FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
ICOANA PĂRINTELUI EMANUIL
Text postat de Gheorghe Rechesan
Cu vreo două săptămîni înaintea postului mare, poposi la mănăstire zugravul de icoane Nicolae. Părintele stareț îl primi cu bucurie, căci tocmai se gîndea să primenească oleacă icoanele din pronaos, care se înneguraseră de la fumul lumînărilor, odată cu trecerea vremii. Se vădi că sfinția sa avu o simțire a duhului luminată, căci iscusită mînă arătă meșterul iconar: în numai cîteva zile șterse funinginea, împrospătă boielile și-ntări întreaga zugrăvire, astfel că, în Duminica Floriilor, flăcările Iadului ardeau ca vii, păcătoșii căscau iar ochii și gurile înspăimîntați și îngerii fîlfîiau din aripi albe, înnoite!
Mare fu bucuria părintelui Emanuil, care vroi să-l răsplătească, dar zugravul nu se învoi la nici un tîrg cu clincăneală de arginți.Mai mult, cu smerenie rugă pe preacuvios, să-i îngăduie să-l zugrăvească si pre domnia sa într-o icoană.Acestuia nu-i plăcu gîndul unei atît de lumești întreprinderi, dar atît îl rugă și-l cicăli meșterul, încît se îmbună să-i facă pe voie.Așăzat temeinic în jețul său, în lumina blîndă a dimineții de Prier, cu evangheliarul în mînă, așa se lăsă prins în chip și răstălmăcit aidoma în văpsea pe scîndurica subțire a icoanei, preaînțeleptul păstor al Evropeii.Iară după ce iconarul isprăvi lucrarea, tare se minună părintele de izbutita asemănare, căci din icoană îl privea ca dintr'o oglindă, chipul său molcom, cu un zîmbet plăcut și tineresc.După ce plecă zugravul, se rușină însă de lumeasca-i pornire și atîrnă icoana într-un colț al chiliei, ca să-i amintească zilnic de deșarta-i trufie!
Însă ca un făcut, izvodirea ceia avu un spornic rost, căci îndată pacea se lăsă peste lăcaș, frații nu se mai ciondăneau și nu se mai pizmuiau între ei, iară trebșoarele lavrei mergeau ca unse. În tot locul, părintele Manuil era întîmpinat cu bunăcuviință, vorbele sale se vădeau pilduitoare, încît se dusese buhu' de statornicia lăcașului, întru slujirea Cuvîntului.
Trecură așa lunile, ca paseri răpezi pe ceriuri, sosi și toamna îmbelșugată, cînd într-o dimineață, aruncîndu-și ochii pe icoană, părintelui i se păru cumva schimbată: chipul blînd așternut acolo, parcă se posomorîse, iară cînd se uită mai îndeaproape, i se năzări că vede brazde pre obraz și fire albe în chică și în barbă.Își făcu iute trei rînduri de cruci, stuchi de izgonire a lui ucidă'l toaca, dară vedenia nu se topi: icoana iera parcă mai vie ca oricînd, dar dintr'însa îl privea un Manuil îmbătrînit!
Nu pricepu preasfinția sa ce solomonie drăcească-i aiasta, dar se temu să arunce icoana pe foc, ca nu cumva să sloboadă vre'un duh necurat dintr'însa.
În fiece sară, părintele scotea icoana dintr'un sipet tainic, unde o zăvorîse ș-o privea la lumina lumînărilor și ca un făcut chipul său de acolo îmbătrînea văzînd cu ochii.Trecură anii ca apele răpezi de la munte cînd se topesc nămeții, dară drăceasca minune nu se ogoi.Frații mai vîrstnici prinseră a șușoti pe la colțuri, că părintele e fermecat, ori că a făcut prinsoare cu Scaraoțchi, căci în vreme ce toți se plecau sub ani, brăzdîndu-se la chip și albindu-le chica, doar domnia'sa rămîne tot ca-n floarea vîrstei, drept și voinic,cu un chip luminos și neschimbat!
Urmarea acestei istorisiri, mărturisesc cu umilință că nu o cunosc; poate o veți ști domniile voastre, cari citiți aiste rînduri! Io am aflat-o de la un frate într'ale scrisului, cari la rîndu-i a aflat-o dintr'un vechi terfelog...

Dumineca Paștilor anno 2008 dupe Hristos
---------------------------------------
* Cînd pomenii pre fratele Nicolae, gîndu-mi era la cel mirean care împodobi zidurile Agapiei cu minunate izvodiri de zugrăveală iscusîtă, nu la vre'un fîrtat buchier!


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE