PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
POTOPUL LĂCRIMARILOR DIN SCHIT Text postat de Gheorghe Rechesan Multe şi felurite soiuri de prozodieri vieţuiesc în aşezămîntul lavrei : de la stiharii îndărătnici, care zugrăveau cu duşmănie doar urîtul, Iadul şi nimicniciile omeneşti, pînă la prozodierii gingaşi care cîntau uşurel despre stelele ceriului,despre îmbobocirea florilor sau ciripitul păsărelelor.Aceştia din urmă se bucurau îndeosebi de preţăluirea părintelui stareţ şi a arhidiaconilor care-i ţineau isonul. .Plăcută le părea muzichia stihurilor lor meşteşugite, căci nu le zgrepţăna auzul, ba dimpotrivă sonul lor molcom îmbia la hodină. Departe de mine gîndul să le găsesc vini, da'n toate ce-s date de Dumnezeu pre pămîntul aista, trebuie să fie o măsură ! Să vă luminez: bucherii aceştia de gingăşie îs trebuincioşi în orice mitoc al slavei Cuvîntului, dar cînd sar peste cal şi nu se mai pot opri din oftaturi, durere izvodită din te miri ce, ba chiar şi bocete fără folos, io socot c-ajung de ocară! Domnul a dat omului lacrima, doar cînd se potriveşte unei patimi adînci, ca să-i mai uşureze cugetul, iar dînşii, plîngînd oriunde, oricînd şi pentru orice,nu mai sunt stihuitori vrednici, ci bicisnici lăcrimari. Şi dacă tot mi-i sculai în cap, răsfoindu-le bucoavnele ude de lacrimi, să vă dau şi pilde spre lămurire şi domniilor voastre... " O pasăre îngînă de sub geamul meu Că martor ne va fi această seară Să ne iubim pe veci ca prima oară Şi împreună chiar şi-n elizeu " ne dzice, oftînd amarnic stihuitoarea; mare încurcăreală în a desluşi cine-i martor, paserea sau sara, da' şi mai mare belea pe capul sărmanului barbat că-i împins s-o iubească pe veci şi pre celalt tărîm, de nu-i îndestul, nesătula pe astă lume. "Saruta-mi ploile, iar prin puterea lor mai spala-mi lacrimile înodate şi-astupă porii de pe degete ce dor de dorul pielii tale atît de albe şi uscate Ş-atunci cînd picaturi îmi vor închide ochii în cercurile-albastre sa plîngi din nou cu mine dar lutul uită-l, iarta,şi martori fie-mi plopii pe frontispiciul asta e lacrima, ruşine " D'apoi aist ipochimen boceşte-amarnic, spaimă mi-i să nu năboiască vr'un potop de atîtea lăcrimi, să înece toate sufletele Evropeii. Asta se petrece în stihurile următoare: "Într-un tîrziu mă trezisem înotînd în trupul tău eram înecat de dragoste " Ptiu ,drace!Tot în lacrimi şi ploaie ne trimite şi alt prozodier buclucaş: "apoi voi adormi în pacea ierbii linişit şi-n ploaia lacrimilor tale în giulgiul moale frăgezit canonul...vieţii-goale " Unuia de prea multă lîngoare i s-a-ntărit şi scîrbavnicul mădular de împreunare doritoriu...ori poate numa' ghiersul ? "inima îmi bate tare oare vine? s-o aştept, stă să-mi sară disperată în erect... " Un alt pişichier, de atîta jale şi tînguiri,a amuţit şi doar geme năprasnic de junghiuri; de l-ar călca ursul de leac, poate i-a trece: "Ne-ar stinge infinitul cu lacrimi, sub arcadă De mi-ai reda suflarea şi glasul să-ţi vorbesc ........................................... Şi lipsa de iubire mă-ţeapă ca un junghi Crezînd în tine umbră, fugit-ai din odaie " Nici nu-i de mirare că duduca o luă la sănătoasa, dacă auzea sireaca numai bocete ! Dar aiasta macăr a fost scăpat, căci alt bucher, făcu ce făcu, şi-şi îngropă drăguţa: "Dar tu priveşti rămasă Sub lespede, în iarnă Cu ochi-adînci şi umezi Ca urmele de glonţ " Vă-ntreb prea luminaţi cărturari, ce-i mai rămîne ăstui lăcrimar, decît să-şi pună puşcociul în dreptul glagoriei şi să-l detune ! În cele din urmă, ăl mai abraş stihuie bocind cu larmă mare: "Trufaşul bocet sparge lipsirea de-ntuneric Şi tulbură tihnita latenţă de nimic Un braţ de carne vie şi dorul tău isteric Răzbi spinarea tinei şi darul tău calic " Ce-a vrut a spune prozodierul, nu pricep... cred că nimica, ci doar zdrăngăne din lăută doar-doar l-o ogoi careva din plîns.Mie unu' chiar îmi vin lacrimile, dar de rîs! Dac-or ţine-o tot aşa, iubiţi cetitori, în of şi jale, s-or umfla toate apele, ba şi Dunărea bătrînă, şi-or bulzi din maluri, să le-nece amarul. Judecaţi şi domniile voastre, carele sunteţi mai înţălepţiţi ca mine, dacă nu-i primejdie mare! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE