PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Tardiv Text postat de Adrian A. Agheorghesei Sculptez de-acum icoane întoarse spre perete, Un var uscat, albastru, ma-neacă în tumult, De-a latul meu se plimbă mascate siluete, Îmi sunt de-ajuns în mine, ori poate chiar prea mult; Pâş, pâş… aud în spate, mi-e umbra făr’ lumină, Sub versuri – cod de bare, pe ochi – arginţii morţi, De noi nu mai întreabă nici ştreangul de morfină, Iar eu mă ştiu mai bine cu cât mă uită toţi. Balauri Winston, vise în zaţ instant, şi file, Mărfare intercity pe şinele de os, Răvaşele datate, ştergându-se-ntre ele, Am şi uitat tăcerea, d-apoi să scriu frumos… Pe ochii vremii, culcă monede întomnate Acest simptom nostalgic uitat întredeschis, De-acuma, epitafuri sculptez pe voci trădate, Şi-apoi, nimic – o umbră ce-a traversat un vis. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   No, dacă Matricea prozodiei incumbă, sine die, o logică a textului poetic, prin aspectul clasicizant, refuz şi eu. Cu atît mai mult cu cît incumbă sine die. Deus ex machina   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-07-01 22:49:02 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               D-le Cristescu, ...Mulţumesc de comentariu, în primul rând. Textul are, evident, lacune. Voi încerca să mai cârpesc din ele, începând cu acel "îneacă cu". Ioan Jorz, ...E dreptul tău să refuzi. :). No problem.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-07-01 22:33:01               Mie, expresiile de genul: "ma-neacă cu tumult" - îmi "îneacă" orice fel de "apetenţă" pentru un discurs, doar, liricizant! Matricea prozodiei incumbă, sine die, o logică a textului poetic, prin aspectul clasicizant. Or, cum orice fel de logică, fie ea şi meta-poetică, este alungată de "înecarea cu tumult", refuz, "poeticalmente", un astfel de text - ca fiind unul poetic! Ioan J   Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-07-01 22:14:01               Frumos însă cu mici imperfecţiuni. „Mă-neacă cu” “mi-e umbra făr’ lumină” Rima imperfectă: “şi file”/„ele” „umbră” versul 5 „umbră” ultimul vers De remarcat: „Îmi sunt de-ajuns în mine, ori poate chiar prea mult;” „De noi nu mai întreabă nici ştreangul de morfină, Iar eu mă ştiu mai bine cu cât mă uită toţi.” „Răvaşele datate, ştergându-se-ntre ele, Am şi uitat tăcerea, d-apoi să scriu frumos… Pe ochii vremii, culcă monede întomnate Acest simptom nostalgic uitat întredeschis, De-acuma, epitafuri sculptez pe voci trădate, Şi-apoi, nimic – o umbră ce-a traversat un vis.” Pe ansamblu un poem original cu formulări şocante şi conotaţii filosofice. O mică bijuterie poematică. În viziunea mea, imperfecţiunile ar putea fi eliminate ca mai jos. Ori altfel. "Sculptez de-acum icoane întoarse spre perete, Un var uscat, albastru, ma-neacă în tumult, De-a latul meu se plimbă mascate siluete, Îmi sunt de-ajuns în mine, ori poate chiar prea mult; Pâş, pâş… m-aud în spate, umbră fără lumină, Sub versuri – cod de bare, pe ochi – arginţii morţi, De noi nu mai întreabă nici ştreangul de morfină, Iar eu mă ştiu mai bine cu cât mă uită toţi. Balauri Winston, vise în zaţ instant de stele, Mărfare intercity pe şinele de os, Răvaşele datate, ştergându-se-ntre ele, Am şi uitat tăcerea, d-apoi să scriu frumos… Pe ochii vremii, culcă monede întomnate Acest simptom nostalgic uitat întredeschis, De-acuma, epitafuri sculptez pe voci trădate, Şi-apoi, nimic – o dâră ce-a traversat un vis." Şi mai cred că "Tardiv" este preţios. "Târziu" mi s-ar părea mai potrivit.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-07-01 21:30:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE