FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Răstignit pe un scaun, la masa de scris, de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor(ultima variantă)
Text postat de Bot Eugen
(repostare)

Privit de la-nălțimea etajului șapte,
cartierul ce mă găzduiește
sub aripa lui de beton,
aduce uneori în ochiul meu săgetat

de razele aurorei
cu umbra gravidă a unei păsări de pradă,
umbră grăbită să mă avorteze
din picajul său lent în poemul teluric,
în tăcerile lui care agonizează
sub brațul însângerat al visătorului treaz.
Răstignit pe un scaun, la masa de scris,
stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele și oase,
stau față-n față cu celălalt,
șoptindu-i cu-o voce gravă
parcă dintr-un alt vis:
Te urăsc din suflet cu inima care,
iubindu-te, a tot risipit
lumină și sânge
pe umbra ta-naltă
de doi metri și ceva,
noapte de noapte,
timp de șapte ani de zile la rând.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Iulia Ralia, mulțumesc de trecere și semnul de lectură.
Nu e nevoie chiar de respect, e prea mult... E suficient că ai rezonat și că ți-a plăcut.
Pe de altă parte, umbra mea chiar are doi metri și ceva...și i-am rămas fidel, la fel cum și ea mie.
Tocmai de asta, nu mă lasă sufletul să o schimb...
cu alta.

Sper că am argumentat suficient.

Toate cele bune și frumoase,
Bot Eugen



 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2010-05-17 21:20:34
         
 
  respect ce spui aici, Eugen Bot.

"de doi metri și ceva" - precizarea mi se pare in plus /de fapt "si ceva" ma deranjeaza/ ai argumente pentru a o mentine ? gresesc ?
eu as schimba cumva...
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2010-05-17 18:50:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120984
Useri: 1413
 
 
  ADMINISTRARE