrem de stîngace? Și urmare a acestui fapt, evadezi în ireal, în menajeria de vorbe? În, mă rog, ceea ce, eufemistic vorbind, numim poezie? Nu găsești că ea, această eufemă de carnaval, este tot un fel de “sofistică”, total lipsită de sistem? Adică un bla-bla cu justificări fragile? Căci, exceptînd poezia clasică, a cărei transparență și al cărei descriptivism au devenit, între timp, neingurgitabile pentru mulți, poezia de “după clasicism” – generic vorbind – această poezie nu ți se pare a fi o aberație cu tichie de mărgăritar? Începînd cu avangardiștii și terminînd cu două-mii-optiștii?
2. “Siceritatea nu se judecă și nu se măsoară în vorbe”, zici tu?
Dar în ce?…” Întru poezie”?!! Care ce ar fi ea, această poezie? O înșiruire de vorbe… fără de măsură, îndrăznesc a spune
Miruna, ai un talent de excepție, dar o profunzime de cugetare superficială. Nu vreau să te jignesc, ci doar să îți spun că, adăugînd, peste talent, informație, foarte multă informație, diversă și solidă, poți să treci dincolo de superficialități artizanale, cum ar fi poezia de un rizibil cotidianism care se practic, asiduu, astăzi. Da, poezia trebuie să devanseze cu mult gregaritățile noastre zilnice, jurnalismul mistificant al cartofilor prăjiți și tampoanelor de vată însîngerate, al nazurilor metabolice și al erotismului deșănțat. Poazia trebuie să transgreseze realul pentru a-și împlini menirea: anume aceea de a revela adevăruri esențiale.
3. Voi, toți tinerii aceștia jemanfișiști și extravaganți, uitați adesea că instrumentului de bază al limbii cu care operați trebuie să-i acordați un minimum de respect: norma gramaticală folosită corect!

Răspunde

ioan peia
Noi 15, 2008 @ 05:40:37

Rectific: “Pentru ei, cunoașterea regulilor vorbirii, precum și priceperea de a le folosi eficient, erau extrem de importante.”

Răspunde

miruna
Noi 15, 2008 @ 16:28:58

domnule peia,
eu nici nu stiu daca mi-ati citit vreun poem dar vad ca vorbiti despre poezia de parca ati sti despre ce e vb dar generalizati fara masura – cum scrieti voi tinerii jemanfisiti.. come on…
nu cred ca e necesar ca intr-un comentariu pe blog sa faceti uz de marile cunostinte clasice pe care le aveti. nu ne umflam muschii si blogul nu este ocazia pt asa ceva. daca nu considerati ca scriu poezie f bine. cititi alti poeti care scriu acea Poezie care va spune adevarurile esentiale. desi apare un nonsens in ce spuneti – de ce opuneti realitatile cotidiene cu adevarurile esentiale: adevarurile astea nu pornesc de la simturi ca sa ajunga in creier si suflet? nu zicea platon (na ca nu sunt chiara asa toanta… glumesc evident) ca trebuie intai sa vedem aparentele lucrurilor ca sa ajungem apoi in afara pesterii, la adevarul lucrurilor?? cam asta cred ca face si asa zisa poezie a biografismului si a cotidianului pleaca de la sine si ajunge in profunzimile sinelui… iar daca nu ajunge la nici o profunzime inseamna ca lumea asta nu mai ofera posibilitatea unei asemenea elevatii pur si simplu.. in fine, e lunga dezbaterea.
si as vrea sa imi dati exemple de neatentii gramaticale in poezia pe care generic si dispretuitor o numiti a cotidianului a tinerilor…
oricum din mesajul asta mi-ati dat impreisa unui om care nu scrie dar vrea sa ii invete pe ceilalti ce e scrisul si marea poezie…. ceea ce denota o lipsa de masura.ca si cand ati crede ca noi ne aflam in intuneric si dvs ne iluminati… asta e impresia cu care raman..

Răspunde

ioan peia
Noi 15, 2008 @ 21:07:36

Cîteva iuți corecturi, Miruna:

Exceptînd noua ta carte, pe care nu am avut de unde-o procura, cunosc cam tot ceea ce ai scris. Despre cartea recentă am citit numai referințele. Nu cred că ai fost atentă, dar am menționat mai sus că te afli în topul preferințelor mele, alături de alte două poete. Și nici că-mi trece prin cap să te flatez.

Relativ la mr. Platon:
Acesta nu a spus c㠓trebuie să vedem aparențele lucrurilor”, ci doar că ne supunem unei astfel de erori, drept care așa le și vedem: aparente. Urmare a acestui fapt, nu putem afla adevărul obiectiv pe calea simțurilor. Pentru a-l afla trebuie să renunțăm la datele furnizate de către ele, să fii orb, surd, să te cufunzi în tine, să-ți reamintești ideea originară. Stare pe care o numea “anamnesis”.
Nu să te tăvălești în cotidian.
Invocarea lui Platon aici este complet nepotrivită. Ce spui tu este o teză de tip materialist.

Apoi, Platon vorbea despre esențe, despre paradigme, nu despre tampoanele de vată! Despre inducție și deducție, despre oponența lui a exista cu a nu exista, despre categorii etc, nu despre “placente pronografice” și “instincte de cățea”. Te afli, cu alte cuvinte, într-o sublimă oponență de sistem cu dl Platon, care presupun că știi ce ar fi făcut cu domnii poeți!

În fine, dacă te-ai supărat, zic că ai făcut-o cam prea repede și cam prea neproductiv. Eu nu acuz, deși tonul pare să aibă această nuanță, ci doar pun problema. Dacă aș fi respins poezia tinerilor, nu aș fi avut în bibliotecă aproape tot ce s-a scris esențial în ultimii 18 ani. Cunosc, Miruna, foarte bine lucrurile astea și chiar pot face departajări valorice. Nu bat cîmpii. Mănînc poezie pe pîine. (Ba chiar și încerc a scrie, deși cu mai puțin succes ca tine…)
A, că nu sunt un domn critic plin de ifose, asta-i altceva. Repet: eu doar puneam problema…

Și nu voiam s㠓iluminez”! – cam stîngace expresie, nu găsești? – pe nimeni. Aceasta, pentru că iluminarea pare, mai degrabă, un fenomen de nuanță reflexivă.
Nu, nu neg, grosier și necritic. Chiar susțin că e dreptul vostru de a căuta noi modalități de expresie, altcum poezia s-ar anchiloza. Unii chiar și reușesc. Eu am dubii, însă, asupra domeniului investigat de către voi. Îl găsesc facil și vulgar – e dreptul meu, nu? De cîteva mii de ani, începînd cu Ghilgameș și pînă hăt-încoace, poezia nu se coboară în noroiul străzii, ci are aspirații mult mai rafinate: a descoperi ce se află dincolo de realitatea imediată, a transgresa realul. A investiga marile taine existențiale, marile teme, fără a le tîrî prin molozul metabolic al omului comun. Comuni sîntem o viață, atinși de aripa grației numai uneori.
Iar ca problemă de stil: nu găsiți că demetaforizarea completă a discursului liric, duce la uscăciune și prozaism sec? Chiar sperați să captați atenția publicului cititor de poezie, în componența lui mai puțin… elitistă? Mă îndoiesc.

În fine, ca o observație de bun simț: nu cred că-ți poți permite să mă trimiți la plimbare pentru a citi ce-mi place, – altceva, altundeva, oriîncotro… Orice tip de scriere ați promova voi, – noii și prea gureșii reformatori! – nu faceți lucrul acesta într-o rezervație de zimbri, nu scrieți numai pt superinițiați, căci aceștia, ori sunt foarte rari, ori se fac că pricep, doar așa, de amorul artei! Și parcă audiența subțirică nu cred că e de natură a vă gîdila orgoliul cel poeticesc, mi se pare mie că mi se pare!!
Apoi, se întîmplă că literatura nu este numai felia voastră de magiun. Întîmplător, convenabil au ba, mai sînt prin preajmă și alții care, culmea! nu pot fi supuși unor interdicții de genul: “nu-ți place, cumpără de la altă tarabă”!
Sîntem noi amărîți și plini de jeg, dar sîntem, asta-i partea proastă, în calitate de consumatori. Și nu cred că avem nevoie de pașaport diplomatic pentru a trece granița “marilor inițiați”!
Sau vom fi calificați drept niște idioți nativi, din start, de vreme ce îndrăznim a supune judecății noatre neconforme cele experimentate, și, ca atare, avem interdicție absolută de acces la înaltele voastre inspirațiuni? Dă-mi voie să-ți spun că e o aroganță oarecum deplasată să pretinzi asta, parcă…
Mă întreb dacă un critic consacrat ți-ar fi vorbit astfel, cum ai fi reacționat!! Desigur cu blîndețe… tezistă!

În fine, să nu te deranjeze tonul meu, eu chiar cred că despre poezie trebuie discutat la modul acesta, iar nu însiropîndu-ne părerile și discutînd mieros despre talentul nemaipomenit pe care tocmai l-a descoperit și promovat ics și igrec. Căci nu se știe de unde apare un zet, la fel de scrutător în hermeneutică, a cărui părere să nu prea coincidă cu a primilor, etc. Deci, atenție la circumstanțe!

“Neatenții gramaticale”, cum le numești tu?
În poezie, evident că nu poți avea genul ăsta de “neatenții”, căci, după cum este ortografiată, – fără semne, fără pauze, fără departajări sintactice nete – oricine poate scrie, scutit de teama de a fi acuzat de necunoaștere a scrierii corecte. Dar în scrierea obișnuită? Dacă recitești, chiar și răspunsul de mai sus către mine, nu-i găsești greșeli? Ia te uită cu ceva mai multă atenție!

PS: Pentru că te-ai supărat și nu doresc să creez un anume tip de presiune incomodă, aflîndu-mă în sală, în momentul lecturii, nu voi mai fi prezent.
Scuze!
Suces, totuși!

PPS: Dacă singurul scop al unui blog este acela de a inventaria păreile bravissime despre persoana celui care îl posedă, atunci trebuie specificat, în mod expres, acest lucru.

Răspunde

miruna
Noi 16, 2008 @ 11:08:21



Răspunde

miruna
Noi 16, 2008 @ 11:11:17

ok. comentariile sunt utile dar e clar ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. era interesant sa vii sa-mi asculti noile peoeme care nu mai sunt cu vata si catele
fiecare pasare piere pe limba ei. si sunt juste comentariile la platon. dar eu sunt si pro simturi
si da pe acest blog s epoate dezbate despre poezie dar nu luand-o pe aratura si vorbind prea generalizat (voi poetii reformisti…) in fine pe un ton asa dispretuitor desi orice tip de dezbatere e constructiv pana la urma ca ne ajuta la defulare

Răspunde

ioan peia
Noi 16, 2008 @ 20:19:03

îmi poți trimite și mie poemele citite de către tine azi?

Răspunde

corina
Ian 14, 2009 @ 16:56:58

Bravo!

Răspunde

Alex Scania
Ian 30, 2009 @ 12:41:08

Bai fratilor,
citesc de mai bine de o ore si jumatate dezbaterea dintre dl Peia si Miruna si pot spune ca subiectul discutiei impreuna cu remarcile celor doi ma amuza copios….si ma face sa va compar cu niste CASCADORI (adica ei nu sunt actori desi joaca in filme si nici nu isi rup gatul asa cum “insufla” scena din film. Se cred importanti insa -asa ca voi-spunand ca daca nu facea el cascadoria nu iesea nimic,nici din scena si nici din film mare lucru.
Eu nu va zic decat atat: NU FITI CASCADORI !! Discutati fratilor pe text – chiar si cu el in fata si-o sa vedeti ce dezbatere interesanta iese.

P.S. Lasati-l pe Platon fratilor ca el saracu’ nu are nici o legatura nici cu faptul ca Miruna scrie poezie si cu atat mai putin cu dl Peia,care o citeste!

Respect anyway !
- macar voi dati dovada ca mai stiti cate ceva si ca IDIOCRATIA nu este chiar asa aproape cum ma speriasem.

“Succesuri”
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 22:20:06
         
 
  O manea cufurită, cu binecunoscutele inserturi porno, fără de care scribălăul nu poate convinge. Pe alți scribălăi de același calibru și profil psihic, desigur.
Înșiruire fotografică, pe sistem blitz, de evenimente subțiri, ca semnificație, deși, pe fundal, contextul ar fi putut fi unul foarte dramatic. Cu toate astea, derizoriul e la el acasă, nu poți face doi pași fără să te poticnești de intenția neserioasă de a șoca.
Speculații complet gratuite, de un subiectivism minor, care converg spre același mod neserios de a trata subiectul:

"amorul livresc al Matildei, una din cele mai mari curve din istoria literaturii romane."

I-auzi! Da de unde știi tu, mă belitule, îți vine să-l întrebi, ai cumva la tine vreun curvometru, să măsori adîncimile insondabile ale pubisului literar?

"Cred ca m-am masturbate de cateva ori privind poza aia cretina. Avea niste picioare dumnezeiesti si o calitate a hartiei absolut bestiala."

Realizați, desigur, dimensiunea psihoidă a elementelor aduse în atenție! De fapt, este veșnicul coronat opus, care-l definește compozit pe obsedat.
Tipul se crede un fel de Sade redivivus. Aproape că te întrebi cum de nu a sărit, brusc, la asistenta aia, să-i smulgă din mînă seringa și să i-o înfigă în gît, după care să o posede citostatic pe noptieră!
Să mai pomenim de infantilități fals-metaforice, de genul:

„Un soare care nu stie sa scrie, nu are carnetele si nici calendare si nici nu ia anticonceptionale pentru ca nu-I trebuie.” ?

Laitmotivul este plimbat pe ici, pe colo, de la Marin Preda, la nu știu care precepte sectante și sfîrșește în cogitațiuni mustind de banalitate flăcăiască, par ex.:

“Moartea, m-am plictisit de ea si cred ca a simtit asta. Ne-am despartit prieteni.”

Ce să-ți spun! Probabil că era “moartea-n vacanță”, pe plajă, la Tekirghiol! Și-a făcut mendrele cu puștiulică și, recunoscătoare și idulgentă, l-a lăsat să mai facă nițică umbră pămîntului!

Finalmente, mai dă o raită pe la muză, ca să-i cotrobăie sub bluză! O și numește pe muza aia, dar nu am descoperit-o în dicționarul de obscenități!
Fără biberoanele ei este infirm! Și mai face și pe el de frică!

De gramatică nu mai pomenim, pentru că a învățat-o laolaltă cu Guță!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-08-29 21:05:21
         
 
  "de ce faceti aluzii vadit sexuale"

Pentru că nu sîntem atît de geniali încît să ne masturbăm pe site în direct, la ore de vîrf. Nu toți pot avea talentul fastidios (pentru tine: nesărat) de a dezvolta unicul și puerilul motiv "te oftici" în maniere "tweedle".

Un pic mai sexual, textul ar fi fost mortal!

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-29 18:35:53
         
 
  Amelia, multam.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 17:52:58
         
 
  Având în vedere că experiențele sunt unice și că raportarea fiecăruia la ele este și ea personală, este cât se poate de caraghioasă și previzibilă reacția personajelor civilizate din panoplia europeeană: ei suferă, iubesc, se închină în fața bisericii, în intimitate, ortografic. Răzbunarea pare a fi unica reacție publică, dat fiind faptul că exhibiționismul lor e de cu totul altă natură, așa, ca visul unei nopți de vară.

În altă ordine de idei, mergând pe linia subțire dintre Eros și Thanatos, poate autorul își va sublima trăirile și într-o altă formă de potolire a dorinței decât cea naturalistă (vitalistă): dorința se împlinește, liniștea de după te apropie de moarte (vezi tristețea postcoitum a bărbatului), fantasma infirmierei sexy (moartea la romani era un personaj feminin), cea care potolește dorințele, și, ca orice moarte este, de fapt, o nouă germinare – așa s-a născut și Forrest Gump.
Moartea poate fi sexy, ne spune ecsy, la fel cum sexul, biologicul, irumpe plenar în spațiul morții, o spune tot el, suficient de serios, și având în vedere ce a postat până acum pe europeea, suficient de autentic. După modul în care încheie, să ne așteptăm în viitor la o sublimare a erosului și o potențare a fantasmelor în spații mai rarefiate și mai luminoase, în același timp, decât cele ale mlaștinilor freudiene?

Nimic nu ne îndepărtează de moarte mai mult decât iubirea, o spun Oscar și tanti Roz în piesa lui Erich Emmanuel Schmitt, la Bulandra


un vot pentru suflet
chiar dacă
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-08-29 17:44:44
         
 
  CTA,
ce eforturi am facut eu pentru a demola? faptul ca am analizat debutul 50+ in compuneri imberbe botezate eseuri? Faptul ca am replicat frustratilor care se cred tristici in poezie, genii neintelese iar in fapt sunt niste badarani grobieni, care, culmea tupeului mai vor sa si flirteze in suferinta pe livehealth?
Si daca ecsintescu ar fi fost un demolator, voi ce ati fost. Unde este exemplul vostru creator sau moralizator? Va ascundeti in spatele varstei si colportati infantil la stapan. Asta e exemplul vostru civilizator. Ecsintescu nu a cerut nicioadata ridicarea nivelului cuiva.
CTA, am o neclaritate.
Si tu si altcineva tot face aluzii sexuale in comentarii. Voi doi sunteti prieteni in clubul ala de suferinzi? Reprezinta acest lucru o frustrare? Doi intelepti, eseisiti si poieti, pentru care iubirea are doar o finalitate eterica si platonica, de ce faceti aluzii vadit sexuale.
Refulare?
Sa fii iubit.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 17:44:28
         
 
  Radu,
Ma bucur ca bei beri si citesti. Candva faceam si eu acelasi lucru,cu precizarea ca eu nu cadeam de pe scaun. lol.
douamiista abordare criticoida.

sincere felicitari tanarului autor ("astazi fac trei ani si trei luni de cand m-am nascut")

aici ai atacat gresit!

repet, mai sunt cateva chestii.
Ti le-as spune dar nu prea imi place sa port borba, intelegi tu la ce ma refer.
oricum, apreciez nevoia ta de a parea sarcastic ceea ce este oau. si mie imi iese mai greu cateodata.
notre respect
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 17:37:36
         
 
  "este un atelier literar"

Greu de închipuit că ar mai fi așa ceva după eforturile pe care le-ai făcut pentru a-l demola de cinci ani încoace (includ și perioada intrauterină și preconepțională). Dar merită felicitări și cel ce cu care polenizezi (stamine și pistil) mereu atît de cordial.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-29 17:20:17
         
 
  revin (dupa cateva beri am reusit - cu greu - sa termin)

dragi colegi, cred ca am avut ocazia sa citesc un puternic poem in proza de factura postmoderna (ma gandesc aici la elementele de deconstructie si autobiografism), dar preluand totusi intr-un mod inedit cateva teme si procedee stilistice optzeciste (tema mortii, a incestului, transcendenta, metafora, idealismul).

domnule CTA, avand in vedere tumultul specific varstei, as zice sa nu cramponam in detalii minore legate de ortografie sau altele asemenea.

sincere felicitari tanarului autor ("astazi fac trei ani si trei luni de cand m-am nascut") pentru exceptionala realizare

astept cu emotie, totusi, verdictul critic al doamnei Elena Stefan, o specialista recunoscuta a gen(i)ului ecsintescian.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-29 17:05:50
         
 
  CTA,
argumenteaza pls. este un atelier literar nu un loc unde se aduna doi frustrati.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 16:28:00
         
 
  Nici vorbă, ești incorigibil. Limba română e pentru tine un veșnic masturbator. Iar textele - poluție.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-29 16:23:34
         
 
  Dar, pentru ca este un atelier literar si nu un loc unde frustratii, prieteni in retelele de socializare pentru suferinzi, isi refuleaza tarele neputintei, te rog sa-mi spui ce ti se pare firav si ce este debil la acest text. Argumenteaza, pls. Accept si compuneri. Notre respect.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 16:22:42
         
 
  este ca te oftici? nu vrei sa-mi corectezi ortografia?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 16:20:03
         
 
  Textul, între firav și debil. Ortografia genitală (t-ul nu este un typo).

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-29 16:18:20
         
 
  am vazut si asta, Radu. Te astept. Mai sunt cateva.
Sa fii iubit!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 15:33:11
         
 
  pe mine m-au impresionat (printre altele), ingeniozitatea aproape picturala cu care, utilizand resurse ortografice minore, autorul reuseste sa reanimeze epitete aparent uzate, cum ar fi "negru".

ia cititi aici:

"asistenta care iti fixeaza reminiscenta visului cu ochii ei mari si negrii"

sau, prin repetitii abile, sa penetreze retina placida a cititorului sufocat de lecturi erotice gen Sandra Brown:

"tie itie este rusine"

timpul (si emotia) nu-mi permit acum sa citesc mai departe, si sa dezvolt acum un comentariu coerent, voi reveni
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-29 15:15:34
         
 
  aia cu hartia am vazut-o si eu. o sa modific. recunoste ca e o licenta foarte tare aia cu calitatea hartiei.
citeste mai atent, pls, ambele paragrafe.
multam de trecere.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 14:56:59
         
 
  Ecsi, ia recitește paragraful al doilea. Care asistentă stătea cabrată, cea din T de V, cu picioare frumoase și hîrtie(!) de calitate, ori de cea reală din primul paragraf  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-08-29 14:29:14
         
 
  Multam, Adrian.
E un text in prim draft. Fiind un atelier literar astept din partea tuturor si alte sugestii si reclamatii. Multam de trecere si semn.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 14:02:24
         
 
  Chiar dacă textul este neîngrijit, fondul e unul bun. Votez.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-08-29 13:01:38
         
 
  Domnule Cioaca, va multumesc pentru trecere. Si in ciuda polemicilor dintre noi va asigur de tot respectul meu.

Am un prieten S P. Este plecat in America de prin 2000. Carte verde sau ceva in genul asta. Primii 2 ani imi spunea ce mult ii lipseste Romania si ce greu e acolo, departe de tara. Va spun ca era de stanga ca orice moldovean care se respecta. in fine. Ne-am intalnit anul asta. Am vorbit despre alegeri. A fost presedintele unei sectii de votare din Chicago. L-am intrebat daca s-a furat. Mi-a spus ca nici dracu nu-l vota pe Geoana si ca ideea de furt il jigneste. Acolo nu se fura. L-am intrebat de ce nu l-a votat pe Geoana. Replica a fost usor ciudata. Nu suport comunistii. Pai ii suportai, i-am zis. Da, dar nu stiam povestile romanilor de aici. Si mi-a spus cateva zeci. Iar daca S.P. prietenul meu inginer topograf, acum inginer sef la Motorola, nationalist stangist, imi spune ca America e mama lui adoptiva, inseamna ceva. Nu radical, in ceea ce priveste parerea mea despre exil, dar inseamna. Vroiam sa va spun asta dumneavoastra.
Notre respect!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-29 03:28:59
         
 
  Cred ca m-am masturbate de cateva ori privind poza aia cretina.
(Escintescu Virtual)

docorii, ce-s niste caini,
n-au dat poza la o parte,
ci-acestui bolnav aparte
i-au pus catuse la maini.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-08-29 03:15:44
         
 
  cand ai organ infernal,
imi spune Ecsi, sfatos,
chiar pe un pat de spital
poti sa ai un vis frumos.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-08-29 03:09:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE