|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Maria Prochipiuc |
|
|
Sorin Teodoriu, zis ºi Sache s-a nãscut în Bucureºti, în urma relaþiei oficiale dintre un peºte, cu o privire agerã, guraliv, dãnd mereu un aer de mister... printr-un act de cãsãtorie cu o femeie - scorpion având o personalitate puternicã, foarte frumoasã, care ºi-a dominat partenerul pe toate planurile. ªi pentru cã peºtele s-ar fi armonizat foarte bine cu taurului într-o cãsnicie, rodul lor a fost un Sorin nãscut sub zodia Taurului.
Sorin ºi-a dezvoltat cultul muncii, încã din copilãrie. Dupã cum mãrturiseºte lucra în vacanþe ca zilier pentru a câºtiga bani. De aici probabil i se trage ºi dragostea sa pentru economie- nu politicã se înþelege.
Pãrinþii au cãutat sã-i inspire dragostea pentru frumos- din banii câºtigaþi în urma vinderii a 150 de reviste PIF îºi cumpãrã chitarã electricã. Chitara a devenit o pasiune ºi încã din liceu facea parte dintr-o formaþie. Fetele il admirau pe tânãrul cu plete, cu chitarã ºi cu ochi albaºtri ca marea. În aceastã perioadã apare ºi prima dragoste, despre care Sorin vorbeºte într-o scriere, dar nu a fost sã-ºi uneascã idealurile ºi sã formeze un UNU. Cine poate ºti care au fost motivele ?... Iar astãzi pe coardele uitate de vreme o melodie îºi ia zborul:
Am stat o clipa-n loc s-ascult / Ce freamat lung se-aude,
Doar vantul apa a scuturat / Din ramurile ude, din ramurile ude.
…………………………………………………………………
In zori de zi ne-am despartit / Cantau in sat cocosii,
Iar norii de la rasarit / Pluteau in flacari rosii, pluteau in flacari
rosii.
………………………………………………………………
Acum sunt singur si-i tarziu / Iubita mi-e departe,
Ma arde-n suflet dorul plin / Si zilele-mi sunt moarte, si zilele-mi sunt moarte.
Astãzi când Sorin se aflã în pragul maturitãþii depline, aude susur de melodie îngânând versuri de mult uitate într-o ladã veche cu lacãte de amintiri:
Esti lacrima tacerilor polare
Tacuta iarna s-a topit in urma ta
Iar duhul ei a ratacit departe
Soapte de ninsoare
Pe drumuri fara flori
As vrea sa-mi fie visele aproape
Si primavara sa citesc in ochii tai
Ti-oi cerne-n pleoape pulbere de stele
Povara lor in zori
Ti-oi cere-o inapoi.
…………………………………….
Intreaga-ti fiinta s-antrupat din noapte / Izvorul ei ascuns,
E soapta viselor.
La facultate o cunoºte pe cea care îi va deveni soþie. Fructul dragostei lor se materializeazã aducând pe lume o frumuseþe de fatã. Dragostea lor s-a destrãmat uºor, iar Sorin rãmâne din nou singur, de fapt nu singur... Se retrage în singurãtatea sufletului ºi încearcã sã-ºi fãureascã alte vise, în aceastã stare cunoºte o ,,psiholoagã’’ care a reuºit dupã mai multe ºedinþe ,,psiho’’ sã-l bage în spital.
Prima dragoste îi apare din nou ºi chiar el mãrturiseºte: Tot ce s-a petrecut intre noi a fost ca un vis, un vis uneori frumos, uneori urat, un vis care a fost, s-a dus. Numai amintirile nu s-au dus. Le port cu mine ca pe un lest de care mi-e greu sa ma despart. Cum sa o fac?! Rasare totdeauna luna, norii sunt insangerati ca atunci la Constanta, marea vuieste in fiecare vara la fel la Mamaia si digul din port rasuna de urma pasilor nostri. Ce departe sunt toate! Ce departe. Mai pastrezi
rochia de in in carouri? Iti venea bine. O agatasesi la poale, vroiai sa o arunci.
Nu-i asa ca o urai? Stiam. Pentru ca imi placea mie. Nu, nu nega. Asa este.
Acum cand ne mai intalnim, vorbim despre orice numai despre noi nu. Tu te-ai casatorit, esti femeie de mai multa vreme, iar pe mine ar trebui sa nu ma intereseze. Chiar daca parul tau miroase la fel, inebunitor si nelamurit, ca atunci, la mare. Chiar daca esti palida si-ti ghicesc vinisoarele in coltul gurii. Chiar daca iti tremura degetele de parca le-ai deslipi usor de pe ochii mei deschisi, incet sa nu le tulbure imaginea cardului de pasari oarbe pe care le ghicesc alergand haotic in parul tau.
Cu câteva zile înainte de ziua lui de naºtere mãrturisea cã nu ºtie de unde pânã unde au început sã-i placã trufandalele, dar nu la întâmplare, ci doar cele cu frunze lungi, pot fi ºi scurte dar obligatoriu ondulate. Asta cred cã i se trage de când a devenit vegetarian ºi mai ales de când ºi-a cumpãrat casã la þarã.
Cariera scriitoriceascã ºi-o anunþã plinã de neprevãzut, e destul de greu sã te impui ºi sã înfrunþi gustul cititorilor.
Unele scrieri par un exerciþiu... apoi intrã cu mare forþã spre o prozã care il defineºte pe autor. Are posibilitatea folosirii cuvântului în mod nelimitat pe drumuri estetice. Foloseºte formule simple care atrag dupã sine oralitatea, iar ciocnirea cu realitatea este uneori brutalã.
Împletirea dialogului cu naraþiunea duc spre originalitatea subiectului. Sorin nu face altceva decât sã-i prezinte pe eroi într-o luminã adevãratã, sã ni-i apropie cu calitãþile ºi defectele lor fãrã a atenta la identitatea lor. Se pare cã autorul nu-ºi forþeazã nici viziunea, nici scrisul, distribuie egal lumina în tonalitãþi diferite de la zâmbetul ce se desluºeºete printre rânduri pâna la visare. Personajul pare uneori imaginar, doar dialogul îl defineºte. Totul intrã sub cupola misterului. Chiar autorul se întreabã e vis sau realitate?
Textele autorului ne deºteaptã simþul estetic nu prin curiozitatea la prima lecturã, ci prin imposibilitatea de a le mai înãltura din conºtiinþã dupã ce te-ai familiarizat cu ele. Schimbarea tonalitãþii de la un text la altul este izbitoare.
Superioritatea faptelor dã o notã de valoare scrierii. Autorul are o concepþie puternicã, personalã, el coloreazã realitatea nãscând o lume nouã. Aceastã lume poate fi veselã sau mohorâtã. Stilul autorului este personal, iar prin concepþie ºi stil personajele se lasã vãzute în ochiul cititorului
Nu sunt mulþi dintre cei care scriu prozã si-ºi trateazã personajele de la o anumitã înãlþime, înãlþime numitã viaþã. Existã un echilibru între naraþiune ºi faptele evocate, care reprezintã un semn de înaltã mãiestrie. Creaþia nu curge la voia întâmplãrii.
Scrierile au ca punct de plecare o anumitã notã de realitate ºi pe aceste note sau însuºiri creatorul clãdeºte. Clãdeºte conform temperamentului sãu, moralei sale, simþurilor sale, momentului psihic, dar mai ales conform stilului sãu, iar stilul sãu este omul.
Aºadar creatorul selecteazã, transfigureazã ceea ce a selectat, transformã totul în ceva nou ºi foarte personal.
Existã o anumitã unitate, e ca o logodnã între anumite elemente, tocmai pentru a dezvãlui întreaga frumuseþe a povestirilor / schiþelor lui Sorin dându-le o semnificaþie aparte, ceea ce configureazã proza autorului. Are un cult al amãnuntului pitoresc încãrcat de tot felul de arome într-un amestec original, misterios uneori. Deasemeni încearcã realitatea plãsmuirilor fanteziste de unde un farmec deosebit al lecturii.
Singurãtatea lui Sorin îl duce pe drumuri ale biografiei sale, lumea autorului este minunatã. Oamenii sunt stãpâniþi de pasiuni adevarate. Foloseºte expresii ºi cliºee a unor formule orale, care sporesc într-un fel efectul comic.
Este foarte atent la detaliu concret ce-ºi are valoarea lui constructivã. Poate fi considerat artist, pentru cã reuºeºte sã-ºi impunã concepþia lui despre realitate. Fiecare concepe relitatea mai mult ca un prilej de senzaþii emotive; altul mai mult ca un spectacol; altul ca o micã dramã. Realitatea de aici este un amestec de curiozitate, admiraþie, ca în final sã desluºim dramaticul situaþiei. Autorul concepe realitatea clar, simplu, rectiliniu ºi logic, nu ca o priveliºte. Superioritatea faptelor poate acorda o plusvaloare scrierii.
Oricât de ironic ºi predispus la farse ar fi autorul, el nu devine ºi nu se afiºeazã sub bagheta creatorului decât atunci când realizeazã cu o mare virtuozitate o ambianþã a sensurilor, unul miraculos ºi altul realist. Savoarea povestirii derivã din stilul scriitorului, care are o alurã ºtrengãreascã ºi care umãreºte sã facã din cititor un complice.
Sorin are o manierã proprie de a vorbi, lucrurile sunt originale, iar ironia este uºor de definit. Personajele lui sunt vii, spontane, naturale ca în viaþã, ca într-o viaþã mai intensã ºi mai spontanã.
Tipuri de tot felul - Sorin este un creator de tipuri, adicã de personaje reale duse spre comic, frapante uneori. În calitate de cititor amator fiecare are dreptul sã guste ce-i place ºi sã arunce restul cu dispreþ.
Iubirea de simplicitate ºi natural e singurul lucru care îl face pe Sorin, incomparabil. Personajele lui se definesc prin vorba lor, pentru cã fiecare vorbã conþine o caracteristicã pe care îl defineºte. Este un creator ºi prin miºcarea limbajului, un stil curat narativ care se dezvoltã liber. Sorin are variate dispoziþii artistice ale temperamentului sãu, face un studiu minuþios al societãþii în care trãieºte.
Autorul are o preferinþã deosebitã spre povestire, începe sã înºire câte-n lunã ºi-n stele. Deasemeni o mare vervã în conþinutul subiectelor. Personajele sale sunt stãpânite de pasiuni adevãrate. Sunt puþine locuri sau mai bine zis condiþii de viaþã, în lumea de astãzi care pot îngãdui unui om sã se dezvolte întreg.
Uneori stilul autorului este telegrafic, alteori precipitat se lasã sedus de voluptatea digresiunilor. Pentru frumuseþea scrierii, el are o vervã strãlucitã, o ironie nimicitoare, ajunsã pânã la înãlþimea exasperãrii.
Nota distinctivã a scrierilor e cã a creat o oglindã în care reflectã toate realitãþile vieþii cu frumuseþile ºi urâþeniile ei. Puterea de viaþã a scrierilor, prospeþimea ºi savoarea îl fac pe Sorin inconfundabil.
28.04.2004
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Maria, sper sa nu te dezamagesc cu viitoarele mele texte. Stiu ca ai muncit mult la recenzie si sunt mandru de parerea ta, anume ca-s fi pe urmele unei personalitati ca domnul Caragiale.
Maria, multumesc.
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2004-05-07 09:20:31 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|