|
|
|
|
|
|
|
|
|
va veni o vreme |
|
|
Text
postat de
Danut Gradinaru |
|
|
va veni o vreme
când mă voi pierde
în catacombele tale
cu un sărut rece
și o îmbrățișare de gheață
așa cum l-am pierdut pe bunicul
pe ultimul drum
a plecat și nu s-a mai întors
poate prea devreme ca să-i mulțumesc
era un om bun
știa să dăruie bunătatea
fără să ceară nimic în schimb
cu el nu mă plictiseam niciodată
mă așeza pe genunchi
și-mi povestea așa de frumos
că adormeam în brațele sale
dar s-a dus
și odată cu el
a luat o parte din mine
de atunci
l-am așteptat mereu
dar nu s-a întors
nici acum
mi-a apărut odată-n vis
mi-era așa de dor
că am vrut să-l strâng în brațe
să-i arăt cât am crescut
că-i respect vorbele înțelepte
drept povață
n-am avut timp
mi-a zis că-i prea devreme să ne-ntâlnim
și să nu mă grăbesc
c-o să m-aștepte
cu el nu-mi era frică niciodată
era un mare vânător
și s-avânta până-n adâncul pădurii
chiar și-n nopțile întunecate
acolo l-am pierdut
la ultima vânătoare
rămăsese fără cartușe
iar prada era prea mare ca s-o doboare
parcă trăgea cu gloanțe oarbe
nu-i foloseau la nimic
a fost curajos până-n ultima clipă
chiar dacă știa rezultatul
și ultima sa dorință a fost să mă vadă
să-mi zâmbească
și să-mi dea un ultim sărut
am ajuns prea târziu
plecase devreme
dis-de-dimineață
așa cum obișnuia să plece la vânătoare
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Îți mulțumesc Vasilica de trecere și semnul lăsat!
Am retrăit într-un fel acele momente...
și parcă era ieri.
Eram doar un copil ce simțea pentru prima dată o mare pierdere în viață.
Am încercat să-l scriu cu aceleași cuvinte.
Mulțumirile mele! |
|
|
|
Postat
de catre
Danut Gradinaru la data de
2010-04-05 23:02:22 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O aducere aminte despre bunicul tau, care si-a lasat o amprenta in sufletul tau mai ales ca ti-a dat si o educatie frumoasa!
"mi-a apărut odată-n vis
mi-era așa de dor
că am vrut să-l strâng în brațe
să-i arăt cât am crescut
că-i respect vorbele înțelepte
drept povață"
Pierderea bunicului tau mi-a adus aminte de pierderea tatalui meu care a murit in somn in Saptamana Mare a Pastelui si nu ne-a mai asteptat pe noi, copiii, sa ajungem la el, de Pasti,(asa cum ne intalneam de obicei, cu totii)ca sa-i multumim pentru tot ce-a facut pentru noi, exact ca in versurile tale:
"a plecat și nu s-a mai întors
poate prea devreme ca să-i mulțumesc
era un om bun
știa să dăruie bunătatea
fără să ceară nimic în schimb"
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2010-04-05 19:56:47 |
|
|