FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
mi-e foame de tine zapatista
Text postat de Ecaterina Bargan
nu ai știut, eu sunt prăpastia care te absoarbe
cândva unul dintre noi va recunoaște versul de la care a pornit nebunia
mi se văd venele, oamenii spun că sunt depresivă
am un rucsac nou, adică, e vechi, dar am făcut rost de el azi,
m-a costat doar cinci lei, m-am târguit intens. cinci lei, cât ai mânca o înghețată
la mcdonalds, iar eu m-am făcut cu rucsac din colecția Phoenix.
va fi rucsacul meu de scriitoare. o să-mi duc în el toate textele ratate de scriitor ratat, sau toate operele geniale de scriitor recunoscut. depinde oare asta de mine sau, mai darmatic, depinde oare asta de ruscacul meu?

O, marele Macrinici, de ce nu ai venit tu la timp să ne binecuvântezi și să ne ierți toate păcatele!? Să ne aduci inspirație! O, marele Macrinici, ne închinăm în fața ta și în fața buclelelor tale de păr, care strălucesc în soare de parcă le-ai trata zilnic cu bere! O, marele Macrinici, cât ne-ai lipsit tu nouă pământenilor punctuali! O, marele Macrinici, de ce nu ai băut și tu cu noi un compot pentru cultură! O, marele Macrinici, am avut nevoia să mă exprim și am zis ceea ce scria pe paharul de plastic: fără violență. era 7 aprilie, marele Macrinici, și tu ai venit la protestul nostru artistic, dar unde ai fost un an în urmă?! hâ?
este foarte frumos cum fumezi un pic înclinat în altă direcție decât cea în care ne aflăm noi, nefumătorii, cum îți dai pletele peste cap, cum îți mângâi venele cu privirea... dar unde ai fost atunci?

mi-am pus azi crucea de lemn la gât, mi-e până la buric. mă împunge în burtă când merg, în sâni când scriu. crucea asta de la o mănăstire, poate că de la Argeș, crucea asta legată cu funie, care se poartă pe piele, se poartă așa, cu toată lungimea funiei. (parcă îl văd deja pe zapatista suplinind: "funia cu care aș putea să mă strangulez"). este crucea pe care mi-ai dăruit-o când l-au înmormântat pe Vieru. crucea asta parcă mi-a golit carnea de greutăți.

unghiile mele nu mai găsesc motive să zgârie pereții, urletul meu nu mai are sens, oamenii aceea au dispărut, m-am uitat azi în sus, am văzut în nori profilul unui bărbat care se roagă, m-am uitat mai atent, profilul acela de nori s-a transformat într-un i gigantic și apoi a dispărut. tu unde ai dispărut, zapatista? nu te opri, să treci pe lângă mine, să nu te oprești niciodată, sunt prea periculoasă, zapatista. acuma simți numai zborul, dar cu atât mai dureroasă va fi prăbușirea, eu las răni adânci, răni dureroase zapatista, care nu se vindecă, zapatista, cicatrici definitive doar las.

am vise stranii, visez ciudat, somnul meu e bântuit de chestii anormale.
poți să mi le explici? cum adică nu știi despre ce sunt, erai și tu în ele!?!
nu pot să cred că nu erai tu!

se aude mașina de spălat, la mine e trist, lucrează doar mecanisme. mai stai cu mine, mai stai în acest poem. aș vrea să mă auzi, câteva minute, să vorbim despre moartea care ne înconjoară, despre venele mele, știu că îți plac, despre pașii mei, știu, mi-ai scris odată că te sustrag de la chestii, posibil, chiar importante, despre filozofi, despre prietenii noștri comuni, despre buclele lui Macrinici, despre barba lui Dudu, despre cerceii Nataliei, despre comentariul Cristinei, despre picătură, dacă ai recunoscut-o, despre marile povești de dragoste, despre personalități care au fost gay, despre Ginsberg, despre Leonardo Da Vinci, despre invențiile recente, despre trenurile vechi, despre second hand, despre rucsacul meu nou de 5 lei, despre orgoliu, despre Arturo Bandini, despre Fante, despre Los Angeles, New York, despre Boston, despre Salvați Bostonul! despre Stolicinaia, despre Renet, despre versul acela de la care a pornit totul. spune-mi, îl știi? spune-mi-l și mie. ne va fi parola. avem o parolă. avem o parolă?

este ora 21:10, am făcut un duș, nu s-a schimbat nimic. toate obiectele în odaia mea au rămas în aceleași locuri, doar că a mai apărut un prosop roșu. în rest, nimic, nicio schimbare. aceleași sentimente de singurătate. ăsta nu este un poem. iar titlul este o iluzie, nu m-am făcut canibal. titlul vine din șmecheria pe care ți-a zis-o Cheianu. vroiam ceva să-ți spun. ah, nu știu, vroiam ceva și nu mai știu.

nu am scris de patru zile pe ag. alții nu scriu câte patru luni și se consideră membri activi, în toată regula, dar eu simt că mă sufoc, iar eu, după numai patru zile. la dracu! între timp, țin pe invizibil o odă. se numește odă agoniei. acolo mi-am expus toate gândurile și sentimentel mele fața de ea. o să-ți placă. o să-ți dau să citești. mă gândesc să o scot la imprimantă, să-i improvizez o copertă și să citesc din ea în fiecare seară, ca dintr-o biblie. ah, nu, nu sunt, cum i se spune, ucenic, nu, o să vezi, o să mă înețelgi când o să citești ce am scris. zău, textul ăla e prețios, nu l-aș vinde cu nici măcar șapte milioane de euro versul. e superprețios, o să citești și o să înțelegi, dar tu oricum știi...

azi am mâncat o singură dată și uite că scriu un singur text, cum se leagă toate între ele. ha. ții minte, ziceam că mănânc de trei ori pe zi și de tot atâtea ori scriu. ha. ce paradox credibil. acuma o fac pe Ecaterina I, sau a doua, n-am habar, cea, care era a lui Petru cel Mare.

21:21 cineva mă iubește, sau mă dorește, vorba lui otrocol. dar nu doar a lui otrocol, e vorba tuturor îndrăgostiților, sau, mai uzat, vorba poetului. ce pot să-ți spun pentru încheiere. sunt încă supărată pe tine și încă nu vreau să-ți vorbesc. să nu mă întrebi de ce. dar o să vin sâmbătă, o să fiu acolo, locul întâlnirii nu poate fi schimbat.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ecaterino, sînt cam eclectic...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-10 22:47:35
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  zapatista e cel pe care-l iubesc. macrinici este prietenul nostru comun. a fost un moment de misto in care il zeificam asteptandu-l si de aici a iesit paragraful respectiv. in rest, nu e macrinici vinovat de tot ce se intamnpla pe nume, dar are un nume frumos. ms de incurajare, nu ma asteptam, desi este, dupa mine, acest text, unul cat se poate de sincer. stai sa ma mai uit o data. tu esti criticul acela latunski, care parea atat de exigent si pretentios si scump in vorbe. surprinzator! multumesc.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-04-10 22:37:41
         
 
  erata: incantabil se va citi-incantatoriu  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-10 14:51:01
         
 
  Este încîntător și incantabil cum lucrează piua ta de vorbe. Ce mă surprinde -de la o vreme- este apetența ta pentru cuvinte ca: vene, roșu, agonie. Am citit și am ascultat mulți tineri care foloseau frecvent asemenea motive. Să sperăm că Macrinici,nemernicul, revine la sentimente mai tandre.
Și, pentru că tot mi s-a stricat telecomanda televizorului, n-ai putea să-mi trimiți la Tiraspol o telecomandă universală ca să pot zappa și eu mai cu spor?
Trei stele, dacă mai știu cum se operează prin administrare...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-10 14:45:12
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE