FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Creația - câteva observații*
Text postat de Emanuel Cristescu
O creație, în fapt orice creație (artistică, științifică, practică) reprezintă o noutate în spațiul noesic. Care, prin unicitatea și valoarea sa, poate deveni reper valoric spiritual. Spun „poate deveni” pentru că simpla „creație” adică simpla sa existență nu este suficientă pentru integrarea în „marea semnificație axiologică universală”. Adică pentru valorizarea sa. Orice creație reprezintă o „potențialitate spiritual-valorică”. Respectiv o virtualitate.

Prin creație, înțeleg orice produs novativ al minții umane - și nu numai- care se diferențiază de oricare alt produs existent anterior apariției acestuia.

Creația în sine, în afara unui receptor, este o existență doar „cu potențial valoric” dar, la limită, este doar un posibil semnificant însă, axiologic vorbind, unul „mort”. El capătă viață și valoare prin intertextualitate, respectiv prin contribuția receptorului (lector, privitor, auditor) și a contextului. Adică interrelaționarea creației cu secvențe din întreg conținutul noesic al receptorului și al mediului. De aceea se poate autonomiza o infinitate, hermeneutic vorbind, de variante interpretativ-receptabile ale oricărei creații.

Este de domeniul evidenței că actul receptării poate fi ierarhizabil. De unde și diversitatea de grade axiologice. Printre acestea, inadecvarea la creație, poate conduce la ideea nonvalorii acesteia. Când inadecvarea devine majoritară o creație poate fi aneantizată. Cel puțin temporar. Evident inadecvarea poate avea multiple cauze. Însă, într-un spațiu cultural normal, pe baza unor repere valorice, sedimentate de-a lungul timpului, educațional, euristic, analogic ori antinomic se poate accepta ideea adecvării receptării creației, așadar a receptării sinergetice a acesteia. Ca urmare a interrelaționării autor (prin creație) mediu (context) și receptor (prin universul său noesic). Se utilizează de multe ori exemplul icebergului. Pentru naivi, ingenui ori nepregătiți icebergul reprezint㠄ce se vede” Adică doar partea de la suprafață. Pentru perceperea întregului trebuie „venit de acas㔠cu ceea ce nu se vede!

În virtutea libertății de expresie și de valorizare, valorizarea unei creații poate fi obiectivă (în special pentru creația științifică) însă în cea mai mai mare parte (pentru creația artistică) este subiectivă, pentru că, în domeniul creației spirituale, în special al literaturii și artei, subiectivismul personal și colectiv pot fi determinante în aprecierea și impunerea unor valori.

De multe ori, și istoria este plină de exemple, „valorile” „impuse” instituțional sau nu, de către grupuri ori „batalioane de asalt ideologic” s-au dovedit a fi efemere ori chiar dacă au „rezistat” o vreme, s-au dovedit a fi caduce, imediat ce factorii de „impunere” au încetat să mai existe. Am convingerea că tot ce se impune cu forța, din punct de vedere valoric, poate fi pus sub semnul întrebării ba chiar nu are valoare perenă.

Aspirația dintotdeauna a artistului a fost și rămâne creația perfectă. Din păcate intangibilă însă, din fericire, suficient de motivantă pentru seria infinită de artiști care au apărut și continuă să apară de-a lungul timpului. Care, chiar dacă nu vor fi realizând creația perfectă, au realizat și realizează opere valoroase unele rămânând în istoria spirituală a umanității drept capodopere.
*Am sintetizat și integrat câteva recente comentarii extrapolând observațiile de la literatură (text) la creație.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Poate că ar fi bine să recitim:

"Creația în sine, în afara unui receptor, este o existență doar „cu potențial valoric” dar, la limită, este doar un posibil semnificant însă, axiologic vorbind, unul „mort”. El capătă viață și valoare prin intertextualitate, respectiv prin contribuția receptorului (lector, privitor, auditor) și a contextului."
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-07-12 06:29:20
         
 
  Distinse CTA,

Ce m-as face fara invocatia domnie voastre?
E interesant ca Freud v-a avut ca cobai. Eu am fost primul care v-am zis compunator si dumneavoastra vorbiti de compunerile mele.

Va amintiti cand ati spus ca e loc pe site pentru amandoi, doar-doar va lasam compunerile in pace?

Ion Corbu este singurul, retineti va rog, singurul, care emite judecati de valoare in sens critic-literar. Restul.. suntem ori frustrati ori jucausi. Cantatori la chitaroza prin cenaclurile infantile sau l-a scrasnetul de role, colportori sau l'esanfants.

Cat despre subscriere, rog corectura.
Va si platesc.
Notre respect...
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-03 09:18:40
         
 
  "el s-a nascut profesor"

Marți a zis, marți a fost. Mai bine mai tîrziu...

Să fiți iubit, meștere Corbu! Din dragoste sau măcar din lingușeală. Tămîia este însă expirată, contrafăcută-n Ferentari.

"subscriu cu ce a scris Sabina Datcu"

De ce nu sub, peste, între etc.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-03 09:05:07
         
 
  Radu, CTA, n-aveti valoare. Ce e atat de greu de inteles. Cautati sa muscati mana stapanului. Dar a dracului mana scrie bine si chiar atunci cand va arunca osul. Stii tu, Radu, ala de la Radiestezie, curs despre care mi-ai impuiat si mie capul.

Ba baieti, oricat l-ati barfi pe domnul Corbu, el s-a nascut profesor. Asa ca..ridicati mana.

Domnule Emanuel, subscriu cu ce a scris Sabina Datcu.

Notre respect!

P.S. Colportoare, expresia ramane-ca-n seara aia, e shahespereana, adica a fi sau a nu fi ?
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-08-03 01:21:53
         
 
  "Fără să fii informat, fără să ai anvergura abordării unor astfel de probleme. Care, se vede de la distanță, nu-ți sunt familiare și nu pot fi improvizate. Și, până acum, te-am cruțat."

Puseele revin. Fudulia-i fără leac. De la catedră la tribună și de acolo la tribunal. Obsesiile își fac lucrarea.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-02 09:57:35
         
 
  Emanuel, daca nu suporti sa fii contrazis, ia-mi direct nivelul si las-o balta... amenintarile astea sunt copilaresti.
in fond, e site-ul tau 100%.
dar cat timp o sa mai am nivel de postare directa, o sa-mi dau cu parerea despre opera oricui, inclusiv a Mariei Tale.

restul, mai pe seara, acum sunt pe teren.

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-02 09:37:03
         
 
  "Emanuel, stii prea bine că schimbul ăsta de replici pseudoamicale dintre noi nu e un dialog, ci mai degrabă un sir de monologuri pentru "sală".."

Nu Radu, nu pentru sală.(Asta nu înseamnă că sala nu are acces!)

Am pus lucrurile la punct. Și, pur și simplu, am reacționat la ceea ce TU ai ai început. Și nu pentru prima dată. Fără să fii informat, fără să ai anvergura abordării unor astfel de probleme. Care, se vede de la distanță, nu-ți sunt familiare și nu pot fi improvizate. Și, până acum, te-am cruțat. Dacă o să mai continui nu o voi mai face.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-02 08:44:08
         
 
  Ați mai făcut referire la fudulie. Și nu o dată. Dacă nu este cumva o obsesie, este o expertiză? Adică sunteți expert în fudulie ori o fi vorba de ceea ce Freud numea a fi "act ratat"?  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 22:54:21
         
 
  Oricum, nu vă descurajați, marți vine și aplaudacul de servici. Puțintică răbadare. Știți că aveți și un susținător, nu?

"sunt posibile ajustări, precizări, reveniri ori chiar reformulări"

Ași zice mai ales. Văd că v-a trecut criza de fudulie.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-01 22:38:55
         
 
  PS. Textul acesta s-a născut din necesitatea unificatorie a definirii întregului spectru al creației adică literatură, pictură, sculptură, muzică, știință, invenții, etc. și l-am încadrat la categoria "însemnare". Așadar ab inițio, am pornit de la ideea că în situația în care fie reflectând în continuare la ideile din text, fie la observațiile pertinente pe care sper le voi primi sunt posibile ajustări, precizări, reveniri ori chiar reformulări.

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 22:32:09
         
 
  tot e bine. acum te las, as vrea sa ma aplec un pic asupra ultimei creatii a doamnei Lenuta Toma, scuze.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 22:27:34
         
 
  Radu, rămăsesem dator cu un răspus: avantajul amnezei este că afli întotdeauna lucruri noi.

În rest declar și recunosc public că mă bați la typo și virgule.

Atât.

Domnule Atanasiu recunosc, am fost cam prea dur deși nu merita. Pe cuvânt de onoare că efectiv m-am amuzat astăzi. Așa că vă prezint scuzele mele pentru "Este într-adevăr un text greu pentru domnia voastră." Trebuia formulata mai soft. În rest nu retrag nimic. Însă oricum, trebuie să fiți de acord cu mine că nu este un text ușor. Dar în niciun caz necioplit!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 22:24:15
         
 
  P.S. e de notorietate de ce la batranete amnezia e preferabila bolii lui Parkinson (e mai bine sa uiti ca ai baut deja o bere, decat s-o versi cand incerci s-o duci la gura).  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 22:21:48
         
 
  typo: conflictogen, dispozitie, etc  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 22:14:07
         
 
  "Este într-adevăr un text greu pentru domnia voastră."

Vă lipsește, ca totdeauna, spiritul de finețe. Este un text greoi, butucănos, necioplit. Dar puteți să-l reluați și să-l fasonați - literar. Și lizibil. Succes.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-01 22:10:43
         
 
  Emanuel, stii prea bine că schimbul ăsta de replici pseudoamicale dintre noi nu e un dialog, ci mai degrabă un sir de monologuri pentru "sală"... a se vedea invierea bruscă a Lenutei, care, cu totul intamplator, intr-o pauza de crosetat ciorapei pentru nepoti, si-a aruncat cateva clipe ochii in europeea, si ce să vezi, tu, dădu de Radu (inchid paranteza, mami).

in materie de informatie, mă bati, asta-i clar. cum mi-ai citat adineauri din distinsa doamnă Julia Kristeva, maine poimaine o sa-mi dai citate dintr-un studiu antebelic al conoscutului oceanolog lapon Ma-Ryus Kikosh Rosto-gaan, care a descoperit că primele gângureli ale lui Decebal n-au fost "brânza-rânza si osânza", ci " a plus b tangent de gama", iar eu va trebui sa ma-nclin, ceea ce imi cam dă dureri de șale.

genul asta de exercitii retorice (pentru flaut si orchestră) de duminică seara inviorează un pic atmosfera, e drept, dar uite că in clipa asta eu nu mă aflu in cea mai buna dispoztie, asa că, zic:

indiferent de opinia mea de utilizator obtuz (si semidoct) de DEX, eseutzul ăsta tot firav rămâne.

promit că intr-o seară de gratie (dacă nu cumva intre timp il vei sterge), am să revin cu explicatii detailate - mai mult pentru public, si pentru a mea distinsă reputațiune de user cu potențial coflictogen ridicat.

P.S. "rămâne-reputațiune" = rime involuntare
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 22:10:41
         
 
  Sabina, nu cred că raționamentul este corect. Acel copac repezintă totuși o potențialitate. Sigur, dacă nu-l va percepe nimeni niciodată și el va putrezi este așa cum am subliniat și eu un fapt adică "o creație" un "text" moartă (mort) Însă, dacă acceptăm faptul că în câmpul noesic sunt incluse toate evenimentele și faptele percetibile ființei umane sau nu, acea potențialitate are legitimitate ontologică.

Raportul obiectiv-subiectiv într-adevăr are o mare doză de flexibilitate. Cu, mă repet, remarca ușor de acceptat că, în știiță procentul de obiectivizare este mult mai mare, sunt multe situații în care acesta este 100% în timp ce în artă subiectivitatea este de multe ori în procent de 100%. Aș mai preciza că se impune obiectivizarea subiectivității.

Distinsului CTA. Nu are rost să mă repet. recitiți ce am răspuns pentru Radu. Poate fi util. Abordarea pildologică pe care ați avut-o m-a lămurit. Este într-adevăr un text greu pentru domnia voastră.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 21:43:38
         
 
  Textul, deși împănat cu vorbe de paradă, este bolovănos și indigest. În plus, este poticnit și împleticit. Bun poate pentru revista universității Spiru Haret (unde a fost lansat și celebrul concept de ecoliteratură).

Creația în sine, în afara unui receptor, este o existență doar „cu potențial valoric” dar, la limită, este doar un posibil semnificant însă, axiologic vorbind, unul „mort”.

De ce vă scărpinați cu mîna stîngă în dreapta?

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-01 21:31:47
         
 
  "Creația în sine, în afara unui receptor, este o existență doar „cu potențial valoric” dar, la limită, este doar un posibil semnificant însă, axiologic vorbind, unul „mort”."

Eu as spune mai degraba ca NU exista creatie (ori mesaj) fara un receptor, nici macar potentialul acesteia. Asemeni ideii evenimentului stiintific: intr-o padure cade un copac dar nu este nimeni care sa fi auzit/vazut caderea lui, atunci inseamna ca evenimentul respectiv nu a avut loc, din moment ce nu a fost perceput.

"valorizarea unei creații poate fi obiectivă (în special pentru creația științifică)"
Nici macar. Si in stiinte intervine o parte subiectiva, o "scoala care te formeaza", o disputa, un contradictoriu. Tocmai din cauza "valorizarii" neobiective. La urma urmei, si aceasta delimitare: obiectiv-subiectiv este una foarte subiectiva, nu?

Mai ramane in discutie "Aspirația dintotdeauna a artistului a fost și rămâne creația perfectă", deci... revin.

Din nefericire, noesicul inca nu se intelege prea bine cu "baza mea" de biolog, dar voi incerca sa-l conving.
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2010-08-01 21:23:14
         
 
  Eu am adusîn discuție dicționarul? Eu doar am consatat chei ta de lectură. Tu ai scris: "cf DEX" nu eu! Așa că las-o pe distinsa noastră colegă în pace. Că daccă ai procedat tot așa și cu ea aproape că înclin să-i dau dreptate.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 21:13:48
         
 
  Radu.. faci ce faci si tot la mine iti este gandul.
Lasa-ma, bre, in afara albastrului !
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2010-08-01 21:12:20
         
 
  Păi vezi? Știi că, utilizând conceptul de "câmp noesic", acad. Macovschi a emis ipoteza existenței după moarte? El chiar spunea că a demonstrat aceast fapt.

Și atunci de ce "noesic - corect noetic (care se refera la intelect)" ? Ori te-ai documentat ori ți-ai amintit. A propos: știi care este avantajul amneziei?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 21:09:55
         
 
  Emanuel, inainte de a-ti citi raspunsul (jur ca inca n-am facut-o), te-as mai ruga o chestie mica, micuta de tot: pe viitor nu mai prelua tema favorita a Lenutei Toma - dictionarul. in cazul ei, cel de rime...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 21:05:22
         
 
  am intalnit termenul "noesic" prin 96-97 la un curs de radiestezie (in mare voga in anii aia), unde mi-am pierdut vremea cu mare entuziasm vreo 6 luni... as putea reveni cu amanunte picante intr-o povestioara. cred ar fi o idee de descretit fruntile...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 21:01:05
         
 
  Suficiență, clișeu și inadecvare

Radu, mă amuză suficiența ta. Nu eu pierd. Să știi că aici sunt și oameni care înțeleg și știu că am folosit corect termenii incriminați de tine. Tu ce faci? Ai niște clișee. De exemplu :"Subțire". Ca "judecată de valoare" se poate atribui oricărui text, concept, etc. Dacă ai fi înțeles ceva din acest text, luai un paragraf, o frază, un cuvânt și demonstrai incorectitudinea utilizării lui (lor). Tu ai invocat câteva cuvinte, ca fiind incorecte, când oricine a avut de-a face cu ele știe că au fost corect utilizate. De exemplu afirmi sentențios: "in definirea reperelor deja sedimentate, euristica n-are ce cauta". Aceasta demonsrează clar cât de departe ești, adică inadecvat, față de text. N-ai înțeles că sedimentarea însăși s-a făcut și se face "educațional, euristic, analogic ori antinomic" Așadar procesul de sedimentare se realizează de-a lungul timpului prin asemenea mijloace! De unde până unde "definirea reperelor deja sedimentate" ? Măcar acum ai înțeles? Alt exemplu: crezi că am greșit utilizând cuvântul "noesic" De care tu nu ai auzit. Conținutul noesic al receptorului respectiv al contextului referă câmpul noesic adică un concept integrator atribuibil, ca proprietate, atât receptorului cât și contextului, respectiv mediului. L-am utilizat în scop unificator. Pentru că "intertextualitate" nu reprezintă ce ai înțeles tu din dicționar. Intertextualitatea, și citez acum din Julia Kristeva*, reprezintă "indiciul conform căruia un text citește istoria și se integrează în ea" Această, să-i spunem definiție, simpaticul și suficientul meu "comentator" a fost dată în 1968! Și se referea la literatură. Eu încerc aplicare la "creație" Și am nevoie de acest concept integrator. Cum de fapt simt nevoia și a unui concept care ar trebui să înlocuiască termenul "intertextualitate". Până, și dacă, voi găsi unul, consider totuși că termenul "intertextualitate" poate fi utilizat raportat la mulțimea tuturor produselor novative ale minții umane definibile drept "creație". Și așa mai departe. Ți separe subțire textul? Când nu-l înțelegi cu siguranță.

Celuilat amic al meu - nu vă impacientați distinse CTA, reciproca nu este imperios valabilă- doar atât: (noesic are, de pildă, un înțeles tehnic în terminologia lui Husserl care n-are însă nimic de a face cu cu expunerea de mai sus). Mai vedeți și de-o altă pildă!

*Julia Kristeva*, Problemes de la structuration du texte, în TEL QUEL, Theorie d'ensemble, Seuil, Paris, 1968 pg. 311-312.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 21:00:09
         
 
  Stilul corbusian abundă, cum știm cu toții, în termeni psedudoacademici. Cuvîntul cel mai bun pentru asemenea găselnițe și făcături este termeni specioși (înșelători și lunecoși).

De la ecoliteratură la (cică) intelecton. Cînd fondul este apătos, zeama se mai drege cu asemenea născociri și șonticăieli savante (noesic are, de pildă, un înțeles tehnic în terminologia lui Husserl care n-are însă nimic de a face cu cu expunerea de mai sus).

Marfa poate fi preluată însă de pe taraba evropeană și mutată de expertul new-media pe vreun blog. Tot se extaziază dînsul de compunerile sponsorului (în engleză - nașu').

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-08-01 20:12:33
         
 
  eseul e subtire, se-ntelege. altfel, as fi comentat. stilul - plin de pretiozitati inutile, tonul - profesoral - genul de amvon - exprimarea - dezlanata, greoaie. de unde si excesul de ghilimele. in rest, evident ca am dreptate. ca terapie in prima faza, recomand lecturi intense Neamul Soimarestilor.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 19:54:28
         
 
  Cu typo și virgula ai dreptate. Voi corecta și îți mulțumesc.

În rest, prin lectura ta dicționaristică, ai demonstrat că nu ai înțeles rostul și semnificația conceptelor „intertextualitate”, „noesic”, „novativ” și „euristic”. Pe care le-am utilizat conștient și corect. Îți ofer o oră pentru a te documenta și pentru a te reabilita. Adică pentru a explica ce se înțelge din frazele ori propozițiile care conțin aceste cuvinte.

Dacă nu reușești te voi lumina.

PS. Radu, doar atât ai putut replica la acest text?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-08-01 19:30:25
         
 
  "Adică interrelaționarea creației cu secvențe din întreg conținutul noesic al receptorului și al mediului."

typo: intretextualitate - corect intertextualitate (oricum, termen impropriu in cazul de fata, cf DEX: INTERTÉXT s. n. text literar pe baza unor fragmente disparate reunite într-un context unic. intertextualitate)

noesic - corect noetic (care se refera la intelect)

novativ, interrelaționare - barbarisme (corect inovativ, novator, interactiune, etc)

diversitatea de grade - cam pleonastic si oricum, neadecvat - poate "diversitatea de sisteme sau criterii axiologice"

"Printre acestea, inadecvarea la creație, poate conduce la ideea nonvalorii acesteia" - aici, fie pui un "care" dupa "creatie", fie renunti la virgula de dupa "creatie", care sta fix intre subiect si predicat

"Însă, într-un spațiu cultural normal, pe baza unor repere valorice, sedimentate de-a lungul timpului, educațional, euristic, analogic ori antinomic se poate accepta ideea adecvării receptării creației, așadar a receptării sinergetice a acesteia." - in definirea reperelor deja sedimentate, euristica n-are ce cauta

alt typo: Am sintetizt - am sintetizat
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-08-01 17:36:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE