FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Pășunea de mușcate curgătoare
Text postat de latunski criticul
Stau legată de un stîlp al gardului, rumeg și meditez. Stăpînul meu a intrat în acest saivan curat, la ușa căruia flutură niște fețe de masă puse la uscat pe două bețe. A ieșit stăpînul Joianei și a strigat la el: „Ioane, băi a lui Nechează, intră repede, că primarul vrea a-ți spune două vorbe!”. „Vin acuși, Gheorghiță, doar să leg vaca” – a miorlăit el cu o voce cam subțire și apoi m-a legat unde m-a legat.
Nu văd nici un fir de iarbă. Doar beton și fier forjat. Și nutrețul din ghivecele spînzurate la intrarea în saivan. În spatele saivanului, după terenul de fotbal (unde am scăpat eu odată la păscut), se ițesc fostele grajduri ale C.A.P.-ului, acum niște ruine. Un fior neplăcut îmi încrețește pielea pe burtă, iar coada îmi biciuiește reflex spinarea. Mama mea mi-a povestit - ce a auzit și ea de la mama ei- despre acele vremuri de tristă amintire. Cum stăteau suratele vaci înghesuite, deșert lîngă deșert (aceasta este o exprimare pur bovină) în fața unor staule lungi; cum ventuzele aparatelor de muls le strîngeau ugerele; cum li se luau progeniturile pentru a fi date la export; cum, periodic, surate de-ale ei plecau într-o direcție necunoscută (într-o lume mai bună, spuneau ele, care Abator se numește, fie să am și eu parte de acea lume).
Apoi, cum într-o noapte, o mulțime de Stăpîni mînioși și beți le-au scos afară pe surate și au dat foc saivanului, fie numele lui blestemat acum și-n vecii-vecilor. Pe mama mamei mele au uitat-o acolo, bine că a scăpat mama mea, care pe vremea aceea nu era decît o juncă ce nu cunoscuse monta. Acest memorial al durerii, transmis prin viu rumegat, l-am împărtășit și eu vițeilor și juncilor mele, acum fiind la a cincia fătare. Ei, dar iată cum fac analogii răscolitoare, în loc să-mi păstrez condiția de vacă proastă…
Un muget viril, prelung, poruncitor, cu modulații de rut irupe din valea de dincolo de uliță. Uit să mai rumeg, balele îmi curg nestăpînite, simt cum mi se întărește ugerul și mă umezesc sub coadă. Pentru o clipă uit de nutrețul colorat care atîrnă în pridvorul primăriei, uit că sînt legată de gard, uit că mai am multe zile de mers la pășune pînă cînd o să făt și o să fiu iar bună de montă, ce mai, uit de toate. Acolo e staulul Stăpînului Văcăroiu, iar în staul e taurul Terente (a lui fie puterea, sănătatea și viața, aibă el multe zile pînă cînd o ajunge în Abator).
Bine cuvîntați fie creatorii acestei lumi! Sfîntul Apis și Vaca Sacră, care au chibzuit îndelung și împreună la facerea lumii din nimic. Ei au pus pajiștile mănoase și răzoarele cu iarbă grasă chiar acolo unde trebuie. Și au văzut că este bine. Ei au construit pătulele și coșarele, din care Stăpînii noștri ne dau, cu generozitate, fîn aromat și știuleți mustoși atunci cînd trebuie să stăm în adăpost. Și iar au constatat că este bine!
Simt cum mă cuprinde o neliniște (care neliniște - streche se mai numește în cadrul bovin), nu mă mai pot abține de la fapte antisociale, lovesc în gard cu picioarele din spate, trag de funie, oare m-a pălit și pe mine acea maladie, zisă a „vacii nebune”? Cum a lovit-o pe Bălțata Stăpînului Ion al Sfîrcului? Simt cum funia slăbește, alunecă pe stîlp. Și iată-mă liberă! Cu siguranță, există un loc unde vacile se plimbă libere, sunt respectate, adulate, iar stăpînii se prosternează la copitele lor!
Intru pe poarta deschisă și îmi ridic botul către nutrețul colorat. E gustos, e mai bun decît iarba insipidă, mai bun decît fînul uscat și bine mirositor, mai bun decît lucerna în care am scăpat odată, încît a trebuit să vină agentul veterinar și să mă salveze de Abator. Mai găsesc nutreț și în niște ghivece de pe prispă. Din saivanul Stăpînilor se aud tot felul de mugete, dar nimeni nu mă bagă în seamă. Nutrețul miroase bine și e consistent. Doar că-i prea puțin. Înainte de a-l termina îl mai adulmec odată. Da, miroase ca cel din pridvorul Stăpînilor, de care nu am cum să mă apropii. Miroase la fel ca acela pe care îl ține înfășurat în niște fibre necomestibile Stăpîna Lăptoasei, atunci cînd vine în vizită la Stăpîna mea. Nu miroase ca nutrețul desenat de mica mea Stăpînă, Dana, care m-a dus la pășune și a uitat de mine. Atunci am intrat în lucernă. Stătea bleaga (de Dana e vorba) și muruia cu niște vopseluri o fibră necomestibilă; bidinelele ei miroseau neecologic iar nutrețul desenat nu mirosea a nimic și n-avea nici un gust. Cum pot Stăpînii să venereze acest nutreț care se ofilește după cîteva zile, ori e desenat pe niște fibre ce nu-s de mîncare? Și de ce a umflat-o plînsul, atunci cînd băiatul popii i-a zis: „Dana, ai niște ochi de vacă proastă!”
Numai ce conspectam în gînd posibilitatea de a mai găsi niște nutreț colorat, cînd a apărut Stăpînul, însoțit de primar, de contabilă, de secretarul primăriei și de Gheorghiță, Stăpînul Joianei și badiguardul saivanului uman. Eu moțăiam, rumegînd liniștită, culcată cu botul pe treptele primăriei.
Mugetele primarului le-a auzit și Terente, cum pe urmă am aflat. Stăpînul meu a primit de patru ori cîte patru copite în cap iar eu am primit o singură lovitură în deșert (cum vă mai spuneam, acesta este un termen bovin).
Ce s-a mai întîmplat, nu mai știu. Amintirile mele sînt de domeniul informației clasificate. M-am trezit în arest, boxă lîngă boxă cu Terente. Lumea noastră-i aproape perfectă. Cu mici scăpări: țînțari, muște, tăuni și întîmplări neprevăzute. Dragi Stăpîni, ne întîlnim la Abator!
Vaca Florica (stăpînii mă alint㠖 Flory)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Бог Отец Борода Лу, latunski dacă-ți retragi și matale turmele de litere și pleci în pribegie, o să fie mai trist pe-aici...tot mai trist, iară veleitomanii și yesmanii o să facă din lavră, tractir!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-06-22 15:21:30
         
 
  Draga (ca mi-ai devenit) Latunski,
avand in vedere dificultatile economice prin care trece sau la care e supusa biata tarisoara, mai bine ai mere cu vacuta in alta parte, si anume la monta. Natural sau artificial, nu conteaza. Ce avantaje ar decurge de-aci? Pai, sa le enumeram:
1. ar creste septelul
2. te-ai alege cu un vitel, juninca sau boulean, dupa caz. In prima situatie avantajul ar fi dublu, nu mai stau sa-ti argumentez. in a doua situatie abatorul local ar avea ce prelucra, deci, ai crea noi locuri de munca, guvernul oricum nu se speteste s-o faca.
3. Daca n-o montezi, impusc-o, ca sa nu mai sufere si retrage-te in munti, acolo e mai racoare si nici... capul nu te doare.
Nu te mai adresa lu ala, cum ii zici, e...
 
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-22 13:36:08
         
 
  Dragi colegi și tu, Andrei Florian,
o să plec cu vaca la pășune într-un ținut mănos și fertil, unde nu este Internet, telefon și alte lupte politice ori literare. Cînd se vor mai limpezi apele, vă rog să aprindeți focurile pe dealuri, în așa fel încît să zăresc măcar fumul. Atunci veți afla că a doua mea întoarcere este aproape.
Dacă o să-mi retrag textele încetul cu încetul, va fi doar din cauza puținei mele priceperi și a faptului că unele nu sînt salvate în alte fișiere.
Nu mai comentez, nu mai răspund la provocări nici dacă apare careva pe display și scoate limba la mine. Mult pa, și din partea Ninei o lacrimă scursă pe negul uriaș de sub ochiul stîng...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-06-22 12:32:33
         
 
  PS la inchiderea editiei, ultima ora sau ultima oara: m-a sunat disperat Latunski sa nu mai fac public incidentul cu obiectul sau pierdut, in spetza un kalasnikov modernizat pe care il cumparase de la un telal din Tighina, pe 300 de ruble noi, o adevarata pleasca, plus trei incar catoare cu saptesaijdoi. Automatul, ascuns de negustor sub un teanc de rubasti militare si alte caschete, i-a fost smuls lui latunski intr-o incaierare cu un marinar beat de pe submarinul Akademik Kurceatov, marinar aflat in permisie la domiciliu, in Tiraspol. Ce cauta literatul in carciuma la ora aia, n-are decat sa explice el militiei locale, nu e treaba mea. Dar de ce n-o fi vrand sa afle lumea de frumusetea aia de automat, habar n-am! Scula e una foarte cunoscuta, avtamat kalasnikov modernizirovan, pe numele lui rusesc, adica AKM. Si ar fi fost nevoie de numita scula pe aici, prin pajistea Ioropeii, de-aia ziceam. Cer scuze cui s-a suparat.KV  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-22 12:23:42
         
 
  Acuma, strict pe text, ca vaz ca nu se inghesuie nimeni: genul acesta de povestiri, avand ca subiect vorbitor animaqle de pe langa casa omului nu este nou in literatura, dar latunski - emigrant dintr-o tara eminamente agricola, unde semeni papusoi si rasar bazooci (plural de la "bazooka" sau, daca preferati, AG7)sau in cel mai bun caz, maciuci, adica Transnistria vecina si prietena - cunoaste indeajuns de bine subiectul. Vaca de Transnistria a avut o contributie istorica halucinanta, daca e sa luam la puricat numai ultimul secol, de comunista amintire. Ce vreau sa zic? imediat dupa razboi, cand Romania trebuia sa achite o despagubire uriasa de razboi catre Marele URSS si nu mai avea de unde sa faca rost de vaci, primarii inventasera expresia "vaca de Transnistria" cu aluzie directa la turmele care cica (sanchi!) fusesera aduse in romania din Transnistria in timpul scurtei administrari a Basarabiei. Cum avea pica pe cate un satean, primarul venea si ii rechizitiona vaca din batatura, pe motiv ca "asta e vaca de Transnistria". N-am luat-o pe firul genealogic al numitei joiane, dar cu siguranta ca e interesant. Astept continuarea povestilor. Poate de Sanziene autorul va ciuli urechea la ce-si spun animalele unele altora si vom avea ce auzi.KV  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-22 12:14:35
         
 
  ROSTUL ACESTOR INTAMPLARI MAI E CUM MAI E, DAR TALCUL LOR E ADANC. VACA PROASTA PARE A FI UN APELATIV NU TOCMAI RAR PE LA NOI SI NU ARE CONOTATII BOVINE CI MAI DEGRABA OMENESTI, MAI ALES PE LA BUZAU, LA O ARUNCATURA DE PROIECTIL DE TANC DE TRANSNISTRIA VECINA SI PRIETENA. Asa ca voi zice si io ca pe neuitatele timpuri: "da zdrastvuiut partia i crestiani", cu regretul de a nu sti redactarea cu litere chirilice, asa cum ar fi cuviincios cand folosim limbi straine (urata expresie!).ce sa zic, messire, as mai vrea si io sa auz vaca asta povestind. Dac-ai baga-o si in staulul acesta albastru, ce povesti de toata coma am auzi! Fereasca-ma Dumnezeu!Kaveu  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-21 14:23:01
         
 
  Ideea e a-bovinabilă latunski, cum îți poți permite mata, materialist-dialectic autentic să pui marhele să vorbească?
Nu, că nu doar inacceptabil e zootehnic de-a dreptul:)
*
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-06-20 14:15:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE