FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Poem cu Expertiza
Text postat de latunski criticul

Pe vremea cînd sticlele erau din sticlă
și se dădeau la schimb; și eu eram tînăr,
singur acasă și predispus la schimburi,
era pe la prînzișor, cînd a sunat Expertiza la ușă;
avea rînduri, rînduri de fuste, cît foile de la o ceapă
și un pieptar înflorat, cu două umflături suspecte.
eu am crezut că este bolnavă și că are două tumori
-nici măcar nu știam că o cheamă Expertiza-
- boiarule, n-ai niște stecle goale pentru piranda?

ea căuta prin debarale (știți, debaralele alea incomode
de bloc, lua-i-ar dracu de comuniști, că rezistă și-acum)
-am și în baie „stecle goale”- i-am zis eu
în timp ce îi pipăiam umflăturile din pieptar
(aveam ceva cunoștințe de anatomie -picasem la medicină,
adică nu picasem, reușisem fără loc, cum se spunea.

-haoleau, boiarule, mă omoară țiganul meu(!)
-ai milă, mor și eu odată cu tine, dacă nu...
nu pot să vă spun nimic despre coapsele ei prelungi,
gleznele ei, măslinele sfărcurilor, cu atît mai puțin despre
grropița săpată la terminația vertebrelor,
metaforele și alte figuri scălîmbe de stil erau inutile,
reală era doar jungla venusiană în care
mă lăsam devorat de milioane plante carnivore.

o zi și o noapte am expertizat și explorat împreună,
de atunci
s-a dus dracului slăbiciunea mea pentru blonde eterice,
(?)oare era dăruire, implicare,
tăcerea ei semăna cu indiferența:
-boiarule, acum trebuie să plec, dacă află țiganii mei
te omoară de nici nu simți- ce mai contează, contesă.

a plecat, n-a vrut decît un șal înflorat de-al nevestei,
palmele mele păstrează și acum măsura sînilor ei,
de atunci nu mai pot suporta prin preajmă-mi țiganii,
dar n-am nici un resentiment împotriva țigăncilor.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ,,Nu contează. De aia esti poet, ca să te supui vicisitudinilor. Poate ne vom întîlni cîndva și vom găsi căi de comunicare. Între poeți e mai dificil. Succes în descifrarea himerelor. ,,

vreau să comunic cu tine și dincolo de sticlă, te cunosc și te citesc de la început, au fost contraziceri, glume, ironii dar am știut să trec peste ele și asta doar datorită faptului că apreciez cum scrii și cum îți exprimi punctul de vedere.
Cu stimă,
v.i.
[email protected]
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-01 17:29:39
         
 
  Nu înțeleg cum vine treaba cu lărgitu și apoi de ce să nu fie posibil?  
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-01 17:13:14
         
 
  "Dragi colegi, haide sa-i tinem pumnii, sa castige acest concurs!" Vasilica Ilie
Dragi editori, să-i lărgiți (dacă mai e posibil!)nivelul de postare Vasilicăi. Contez pe voi și-i țin pumnii.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-01 09:54:54
         
 
  ...
L-a rugat să nu omită să scrie nici povestea despre țigancă... care poveste? Care țigancă?, întreba el. Nu mai știi, când mi-ai povestit, că pictai în bucătărie și a intrat în curte la voi o țigancă: cumpăr sticle, borcane!, striga fata de mai multe ori... ai ieșit în ușă și te-ai uitat la ea, era tânără și frumoasă... subțire, cu părul lung și negru ca abanosul... ai chemat-o în casă și i-ai promis sticle și borcane... doar nu te-ai culcat cu ea?!, întreba Ana copleșită... stai, stai, răspundea pictorul, stai să vezi... am umplut vana cu apă și i-am făcut o baie cu multă spumă... nu i-ai dat și o periuță de dinți?... nu, nu am pupat-o pe gură de loc... am dus-o înapoi în bucătărie și am culcat-o pe podeau de lemn, acoperită cu niște preșuri... Am vrut să văd cum e cu o țigancă... dar nu am sărutat-o, nu am putut...
Scrie și această poveste, dacă îți scrii amintirile, îl sfătuia Ana pe artist, care a devenit între timp renumit, dar mult mai morocănos și distant.

Cu placerea lecturii Expertizei
Suzana
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2010-04-01 09:05:49
         
 
  gaspadin critic,
Iartă-l pe praporgicul Dragoliub, el e mai tînăr și mai aprins la sînge, bașca nu poate uita o întîmplare nenorocoasă c-o magiciană de etnie, care-i dădu în bobi și-i ghici în palmă că se va-nsura cu fata împăratului Indochinei, va fi mai bogat decît Abramovici și va lua Herderul și Nobelul pentru literatură în același an!
Spre alinarea domniei tale află că și eu mă iubii c-o țigăncușă pe la vîrsta de 5 ani, lucru extrem de folositor în prezent, cînd merg la un grătar la iarbă verde, îmi reușește de minune s-aprind mangalul fără să-l frec!
cu stimă Gheorghe
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-04-01 08:06:52
         
 
  Iata un poem pe care l-am citit astazi, 1 aprilie 2010 si care nu mai este de actualitate.De ce? Pentru ca nu mai exista sticle din sticle, Expertiza a murit de acum cativa ani, a ramas doar iluzia masurii sanilor in mainile autorului. Din auzite, acestuia i-au crescut asa de mult unghiile picioarelor incat va participa la un concurs cu cele mai mari unghii de la picioare, crescute intr-un timp record. Dragi colegi, haide sa-i tinem pumnii, sa castige acest concurs!  
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-04-01 07:02:51
         
 
  Domnule Iovan, pictorul ăla e prietenul domniei voastre. Problema lui din crîng, precum și numele de familie îl caracterizează. Cred că se pot găsi diminutive mai discrete, alfel mă pot sesiza. Și e păcat. Ne apreciem reciproc creațiile fără a ne peria reverele. Cu stimă, Latunski, critic pătruns de mătreață pe chelia melancoliei pletoase.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-01 00:41:26
         
 
  Nina a apărut în viața mea după acest episod. Și fiind pe ștatul de plată nu -i dau explicații decăt atunci cînd stă cu derrierul pe birou. Bine v-am regăsit, maestre Peia!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-01 00:18:23
         
 
  Eczact așa mi-a povetistără amicu mieu pictoru' Liubomir Libidonov că păți iel într-o dupamiază călduroasă pe cînd s-afla în crîng lîngă gîrla Țîganskaia, c-o cetățeancă ce-aduna cioburi dă faianță; o chema însă Ecsmeralda și nu expertiza decît prepuțuiri de artiști plastici!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-04-01 00:15:40
         
 
  Da' Nina știe?  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-04-01 00:10:18
         
 
  Nu contează. De aia esti poet, ca să te supui vicisitudinilor. Poate ne vom întîlni cîndva și vom găsi căi de comunicare. Între poeți e mai dificil. Succes în descifrarea himerelor.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-03-31 23:59:30
         
 
  cred că expertiza ta va sta pe prima pagină cât a stat și piranda mea, câteva ore, bulibașa Mihai Iulian Matei nu iartă. Textul mi-a plăcut, cât despre plată, ai scăpat ieftin boierule.
p.s. cred că nu greșesc dacă o aduc pe piranda în pagina ta.


În fiecare sâmbătă casandra bate la ușă,
vine să ceară pomană,
ochii ei, două fântâni adânci pline de sete ,
gura, brazdă ce despică în două marea roșie,
țâțele, clopotele catedralei înainte de a-și scutura roua.
Casandra este cea mai frumoasă țigancă.
Hai boierule dă și tu ceva pentru puradei,
de trei zile ceaunul n-a mai lăsat coajă.
Casandra este ce mai frumoasă țigancă ce mi-a bătut vreodată la ușă,
bucile albe și tari precum stânca lustruită după topitul zăpezii,
părul împletit în o mie și unu de noduri și în fiecare nod
norocul gata să dea în muguri,
umerii,
of, umerii ei,
scară către al noulea cer.
Casandra este cea mai frumoasă sondă în flăcări.
Hai conașule nu te zgârci la făină
ce dracu,
uite ce piezi mânca-ți-aș gura boierule,
moară cu ciocănele pentru sculătoarea matale.
Casandra este furtună peste toate furtunile toamnei,
primăvara ce curge la cișmeaua din fundul grădinii,
aripi și morminte pentru toți neîmpliniții lumii.
Hai boierule,
sloboade o sută și te-oi descânta de umflături
sau nu-ți mai place pulpa țigăncii,
ehei cum o lingeai odată,
de la degetul mic și până sus,
da până acolo și mai sus,
mai sus,
de te lăsam o mâncai cu pădure cu tot
boierule.
Casandra este cea mai frumoasă țigancă,
ea poartă învierea pe fiecare deget,
oasele-i sunt catarg pentru cea din urmă corabie,
iar pielea-i mustește a facere și desfacere.
Hai boierule,
un suflet ai și este păcat să ți-l mănânce viermii,
intră sub fusta țigăncii,
pentru tine boierule mă storc brumă și rouă,
pentru tine boierule.


Of, casandra,
Casandra,
laptele meu proaspăt de sâmbăta dimineață



 
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-03-31 23:54:19
         
 
  Iar și iar mă simt obligat să-i mulțumesc poetului Vasile Iftime. Pentru că femeile din viața mea- prin comparație- pot fi numărate pe degetele mîinilor. Cînd îmi mai aduc aminte de cîte una pe care am rîvnit-o, îmi dau jos ciorapii și în loc să număr descopăr că trebuie să-mi tai unghiile de la picioare.
Adevărat zic ție, nu toți oamenii au umor (cei mai mulți nu-l gustă), puțini au simțul umorului și doar cîțiva însumează ambele calități. E vaia de Dios!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-03-31 23:38:07
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE