FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
În frîul libertății
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu

Photobucket - Video and Image Hosting



În vremurile vesele și triste ale comunismului biruitor, prinși de elanul timpurilor noi și glorioase, s-au găsit părinți care și-au botezat copiii, așa cum o fac și azi țiganii, cu nume care să arate entuziasmul cu care întîmpinau lumina venită de la răsărit. Nume de tristă amintire, cum ar fi Lenina, Industrializarea, Electrificarea mai figurează și astăzi în actele civile. Dar cel mai minunat dintre ele, cel care arăta cum nu se poate mai limpede confuzia acelui extaz buruienos a fost Libertina. Nimic nu putea egala nedezmințita fervoare a aderenților decît prostia lor cumplită, atît de lesne de sedus.

Ispita libertății fără nici o îngrădire, a libertății în sine, supreme și suverane face și azi victime printre zelatori. Și nu-i deloc de mirare, căci pînă și marii gînditori au căzut în capcana ei. Este de-acum celebră formula lui Sartre care canonizeză isteria libertății susținînd că omul este condamnat la libertate. Ilustrarea acestui neîndoielnic libertinism apare într-una din piesele sale. Götz von Berlichingen, un fel de condotier german, se angajează în luptă în numele unei cauze cu care și învinge. În acel, moment, libertatea sa furibundă îl obligă să abandoneze cauza și să treacă de partea foștilor adversari. Ceea ce și face ca să nu-și trădeze cumva libertatea.

Libertatea înțeleasă doar ca lipsă a oricăror constrîngeri este evident o aberație. Dar ea funcționează la fel de bine în mintea celor ce răcnesc asemenea răcanilor beți în tren: hai liberare! ca și în a celor ce au dezlănțuit marile mișcări ale studențimii ce se dorea viitoarea intelectualitate. Se știe că lozinca cea mai reputată a mișcării din ’68 a fost: e interzis să interzici.

Nu e greu de priceput că există un înțeles rudimentar al libertății ca eliberare, ca dezrobire, ca emancipare, dar, dincolo de acest prim pas, libertatea trebuie să se maturizeze, să se echilibreze prin responsabilizare. Libertatea în stare pură, fără nici o opreliște rămîne doar o evidentă rătăcire.

Liiceanu folosește o noțiune mai temperată cînd vorbește de libertatea gravitațională. Trebuie să fii smintit să vrei libertatea față de ceea ce este constitutiv ființei tale omenești, pămîntene. Fiziologic, starea de imponderabilitate, eliberarea de propria greutate produce serioase tulburări organice pe care cosmonauții trebuie să le recupereze în lungi stadii după întoarcerea pe pămînt. Simbolic, cum spune Liiceanu, gravitația (constrîngerea pămînteană) este singura șansa de a putea zbura. Altfel, imponderabili, sîntem totalmente imobili, neputincioși.

Un personaj dostoievskian se revoltă, într-un acces de terbilism paranoic, împotriva faptului că 2x2 fac 4. Nu există ilustrare mai delirantă ca aceasta a rătăcirii mintale pe care o poate declanșa doar simțul libertății lipsit de orice contrapondere. Există o formulare clasică a libertății ca necesitate înțeleasă. Ea aparține lui Spinoza și poate avea felurite interpretări, dar ține să pună o stavilă decentă libertății fără frîu și fără rost. Libertății absurde, fără nici o finalitate, doar de dragul libertății.

Pentru uzul nostru, fără speculații filosofice, se poate spune că orice libertate revendicată trebuie să fie rodul unei exigențe asumate anterior. Nu revendici libertatea decît în numele unei datorii pe care o ai de împlinit. Sînt liber să fac ceva, libertatea de a distruge e un nonsens. Libertatea este putere creatoare. Dezlănțuirile stihiale nu sînt nicicum un simbol al vreunei libertăți și nu pot nimic, par grandioase, dar au o măreție stearpă. Reprezintă o eliberare de energii haotice și distructive. Catastrofale.


Photobucket - Video and Image Hosting



Libertatea este mai curînd o înstrunare. Aspirația, țelul, proiectul, exigența pe care le-ai ales sînt (auto)constrîngerea necesară pentru ca libertatea să fie acordată, ca struna ei să fie bine întinsă, nici flască, nici gata să se rupă. Pentru ca să fii pus la cale și nu să rătăcești aiurea. A fi liber înseamnă a simți vibrînd prielnic ca un îndemn frîul libertății.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Un tip de la oraș merge la țară și intră in curtea unui localnic. Acolo vede un cal care, în loc sa necheze, vorbea tot felul de lucruri ciudate de genul: "Punctul de vedere al apriorismului kantian privit dintr-o perspectiva a libertății fără constrîngeri induce o stare de neimplinire a eu-ului pus in fata experientei ireversibile a frîului fără zăbală..." Orășeanului, să-i pice falca de uimire. Noroc că vine stăpînul calului și-l lămurește:
-Stai linistit că nu-i pe bune! Daca te uiți mai bine ai să vezi că citește din cartea aia de pe jos...


 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-12 12:33:12
         
 
  "Ba da, dar n-am vrut să mă supun constrîngerilor..."

Asta da emancipare. Cîinii au ochi inteligenți, cum vor ajunge să vorbească vor ajunge înțelepți.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 12:25:23
         
 
  Deși e abia luni (să zicem că-i de la lunaticii citire):

Per aspera ad astra. Cu greutate pana la stele. Trebuie sa muncesti mult - si greu - ca sa ajungi la performanta - proverb romanesc: cu amar se mananca dulcile.

Prin asprimi de sine adică.

Nicolae, lasă lupta de clasă. E depășită. Și-i mănînci pîinea lui Che.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 12:21:28
         
 
  Doi oameni se plimbă pe o stradă liniștită. Un cîine stă tolănit lîngă o poartă. Brusc, cîinele primește o lovitură de picior de la un om. Se ridică leneș și spune:
"Vă permiteți o prea mare libertate".
Oamenii încremenesc. După o pauză de cinci minute, cel care-l lovise, îl întreabă pe cîine:
"Dacă esti cîine nu ar trebui sa latri ori să muști?
La care cîinele:
"Ba da, dar n-am vrut să mă supun constrîngerilor..."

 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-12 12:17:55
         
 
  er. conditii  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 12:13:58
         
 
  libertatea infinita nu mai este libertate doar daca hotarul ei trece de Dumnezeu si poruncile sale.

am incercat sa traduc dictonul si nu reusesc. per aspera probabil inseamna fii aspru iar ad astra ceva cu lumina. evolutia umana s-a facut intr-un singur sens. cei puternici/stapanii si-au mentinut privilegiile: exclus munca vulgara (fizica), meditatori, trai comod; in timp ce au evoluat doar supusii. fenomenul a fost de eliberare. pentru ce sa fii aspru? de 2000 de ani s-a propus solutia iubirii vizaviului. Ansamblul artistic al lumii are o parte lipsa: exprimarea celor obiditi. asadar este de asteptat o revolutie artistica daca se obtin conditi egale de traire/simtire/dorinta, respectiv castigarea timpului, implicit a confortului spiritual prin disparitia nevointelor ca frau ingenuncheator.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 12:12:00
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "Libertatea înțeleasă doar ca lipsă a oricăror constrîngeri este evident o aberație."

Am și eu o mică părere: consider că libertatea are nevoie de niște limite. Ea nu se poate manifesta decât între între două extreme. Libertatea infinită nu mai este libertate.
 
Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-04-12 11:53:58
         
 
  Nu e chiar așa. Severitățile voluntare se practică de mult. Sînt sigur că duminicalii cunosc dictonul: per aspera ad astra. Eremiții le numesc nevoințe. Știu ei care le e rostul.

Dacă-l citeai pe Konrad Lorenz aflai poate că un cîine are în el instinctul hăituirii. Se repede furibund și, dacă te repezi și tu la el, își bagă coada-ntre picioare și-ncepe să scheaune. Vrea prietenie.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 11:48:16
         
 
  si "ham"?, hamul este fara zabala.
dragut raspunsul dv, ma distreaza. fiindca are in el o teama. teama ca oricine va latra, va si musca. si v-ati facut ziduri, vaccinuri, alea-alea.
raspunsul dv este gresit. un caine, animal inferior, dincolo de lupta pentru supravietuire isi cunoaste limitele. cand latra vrea in fond sa comunice. fie ca vrea sa fie vazut, fie ca astfel isi ofera admiratia si iubirea, fie are nevoie de ajutor.
a te constrage este specific lumii actuale care presupune ierarhie si suferinta/linguseala/etc. pentru a evolua in sistem. sistem bine pus la punct de maimari care au facut ca viata sa insemne urcarea unor trepte care, fiecare, presupune sa dai celor de sus si sa primesti de la cei de sub tine dupa cat de zbir esti.
domnule Atanasiu, libertatea ofera infinite posibilitati de traire/afirmare. libertatea este si altceva decat au spus filozofii. timpurile acestea ofera, prin extremul la care sunt impinsi oamenii sa vietuiasca, fatete nebanuite de frumusete si grotesc chiar in acelasi timp ale libertatii ca suprafata in miscare.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 11:25:15
         
 
  Îndrumare:

Nu citiți acest text gîndindu-vă la bietul autor nedemn de ceea ce a scris. El n-are forța morală de a se da pe brazdă după cum îi dictează unii sau alții. Abia de reușește să scrie cîte ceva.

Pe scurt, el vrea să spună că libertatea nu este desfrînare și că, pînă ce n-ai simțit cum te strunește frîul ei pentru a-ți urma calea nu ești liber. Abia atunci, pus la cale, ți-ai găsit ținta și ai și atins-o, căci ea este drumul. Și tot atunci simți cum biciul lui Dumnezeu se despletește-n gingășii.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 11:20:38
         
 
  FRÂU, frâie, s.n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ♢ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat.

Domnule Nicolae, stilul dv., pentru că sînteți un neînfrînat (ca să nu spun dezmățat) este unul în care, nefiind în stare să vă struniți pentru a urma vreo cărare, nu faceți decît să bateți cîmpii, fără zăbavă (sau zăbală?). Ca să aveți dicție luatiți pietre-n gură și vedeți dacă mai puteți vorbi la fel de liber (de la Demostene citire).

Dacă mă latră un cîine (cum e și cazul), îi spun cu blîndețe: n-are rost să mă muști, abia anul trecut am făcut vaccinul și cinci ani de-acum încolo n-am nicio șansă să turbez.

Decît ham-ham, mai bine zăbală. Ce libertate o mai fi și aia dacă nu ești în stare să te constrîngi?

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 11:08:42
         
 
  "libertatea este frau"? Libertatea este cel mult un ham. diferenta dintre frau si ham este ca fraul ale zabala si este tinut in maini de cineva. in ham poti intra si singur. dar inainte de te inhama trebuie sa existe LIBERTATEA DE A STA.

cat mai aveti de gand sa ne vorbiti despre libertate si modestie? n-ar fi mai bine pentru toti sa demonstrati ca v-ati insusit aceste valori, ca le respectati cu sfintenie inaintea tuturor? mi-ar place sa va stiu un om care respecta viata.
Va pun o intrebare: daca mergeti pe strada si va latra un caine, ce faceti?
a. chemati hingherii?
b. v-aplecati cu mana intinsa catre el si-i vorbiti bland?
c. nu mai treceti pe-acolo?
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 10:36:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE