FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ca și cum
Text postat de . solitaire


în fiecare azi cel mai bine mă pricep
să fac două lucruri
să scriu scrisoare fără timbru pentru ziua de ieri
și să fac fotografii pentru răspoimîine
care de fapt va fi tot o zi despre un ieri

între timp mi-am înnodat emoția de capătul băncii
se poartă
așa ca pe un cățel
cuminte cuminte să nu îmi sari să nu îmi alergi
să nu îmi arunci inima pe calea ferată
îi tot repet din cînd în cînd
sunt demiurgul trecutului tău

de aia și iubesc ziua de ieri
îmi așează întotdeauna fotoliul lîngă vatră
cu un pisoi la picioare
urmărim scînteile
ca pe niște mesaje de dincolo
de dincolo de lemn
colile galbene miros a fîn
a ștergare a blănuri
scrisul mărunt șters pe alocuri e o căsuță crenelată
nisip
apropo din care fereastră de timp vrei să te strig
mă pot îmbrăca doar eu sau tot arhipelagul în nimb


pune-ți emoția pe bancă și leag-o de-a mea
leag-o n-o lăsa să calce pe iarbă

acum aranjează șuvița rebelă

zîmbește puțin

ca și cum




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  punct solitaire, cuvintele iti apartin deci te reprezinta.
felicitari, un limbaj liric special!
 
Postat de catre YYYY XXXX la data de 2010-06-01 21:05:29
         
 
  err:
"...artificialul..."
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-01 20:49:44
         
 
  Ada Chifor,
Cînd vei ajunge să pricepi - fapt improbabil - diferența dintre artificaialul unor noțiuni trase la șapirograf - ca ale tale - și trăirea reală, exprimată cît mai simplu, cît mai aproape de cardiograma respirației cotidiene a unui om normal, nu contrafăcut, atunci vom mai sta de vorbă.
Dar pînă atunci, nu ai decît să înșiri floricele creponate pe ață, destinate unor festivități pompoase, cu iz de mucegai.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-01 20:49:14
         
 
  Ada Chifor, daca asa ai procedat cu invitatii/venitii s.a de la acel faimos cenaclu online aruncand cu oua si strigand sa vina la tine ca tu ai rosii, imi pare rau atunci. Nu ma mir de ce o parte din ei nu au evoluat ca adevarati scriitori contemporani. Kosta ti-a spus chiar frumos ca ai maniere maneliste intrand in casa noua si jignind- insa, aici pe pagina mea ai facut mult mai urat- exact ca la piata.

Vasile multumesc si tie de semn.
Iulia, am lasat pauze, emotia nu trebuie luata ca un obiect chiar daca e pusa pe banca.:) Mult mai important mi s-a parut sa subliniez ce facem cu ea cand e sa vorbim de prezent. Adica n-o traim.

 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-06-01 18:45:24
         
 
  sa se așeze - nu stiu ce s-a patit  
Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-06-01 15:37:09
         
 
  "care de fapt va fi tot o zi despre un ieri" - uite aici imi pare un pic inutila, adaugirea... poate oarecum justificabila, dar iese din registrul poetic si ne duce cu gandul la un jurnal, mai degraba

strofa no. 2 e ok, as spune, cat despre scantei, le-as urmari si eu :), fereastra de timp - as reformula, poate fereastra a timpului sau catre timp?

si... nu prea pot sa imi imaginez cum sa pui emotia pe banca, dar totusi, cand o sa se aseaze vreouna langa mine, prin vreun parc, o sa inteleg :)

sa ai ziua poetica!
 
Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-06-01 15:20:34
         
 
  deh, ma Ioane, am profitat si eu de inocenta ta...

fa-mi un catren, sa-l recit la baietii din pluton. hai libi!

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-01 09:08:19
         
 
  a!
incep sa inteleg.
eu consider acest text siropos, lalait,cu o multime de clisee.
scrisoare,fotoliul langa vatra,miros a fin,suvita rebela...
si aici sunt cuvinte de bine.
ei? asta e!

va doresc succes!
si va invit in cenaclul meu!
cu drag, ada
 
Postat de catre YYYY XXXX la data de 2010-06-01 06:19:54
         
 
  Nu-ți ieși din canoane!
Mai întîi, că ordinul pe zi nu-ți permite.
Mai apoi că te cam lauzi, ceea ce, să ne fie cu iertare, eu nu mi-s mort, așa ca Shakespeare, să-l pocești în fel și chip și ăla să nu poată protesta nicicum!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-01 01:30:28
         
 
  reposteaza-le pe toate, bade, ca mor sa citesc asa ceva inainte de culcare. si daca n-ai nimic impotriva, ti le versific eu dupa aia cu dictionaru de la unitate, ca sefu' meu cica asa le vrea, fire mai sensibila, deh.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-01 00:37:03
         
 
  De ce? Te supără?
Ai ordin de la pedelei să ne reduci la tăcere?
Iote că o să repostez una, ca să-ți subminez misia, să-ți taie ăștia solda!
Sută la sută!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-01 00:30:28
         
 
  asa e, si nici n-as putea sa-ti ascult telefonul!
asa ca prefer sa te citesc aici, macar ca ai lasat-o mai moale in ultima vreme cu baladele alea despre forfetara.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-01 00:07:22
         
 
  Pe o insulă pustie este puțin probabil să posezi un dicționar de neologisme și să compui esoesuri cu rime rare!
Ai risca să mai fii salvat la paștele cailor!
Cei care ar găsi sticla, cu mesajul în cauză, ar crede că poate fi vreo problemă de cuantică, tradusă în limbajul literaturii de popularizare.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-31 23:58:29
         
 
  faca-se voia dvs, domnilor. daca va place, nu-i nimic de facut. eu unul insa, in niciun caz n-as lua-o cu mine pe o insula pustie. poezia asta, vreau sa spun.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-05-31 23:48:39
         
 
  sunt de acord cu tot ce a scris ioan, reusit poem, reușită radiografie.
sintagma ,,fereastră de timp,, mi se pare prea uzată.
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-05-31 23:33:50
         
 
  Și nici:

"îi tot repet din cînd în cînd
sunt demiurgul trecutului tău"

...nu este nepotrivit plasat aici.
E chiar interesant spus, căci a fi "demiurgul" unui trecut, în cazul de față aparținînd cuiva, este "ca și cum" l-ai reinventa, pentru a-i reda conturul, contur ivit din "scînteile", închipuind "mesaje de dincolo". De dincolo de azi, înapoia firii noastre trecătoare. E ca și cum femeia ar spune: "eu sunt demiurgul tău, te voi readuce la viață"!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-31 23:31:41
         
 
  N-aș vrea să se creadă că o fac din spirit de contradicție, sau pt că cine știe ce demonstrații de competență țin să etalez pe aici, dar pe mine poema asta m-a prins. Este extrem de relaxantă, spusă curgător, firesc, în consonanță cu lucrurile simple, amicale, cele care ne umplu viața și ne construiesc o domestică identitate.
Nu am mai remarcat nici o stridență, nici o încercare de a frapa prin expresii căutate.
Context în care apariția "cățelului" nu are de ce să pară un adaos regizoral nepotrivit, căci, aici, este un element dinamic și simpatetic, în același timp, acre aduce un plus de firesc compoziției. Și nici inima care nu se dorește să fie zvîrlită "pe cale aferată", nu are de ce să deranjeze. Evocarea acestui fapt este făcută la limita decentă a patetismului, prin versuri bine temperate și credibile, în același timp:

"să nu îmi arunci inima pe calea ferată
îi tot repet din cînd în cînd
sunt demiurgul trecutului tău"

apoi:

"urmărim scînteile
ca pe niște mesaje de dincolo
de dincolo de lemn
colile galbene miros a fîn
a ștergare a blănuri"

...versuri care sugestionează,- prin discrete evocări de evenimente și obiecte, într-un decor intimist - o reușită atmosferă de picnic erotic.

Mai jos aș avea ceva de obiectat, vizavi de "arhipelagul în nimb", care, pardon! cam aduce a vasilism.

Vine, însă, finalul și întregește ansamblul unei poeme reușite.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-31 23:25:45
         
 
  oricum, chiar daca o abordezi in stil minimalist, tot n-o sa-ti iasa. e prea larg decorul (esti ba in parc, ba langa vatra, ba langa calea ferata); si "demiurgul" ala, pretios si iesit total din context, strica toata atmosfera.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-05-31 22:48:03
         
 
  Deh, Radule, metehne, fac curatenie si tot apar :)Dar voi reveni pe el.
Nici nu am bagat de seama ca am atatea diminutive
Veronica. Multumesc.
 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-05-31 22:32:51
         
 
  Tania, incepand de azi 2 chestii imi sunt clare:

1. am sa detectez intotdeauna poeta

2. n-am s-o inteleg niciodata

nu pricep de ce arabescuri de genul "ziua de după răspoimîine", "pisoi tărcat", "pe bancă lîngă rucsăcel" si alte prostioare asemenea fac deliciul femeii; sau de ce trebuie sa-mi spui ca "mi-am legat cu un nod emoția", de parca ai putea-o lega cu altceva, sau daca tot vorbesti de nod de ce nu-mi spui macar daca nu cumva e vorba de un nod Rapalla; sau daca tot te asezi langa vatra si-mi vorbesti de scantei, de ce trebuie sa-mi explici ca e vorba de scanteile focului

mi se pare mult mai exciting sa stiu cui apartine șuvița rebelă

macar daca ai lasa animalutele alea mici numite "emotii" (nefericita alegorie) sa se zbenguie in iarba, ca acolo se mai intampla chestii.

zic si eu.

votez (sarmaluta de argint)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-05-31 22:25:09
         
 
  Mi-a placut mult poezia asta, dar as renuntza, de exmplu, la diminutive: catel, pisoi, rucsacel. Dau o usoara nuantza siropoasa si e pacat.

*

Vero

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-05-31 21:57:30
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE