FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de dana stanescu
Rasfoiesc iar desenele . Ma fascineaza si ma ingrozesc in acelasi timp.
Colile sunt vechi, rupte dintr-un bloc de desen scolar. Nu ar fi putut minti, erau intr-adevar facut cu multi ani in urma cand Angela avea probabil 12-13 ani. Lucrarile sunt aparent neterminate.

Din mijlocul foii, desenata cu creionul ma privea o printesa. Liniile erau fine dar sigure. Ochii rotunzi, gene ondulate, privirea angelica dar ascunzand ceva rau in ea, parul buclat in interior, fin. Parca si vedeam miscarile delicate si minutioase ale mainii si personajul prinzand viata . Rochia era lunga si cu foarte multe detalii . Doar mainile si picioarele se terminau nedefinit. In loc de degete erau copite ca de ied.

In jurul printesei folosise vopsea in ulei, o pensula mare , miscari bruste si sigure de parca o alta mana de o alta varsta terminase desenul. Rosu si negru.


Al doilea desen l-am intitulat "Casele". Tu stateai pe o parte a unei strazi gri iar in fata ta se insirau un rand de case inghesuite. Stii, cum le desenaza copii aparent simple, trei patru linii si un acoperis triunghiular deasupra unui dreptunghi. Si nelipsitele usi si ferestre. Nici una din casute nu era dreapta, erau inclinate cand spre stanga , cand spre dreapta, aparent dezordonat, dar intregul era extrem de interesant. Sugerand noaptea casele erau pictate in negru doar ferestrele in galben.

-Vezi, ii spuneam eu, asa te simteai tu atunci, singura, de parca toti ceilalti se inchisesera in casele lor. Ferestrele sunt dorinta de apropiere si curiozitatea. Ai vrea sa vezi ce e in casa/sufletul fiecaruia dar tu esti de partea cealalata a drumului. Tu te tii departe? Sau ei te alunga?

Ea fuma si ma privea cu ochii aceia atat de negri incat nu se distingea pupila.
-Esti bun, doctore, zambi ironic. Dar asta a fost demult. Eram doar un copil.

Al treilea desen nu e decat un amestec de culori. Aceeasi pensula groasa. Negru, rosu si galben amestecandu-se cu greu. E facut cu furie, cu mana inclestata. Un cerc in care culorile aluneca intr-o spirala.

-Asta e doar un vis care mi se tot repeta.

Acum, dupa ce Angela a plecat, incerc sa ma desprind. As vrea sa ii spun ca nu mai putem face sedintele de terapie. E un abis in care ma trage incet. Am incercat totul, dar obsesiile ei sunt prea puternice. As vrea sa pot spune Dumnezeu sa o aiba in paza, dar stiu ca nici macar in asta nu mai crede. Si momentul in care si-a asezat palma deasupra mainii mele si ... dupa un minut am simtit un cutit rece imi trece prin podul palmei. "Nu iti fie teama, nu iti fac nimic" zambise detasat.

Cateodata o visam, stateam spate in spate si simteam cum spinarile noastre se unesc printr-un cordon care parca ma lasa fara viata. Ma trezeam urland ca un posedat.

As vrea sa am aceasta putere. Mi-e teama ca nu am sa reusesc sa o conving sa renunte. Mi-e teama de privirea de dincolo de fereastra mea.

***
L-am lasat acolo chircit in cabinetul lui, contorsionat ca intr-o oglinda in care nu se mai percepea pe sine ci doar umbra spaimelor lui. De-ar fi avut habar cat l-am tinut in brate, cum l-am invaluit in aripi moi fumurii, l-am leganat si alintat ca pe un copil mare. Degetele mele uriase i-au atins fiecare gand, i-au amestecat amintirile, ochii i-am atins cu evlavie, tu doctore, ai putea avea leacul, tu doctore m-ai putea mantui?

Inchid usa im urma mea, pasesc pe scarile reci, ma preling mai bine spus, pana si peretii ii iau cu mine ma urmaresc si mi se lipesc de epiderma. Plec asa tarand tot in urma mea ca pe o mantie grea maturand pamantul, agatand tot in calea ei.

Vreau sa fiu doar eu si ecoul vocii lui calme inca reverberandu-mi in ureche. O sa merg acasa si am sa ma prabusesc in vis. Singura realitate pe care o pot stapani. Niciodata nu i-am vorbit de camera mea, cum as putea sa ii spun cum am golit-o de tot ce inseamna culoare, am peretii goi, doar patul in mijloc. Pana si ferestrele le-am acoperit. Vreau sa fiu pregatita pentru momentul in care am sa ma nasc. Caci timpul se apropie.
***

Am sunat-o. Nu ne mai putem vedea. Nici nu mai stiu exact ce scuza am gasit, ca ma mut in alt oras probabil, eram atat de obosit ca nu reuseam sa ma concentrez la nimic. De partea cealalta nu s-a auzit decat un declic scurt.

Aveam atata nevoie de o pauza, m-am implicat prea mult pasind pe teren ul asta minat numit si relatia pacient/doctor care trebuie sa ramana neschimbata, rece, impersonala. Toti cei pe care ii ascult ma folosesc ca pe o carpa de sters pe maini. De mizerie. De obsesii. Iar eu nu mai stiu cine sunt, ma uit in oglinda si nimic nu imi e familiar.
O iau razna.
***
La randul lui inchise usa cabinetului in urma sa, nestiind ca pasea in gol.
***

Oare sa te mai zbati, nu-i mai usor sa te lasi in voia ei, a noptii care coboara grea in falduri negre, iti acopera ochii, gura, si te sufoci si te zbati si doar printr-o zvacnire a constiintei iti recapeti controlul. Si atunci totul se linisteste, timpul la randul lui a incremenit si deasupra ta se formeaza acea retea irizata. Te protejeaza. Si tu incerci sa respiri cat mai usor in asa fel incat sa nu o misti, o urmaresti doar cum si ea te respira la randul ei.
Atunci stiu ca sunt pe pragul visului, stau cu genunchii la gura si imi numar degetele a cata oara, a mia oara, e doar ritualul de inceput, doar asa ma regasesc in corpul acela de copil etern. Azi in jurul meu voi creea o padure. Ieri a fost un oras, cu case mici pe niste strazi inguste. Oameni nu am visat.

Padurea creste, o simt in spatele meu, amenintatoare, radacinile impletindu-si drumurile subterane,un labirint inchis si fara sfarsit . Simt fiecare copac cum se inalta, cum se naste fiecare frunza, in scorbura misuna vietati nenumite inca. Cararile serpuiesc, formeaza la randul lor labirintul din lumea de sus, musuroaie, furnici, fosnete, vantul suierand, ochi galbeni imobili.

Nu ma intorc, desi il simt cum se apropie, ii simt groaza, urletul neputincios imi zgarie auzul. Doar cativa pasi il mai despart de mine. Ma va gasi, imi va pune mana pe umar si va fi al meu. Prizonier intr-un vis care nu e al lui.
***

A doua zi doctorul nu a venit la cabinet. Si nici in urmatoarele zile nu a aparut. Nimeni nu stia nimic si pana la urma au fost nevoiti sa sparga usa apartamentului. Ipotezele asupra disparitiei sale au fost multe si au tinut saptamani intregi titlurile ziarelor. Poate ca intr-o zi se va intoarce...

End.

[oftand usurata, autoarea salva schimbarile in documentul word. Si uite asa s-a mai dus un demon]
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 

Draga mea, proza ta nu mă sperie, doar caut să înțeleg și să pătrund misterul, uneori nu reușesc,dar merg înainte.

E greu să conturez portretul unui autor numai din scrierile lui, am zis doar că încerc să te descopăr...




 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-06-08 11:07:03
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Maria, la povestea Angelei am pornit de la ceva real, niste desene ale unei fete/femei. Si o perioada m-au urmarit, chiar si in vis, si m-am hotarat sa scriu o poveste. J ma repet, la mine bucatelele de proza se cam scriu singure, au firul lor. Daca ai sa incerci sa imi faci portrtetul din ce scriu nu cred ca ai sa reusesti. Eu scriu si povesti pentru copii, ma rog, aparent pentru copii, dar nu le-am pus aici sau pe agonia. Imi sunt f dragi. Poate ti le trimit prin prieteni comuni. Am impresia ca proza mea te sperie J, nu-i asa?

 
Postat de catre dana stanescu la data de 2004-06-08 10:35:25
         
 
 

Rasfoiesc iar desenele . Ma fascineaza si ma ingrozesc in acelasi timp.
Colile sunt vechi, rupte dintr-un bloc de desen scolar. Nu ar fi putut minti, erau intr-adevar facut cu multi ani in urma cand Angela avea probabil 12-13 ani. Lucrarile sunt aparent neterminate.


Am revenit așa cum am promis, dar textul e de proză, le iau în ordine până voi ajunge din nou la poezie.

Descopăr în această scriere o altă Dană, intrată într-o ,,realitate'' conturată de alte personaje.

Apar încă de la început contradicții : privirea angelica dar ascunzand ceva rau in eaprobabil încerci să descrii personajul desenat, sau e doar imaginație, sau poate așa îți apare ție personajul: Doar mainile si picioarele se terminau nedefinit. In loc de degete erau copite ca de ied.

Pagina 2- Al doilea desen l-am intitulat "Casele"Descifrez ceva dincolo de aceste desene, fiecare desen are rolul lui și vii cu explicația: Ferestrele sunt dorinta de apropiere si curiozitatea. Ai vrea sa vezi ce e in casa/sufletul fiecaruia dar tu esti de partea cealalata a drumului. Tu te tii departe? Sau ei te alunga?

Pagina 3 - Al treilea desen nu e decat un amestec de culori. Aceeasi pensula groasa. Negru, rosu si galben amestecandu-se cu greu. E facut cu furie, cu mana inclestata. Un cerc in care culorile aluneca intr-o spirala.
Da, visul e cel care te menține după cum descifrez : O sa merg acasa si am sa ma prabusesc in vis. Singura realitate pe care o pot stapani. Niciodata nu i-am vorbit de camera mea, cum as putea sa ii spun cum am golit-o de tot ce inseamna culoare, am peretii goi, doar patul in mijloc. Pana si ferestrele le-am acoperit. Vreau sa fiu pregatita pentru momentul in care am sa ma nasc. Caci timpul se apropie.

Ma opresc și eu aici, asupra scrierii incă nu știu ce să spun, e un labirint în care intri , vrei să ieși din el dar parcă totuși îți place acolo. E doar părerea mea, dacă e imaginație, atunci e bine și poți merge înainte cu scrierea.
Incă nu am ajuns să parcurg toate textele la sfârșit voi trage o concluzie.


 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-06-08 09:57:17
         
 
  stiu ca am cam multe repetitii, intr-o zi am sa imi iau la periat textele, acum am pc stricat... sugestiile sunt bune, multumesc de trecere  
Postat de catre dana stanescu la data de 2004-05-07 14:10:04
         
 
  Dana,
ti-am citit proza, mi s-a parut interesanta, insa am cateva mici observatii:
ai repetat acelasi cuvant in fraze apropiate, de cateva ori, nu este ceva grav, insa zgarie. de exemplu cuvantul "aparet" in pasajul "Stii, cum le desenaza copii aparent simple, trei patru linii si un acoperis triunghiular deasupra unui dreptunghi. Si nelipsitele usi si ferestre. Nici una din casute nu era dreapta, erau inclinate cand spre stanga , cand spre dreapta, aparent dezordonat, dar intregul era extrem de interesant."
Le fel si cuvantul "Palma", in pasajul : "Si momentul in care si-a asezat palma deasupra mainii mele si ... dupa un minut am simtit un cutit rece imi trece prin podul palmei"

Nu mi-a mai placut completarea dupa End, ce este in paranteza, nu mi se pare ca isi are locul acolo. Parerea mea e ca mai bine renunti la ea.

 
Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2004-05-07 13:08:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE