FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Încă
Text postat de Ana Sofian
Te-ascult înc-o noapte
țintuindu-mi tăcerea
în ochi de stâncă,
fără frânghii,
fără-ntrebări,
cu dragoste adâncă;

tu îmi vorbești
și-n inimă de munte
răsare-un ritm
necontenit
bun de-ascultat
în clipele mărunte.

Aproape că uitasem
cum bătea,
aproape că pierdusem
colț de stea,
mă păcălisem
să dau dorului tribut
doar ca să uit
să nu văd c-am pierdut
cărarea
cât de-mpăcată mi-era zarea
și gri;

te-ascult înc-o noapte
nu mai am glas
între piloni
cu teamă fac popas,
m-anin de smalțul
unei flori-de-colț uitată,
printre atâtea pietre
încrustată
să te respir,
așa cum te doresc
și drumul către tine,
chiar de va fi greu,
să-mi pară doar
firesc!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Suport!  
Postat de catre Ana Sofian la data de 2010-06-28 08:49:15
         
 
  Nu am nimic cu simțirea nimănui.
E posibil, la urma urmei, ca acest sait să nu fie tocmai unul de literatură, așa cum se pretinde. Ci unul de socializare, pentru mulți. Cîți or fi, nu știu. Drept care, pentru a nu mai comenta negativ la unele alcătuiri poetice, rugăm insistent pe autorii lor să specifice sus, în capul respectivei alcătuiri, că ceea ce ne prezintă, spre vizionare, este doar un comunicat afectiv către confidenți și, ca atare, iese din sfera avaluării ceva mai serioase. În felul acesta suntem toți scutiți de incidente neplăcute. Cei care nu vor face acest anunț, mare și vizibil, pretinzînd că ceea ce scriu se numește poezie, vor fi supuși, fără milă, unei critici ascuțite, care poate merge pînă la miștoul cel mai crunt!
Asta e.
Eu, unul, m-am săturat să citesc tot felul de romanțete de duzină, în care nu poți detecta nici cel mai mică urmă de poezie serioasă.
Auzi! Cică nu-ș ce-a zis Vlahuță!
Dar Titi Plăpumaru ce-o fi zis?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-27 23:36:14
         
 
  Dragii mei domni, eu chiar țin la înșirarea asta de cuvinte, fapt pentru care vă rog să jucați fotbal în altă parte, chit că monsieur Radu vorbea de spânzurătoare!  
Postat de catre Ana Sofian la data de 2010-06-27 23:09:33
         
 
  Jorz, te asigur ca asta e fix un atac la persoana (rudimentar si inept, comme d'habitude).

din pacate, sunt prea linistit in seara asta ca sa-l anunt pe sefu'. bate Argentina, si asta e suficient...

de invalidat tampeniile scrise de userii cu nivel 100, nu ne mai lasa.

feel free, maestre.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-27 23:08:12
         
 
  Radu Ștefănescu, te referi la faptul că Maradona este un drogat? Sper că nu-mi atribui un astfel de mod de gândire!

Ioan J

P.S. Există și o clonă "Maradona"? Că atunci, sigur, ți-o atribui.
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-06-27 23:02:53
         
 
  Jorz, prietene, tu ai fi in stare si pe Maradona sa-l suspectezi ca e clona lui Radu Stefanescu.


pe bune, nu ti s-a intamplat in ultima vreme sa ma visezi? hai spune, ca nu ma supar.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-27 22:56:58
         
 
  A fost...mie mi s-a părut potrivit dintr-un alt punct de vedere!
Cât despre frânghie, nu-i cazul!
 
Postat de catre Ana Sofian la data de 2010-06-27 22:55:17
         
 
  Ion Vanghele, pe care și eu l-am bănuit a fi clona lui Radu Ștefănescu - cel puțin prin maniera asemănătoare de a scrie poezie, nu cred că a auzit de rima accidentală, care nu e atât de accidentală, atâtă vreme cât stă la mila și mâna autorului! Pe de altă parte, indecizia autoarei, voită, sau accidentală (accidentată), poate "confuza" și pe alții, mai cu "lecturile la zi"!

Ioan J
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-06-27 22:53:50
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ana, citezi admirabil, dar nu-l mai cita pe Vlahuta. a fost un no name....  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-27 22:52:14
         
 
 
Așa am simțit, așa am scris!
Iar domnului Vanghele,spre cetire!

Slăvit e versul
de Alexandru Vlahuță


În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus.
Se deapănă pe rânduri, ca firul de pe fus,
Din volbura de vorbe se deapănă ușor
Un cântec ce sporește, mai larg, tot mai sonor,
E opera vrăjită ce din nimic se-ncheagă,
Și nu-i nici o nevoie ca lumea s-o-nțeleagă.

În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus.
Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus,
Iar critica solemnă, ce-n gol vede-adâncime,
Ca un copil adoarme în leagănul de rime.
Slăvit e versul cântec, miraj, întraripare
E-n Nemurire-o carte de liberă intrare.

Tu ia doar la crestarea silabelor aminte,
Să nu prea bată-n struna știutelor cuvinte,
Ci-n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine,
Fă sunetele goale să ni se pară pline,
Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint,
Dintr-o-ncăpere-ngustă făcând un labirint.

Nici șir, nici sens... Acestea ne-ar dezvăli secretul,
Am ști ce spui, ce cugeți. Și, pentru noi, poetul
Cu cât mai nențeles e, cu-atât e mai profund.
Ce mici devin chiar zeii când nu se mai ascund!
Din patru-n patru versuri, și plan, și ritmu-ți schimbă,
Ca tot ce scrii să pară că-i scris în altă limbă.

La titlu să iai seama: sonor, bombastic, vag,
Și cu ceva macabru, să ne-nfiori din prag.
Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiță să-l suni:
O inimă în flăcări, La casa de nebuni,
În criptă, Flori de sânge... Și nu-i zor nicidecum
Ca titlul cu povestea să aib-același drum.

Amăgitor de gânduri, un motto mistic pune,
Să-și tremure lumina un far peste-o genune.
Sub el psalmodic versul silabele să-și joace,
În fierbere de glasuri, ca apa la răstoace.
Iar toată poezia cui sens ar vrea să-i cate
Mai limpede să-i pară citită de-a-ndarate.

De-o scrii să fie pleavă în spulberarea vremii,
Au strigăt nou în plenul cinstitei Academii,
Oricum ți-ai prinde gândul, pe zor sau pe-ndelete,
Și-n orice danț retoric, tu nu uita, poete,
Că vorba-i ca și omul în lume sau în artă
Cu atât mai jucăușă, cu cât e mai deșartă.
 
Postat de catre Ana Sofian la data de 2010-06-27 22:49:08
         
 
  sunt de acord cu toata lumea:

cu domnul Vanghele, ca prozodia nu respecta nicio regula.

cu Ioan Peia, ca poezia contemporana nu mai e obligata sa respecte nicio regula.

cu doamna Ana, ca avem cu totii nevoie de miscare in aer liber.

doar ca aceasta nu e o poezie. si nicio instanta academica din lume nu ma poate forta sa sustin cu argumente aceasta afirmatie, mai ales ca maine e luni dimineata.

spun doar ca atunci cand citesc:
"țintuindu-mi tăcerea în ochi de stâncă fără frânghii"
"aproape că pierdusem colț de stea"
"mă păcălisem să dau dorului tribut"

imi vine sa ma sinucid.

Ana, imi dai mie franghia din versul 4?

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-27 22:47:50
         
 
  Băi fraților,
Dacă e să vă legați de o poezie, scrutați-i conținutul, capacitatea de a emoționa, de a sugera, de a scormoni în subteranele sufletului omenesc, de a te lăsa pe gînduri, nu o mai luați cu șublerul și cîntarul electronic, să vedeți cît e de lungă și de lată, cum pică sau nu pică ița-n spată, cît se strînge sau dilată. Are poema de mai sus valoare de adevăr au ba? Expresia este ea originală, proaspătă, reverberantă? Are stil? Are personalitate autorul? Etc etc.
De aia să vă legați, nu de cîte boabe numărate are-n gușă-o găinușă! S-a dus de mult vremea croielii fixe, zău așa! A țăcănelii ritmate și rimate din bețișoare! VOI NU AȚI VĂZUT CÎT DE MULT S-A TRANSFORMAT POEZIA? ÎN CE SECOL TRĂIȚI?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-27 22:34:57
         
 
  De ce te-ai dumiri aici, musiu Vanghele?
Nu te obosi, că nu-ți iese numărătoarea! Ia totul ca atare și plimbă-ți ironiile pe unde vrei!
cu respect, anna!
 
Postat de catre Ana Sofian la data de 2010-06-27 22:22:34
         
 
  Mă bucur sa te întânlesc Ana. Poemele tale au o încărcătură emoțională aparte.
Felicitări!
 
Postat de catre Băluță Mioara la data de 2010-06-27 20:50:46
         
 
  Draga doamna. Ca un umil discipol, va rog cu respect sa ma dumiriti asupra modului tehnic in care ati scris dv. aceasta poezie.Este o poezie cu rima sau o poezie moderna.Ori este o poezie de genul: " Da Domnul cum o pica.La capitolul versuri din strofa, observ ca n-ati tinut cont de nici-o regula.Ati scris primele doua strofe de 6 versuri, apoi urmatoarele de 11 si repectiv de 14 versuri.Nu v-a observat nimeni cand ati trecut pe rosu cu masina? Ca uite-asa ati fost gata sa ramaneti fara carnet.Prima strofa sau ce este chestia aia pe care ati postat-o, are urmatoarea metrica:
6/6/5/4/4/7. A doua strofa are : 4/7,/4,/4,/4,/7.
Incepand cu celelalte versuri, inclusiv strofe, am avat impresia ca a inceput Apocalipsa.Din acest motiv va rog sa imi raspundeti cu amabilitate.Dvs. scrieti poezii pentru copii cu deficiente locomotorii? Sau pentru gainile sau purcelusul din cotet?
 
Postat de catre ion vanghele la data de 2010-06-27 19:34:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE