FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
La piață
Text postat de Veronica Pavel
Candienii se amuză cu gluma: „Câte anotimpuri are Canada?” „Două: iarna și 1 iulie”. Da, oamenii știu că vara canadiană este scurtă. Dar nu numai oamenii, ci și plantele. Dacă la 1 mai este încă frig și uneori mai ninge, pe 10 mai apar primii muguri iar pe 15 mai, ca prin miracol, toți copacii sunt înverziți. Natura se grăbește s㠄profite” de plecarea iernii și la începutul lui iunie se deschid piețele de fructe și legume ale fermierilor, care funcționează în fiecare sfârșit de săptămână pâna în octombrie.

În București locuiam lângă Hala Traian. Urmăream de la fereastră, copil fiind, traficul țăranilor care veneau zilnic cu marfa la piață. La început veneau în căruțe pline cu saci de cartofi, varză, sau pepeni, trase de niște cai supuși și blânzi. Mai târziu au apărut motocicletele cu ataș, unde încăpeau surprinzător de multe măfuri. În cele din urmă, țăranii și-au cumpărat mașini, în al căror portbagaj erau puși sacii sau navetele de lemn cu fructe.

Mă delectam cu admiratul acestei procesiuni de vehicule și îmi plăcea ora ei matinală de începere: la șapte dimineața totul era deschis. În piață erau instalate tarabe, iar țăranii închiriau cântare. Ambalaje nu existau. Fiecare venea cu plase sau sacoșe în care erau turnate unele peste altele cartofii, ceapa, merele. Căpșunile erau luate din grămezi cu o strecurătoare de scos spuma de la supă, fără coadă, și puse în punga de plastic transparentă adusă de client. Se vindeau și flori în buchete, de două categorii: la țigănci cu tocmeală și la țărani cu preț fix.

Îi observam de la fereastră pe cumpărătorii încărcați cu sacoșe și cu flori. Prin plase se vedeau cumpărăturile, astfel încât cei care veneau spre piată știau deja ce pot găsi.

În cursul călătoriilor în Europa, am constatat o mare asemănare între piețe. Am avut ocazia să locuiesc, cu ani în urmă, trei săptămâni la Paris prin preajma unei piețe pe care o traversam zilnic. Deși nu mai trăisem la Paris, totul îmi părea familiar. Cu excepția abundentei mărfurilor și exuberanței mai mari a vânzătorilor, tot restul semăna perfect cu piețele din România: ora matinală de deschidere, atragerea cumpărătorilor prin strigături și utilizarea cântarelor cu greutăti. Vizitând o piată, la Viena, am regăsit până si principiul vânzării fructelor nu pe alese, ci care vine la rând.

În Canada, ora de deschidere a piețelor e mai târzie și activitățile sunt mai lente. Montrealul are trei piețe, la Toronto există una mare, acoperită și permanentă, iar în suburbiile Torontoului, între lunile iunie și octombrie, fermierii își vând marfa săptămânal pe diverse spații cedate de municipalități.

Cea mai apropiată de mine este piața care se desfășoară sâmbăta dimineața în curtea primăriei. Tarabele sunt instalate sub niște prelate și legumele si fructele sunt expuse în coșulete de diferite mărimi, fiecare cu preț corespunzător. La început am crezut că fructele sau legumele se vând cu coșuleț cu tot, ca în cazul celor cu zmeură de pe valea Prahovei, pe care le păstram după ce le goleam. Aici este altfel: marfa este transferată într-o sacoșă de plastic furnizată de fermier, iar coșuletul gol este păstrat ca unitate de măsură. Cântare nu există.

Ritualul venirii la piață este liniștit. Se vorbește încet, iar oamenii se bucură intens, dar nezgomotos. Discreția cumpărăturilor e absolută. Sacoșele nu sunt transparente, florile sunt împachetate complet, intimitatea relațiilor cumpărător-marfă este pe deplin respectată. Cumpărătorul este liber să-și aleagă nu numai ce coșuleț vrea, dar chiar să schimbe conținutul coșuletului. Nu sunt restricții și nu te urmărește nimeni. Totul se bazează pe cinstea absolută a oamenilor, cărora nici prin cap nu le trece să se tocmescă, sau să ciupească la preț sau la marfă. De ambele părți ale tarabelor oamenii sunt într-o întelegere armonioasă si totul decurge fără surprize. Chiar și brutarul cu beretă, de origină franceză, îsi face reclama produselor lui aproape în șoaptă. Există si un loc, tot atât de silențios, unde se fac gogoși care se consumă cu sirop de arțar, la botul calului , servite de o persoană cu mănuși de plastic pe o farfurioară de carton.

Cu toate că atunci când vizitam Europa îmi făcea plăcere să regăsesc gălăgia si efervescența piețelor din România (dispărută poate, acuma), am constatat cu vremea că piețele din Canada au un farmec deosebit. Din cauza climei mai aspre, bucuria de a trăi a fructelor, legumelor și florilor pe durata limitată a sezonului verde este intensă și se manifestă exploziv. În intervalul dintre iunie și octombrie, mersul oamenilor la piață s-a transformat dintr-o activitate gospodărească într-un vibrant omagiu adus vieții. În țara în care iernile ocupă jumătate din an, nu mai este nevoie ca atenția cumpărătorului să fie atrasă prin mijloace sonore. Ea este reținută de către elementul vital ascuns în flori, fructe și legume, element care cucerește cu tacită intensitate ochiul și inima canadianului, iesit zâmbitor la soare după adânca hibernare.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Marina,

Multzam mult, exact, ai pus punctul pe i, curatenia si linistea atat de neobisnuite pentru o piatza raman in suflet si incepi sa te indoiesti de prima "definire" a ei in mintea ta. Si pe urma, dupa ani, ramai in suflet cu doua "definiri"!

Ma bucur ca te-ai alaturat "plimbarii" mele!!

Iulia,

E o placere prezentza ta pe site! Zici de "condei", dar acum, in secolul calculatorului, ar trebui, poate, schimbata "formula", nu? :)))

Multzam mult de trecere si semn!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-07-23 16:00:42
         
 
  Ochiul trage condeiul, iar condeiul fin, placut, emotionat te atrage, cu zambetul lui Vero!
:)
fain
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2010-07-23 14:43:50
         
 
  Foarte frumos, Veronica. Nu numai Hala Traian traieste, dar si pietele noastre, canadiene. Curatenia si calmul lor ciudat pt. o piata, de odata au un sens adinc si emana o bucurie intensa. Ce ochi ai, mama, mama. O placere.
Marina
 
Postat de catre Marina Shalmon la data de 2010-07-23 03:16:39
         
 
  Radule,

Multumesc mult. Da, vazusem ca mi-ai dat prima stea si de aceea m-am mirat. Ma gandisem la tine cand am postat textul si parca te vedeam spunand, cum mi-ai spus mai de mult (am tinut minte!): "Mie nu-mi plac descrierile cu prea multe amanunte, numai femeile sunt in stare sa scrie asa. Nu am nimic impotriva lor, dar mie nu-mi plac".

De asta, ca sa fiu sincera, mi-a fost cam frica sa pun textul. Si, deoadata, iata marea surpriza: ti-a placut....Poate ca partea din tine care-l mai pastreaza in el pe baietzelul cu ciorapi trei-sferturi si goarna, poate ca acea parte din tine, m-am gandit ulterior, a savurat descrierea forfotei de la Hala Traian....

Oricum, iti multumesc pentru apreciere....

Tea draga,

Si la tine ma gandisem ca nu vei savura textul, ma gandeam ca o sa-mi spui si tu, delicat, ca e cam descriptiv. Am fost placut surprinsa cand am vazut ca ti-a placut si imi pare bine ca, fara sa-mi dau seama, sensibilitatea mea la detaliu se concretizeaza in ceea ce spui tu, in imagine. Poate de asta si lui Radu i-a placut, el fiind un admirator pasionat al fotografiei.

Foarte multumesc pentru aprecieri, au fost pe cat de neasteptate, pe atat de incurajatoare!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-07-20 18:09:10
         
 
  Vero, linistitor textul tau,atmosfera "normala" pare a fi posibila cand scrii tu.....

E o chestie......cum pot oamenii sa-si altereze chiar si acele momente care ar trebui sa fie........nealterate!

Bine scris, vizual, asa cumva a la Nicapetre..... forfota pietelor iti intra in casa, tuturor ne transmiti ceva din talentul tau de a prinde nuante, miscari, senzatii....

Merci pentru lectura aceasta.

drag,

calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-07-20 16:46:41
         
 
  Veronica, in europeea cred ca esti cea mai "tare" in reportaje...
textul curge firesc, cu naturalete, stilistic, e perfect. l-am citit cu mare placere. normal, ti-am gasit niste mici noduri in papura, dar in conditiile astea... sa uitam.

stea (prima).
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-07-20 16:37:05
         
 
  Kosta,
Ce surpriza! Cat de rar scrii tu comentarii! Ma bucur ca ti-a placut textul si ai vazut exact: nu sunt un om partinitor, incerc sa gasesc frumosul de peste tot, gandind ca totul pe lume are si bune si rele, si urat si frumos, si muzical si afon, intzelegi tu...
Cat despre "statutul feminin", m-a amuzat ideea ta, intzeleg ca el nu ar fi compatibil cu o fire buna, blanda, intzelegatoare...:)))) Hai, sa traiasca femeile zgripturoaice, da' sa stii ca eu am intalnit destule femei bune si intzelegatoare, dar si barbati rai si arogantzi, asa ca....nu sunt sigura cat de legat de gen e caracterul :)) Cu sigurantza ca tzine de muzicalitate, cum bine zici! :)))

Multzam de trecere si cuvinte,
Vero

PS: multumesc si pentru a doua luminitza, sunt de-adreptul rasfatzata!
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-07-20 16:05:30
         
 
  Un text frumos, aproape cinematografic, nepartinitor cu nimeni, nici cu tara de origine, nici cu aceea mai rece, de adoptie. Ghicesc la tine, Veronica, un suflet delicat si tandru, bland si intelegator, aproape incopatibil cu statutul feminin, mult mmai... altfel, indeobste. Poate ca e numai o impresie de-a mea, totusi cred ca muzica produce asemenea... mutatii genetice. Cu deosebit de calda simpatie, K.  
Postat de catre sters sters la data de 2010-07-20 09:20:37
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ecsi,

Imi pare bine ca ti-a placut si daca tu spui ca e "perfect literar" imi iei o piatra de pe inima, ca sincer aveam indoieli.

Nu stiu ce inseamna "ONG", sper ca-i de bine! :))

Vero

PS: proft de ocazie sa multumesc pentru votul anonim si pentru stelutza aprinsa, la care nu ma asteptam de loc!

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-07-20 02:29:35
         
 
  Veronica, notre respect. Ar trebui sa faci parte dintr-un ONG sau din Green Peace. Ai sesizat perfect si ne-ai transmis gandurile tale perfect literar.
Veronica, sarut mana, si te mai astept!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-07-20 01:27:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE