FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Valori, trebuințe, necesități
Text postat de Emanuel Cristescu
Preliminarii ecoliterare

Într-un demers general, existența ar putea fi definită ca un dezechilibru în spațiu și timp al haosului ori dezordinii, determinat de unul ori mai mulți vectori an ori antientropici.
Dacă admitem, axiomatic, faptul că realitatea obiectivă există, atunci putem admite „cultura coexistenței” ca fiind un fapt al acestei realități. Principial vorbind, „coexistența” nu ar trebui să creeze probleme de inteligibilitate. Spunem „starea lichidă coexistă cu starea cristalin㔠„într-un mediu dat pot coexista plantele, animalele și materia anorganic㔠„maimuțele coexistă în acest areal” „ pe Europeea pot coexista membri având o mare diversitate de pregătire, educație, credință, cultură, talent, etc”. Așadar „coexistența” poate fi un atribut universal, atribuibil oricărui sistem ori subsistem și reprezintă proprietatea unor, în sens general, „elemente” ale unor mulțimi conjuncte ori disjuncte, de a fi împreună în spațiu și timp. Adică de a nu se exclude reciproc.
Termenul „cultura” pe lângă pletora definițiilor existente, presupune, cel puțin, câteva precizări suplimentare. Acestea sunt necesare pentru că, în definirea sa, cultura, printre altele, se bazează pe utilizarea conceptului de „valoare ” care este ori ar trebui să fie esențială pentru orice demers de natură culturală. În fond, cred că baza oricărei culturi, a oricărui sistem cultural trebuie să fie valorile. Acestea sunt creații exclusiv umane care se pot defini ca fiind poziția, raportarea ori atitudinea pe care un om ori un grup uman le are în raport cu o realitate obiectivă aparținând naturii ori creației spiritului uman. Afirmațiile de tipul „frunza aceasta este verde”, „în grădină sunt patru copaci” „zăpada este alb㔠„3+3 fac 6” semnifică realități ori descriu fapte sau inferențe. Ele reprezintă constatări. În situația în care sunt făcute de către ființe umane normale. Ele nu reprezint㠄valori” în sens axiologic și nu reprezintă poziții ori reacții atitudinale. Dacă afirm: „acest text este util / inutil”, „omul acesta este moral” „pudoarea este specifică ființei umane și este necesar㔠„este moral ca mama să aibă grijă de copil” depășesc stadiul neutru, constatativ și intru în domeniul atitudinal, acordând astfel o semnificație valorizatoare unei existențialități fizice, stări ori creații.
Mărul produce mere însă numai omul poate valoriza cantitatea și calitatea fructelor ori frumusețea sau urâțenia pomului. Albinele sunt organizate, se pare instinctual, și produc, impecabil, miere. Numai omul valorizează organizarea stupului, producția și gustul mierii. Răsăritul ori apusul soarelui sunt realități. Omul poate să le aprecieze frumusețea. Așadar valorile reprezintă un reper, un standard, i-am putea spune utilizând limbajul actual, în raport cu care se exprimă ori ierarhizeză atitudinile individuale ori societale. Nivelul de acceptabilitate al atitudinii precum și capacitatea de impunere a acesteia reprezintă, în raport cu o stare existențială ori cu un fapt de creație, „valoarea” Valoarea este un concept multipolar care poate fi redus la bipolaritate. Multipolaritatea, în acest context, trebuie înțeleasă că multitudine atitudinală infinită situată între extremele bipolare. Ca extreme bipolare putem exemplifica „frumos-urât” „moral-imoral” „bun-rău” etc.
Strâns legat de conceptul de „valoare” operează normele care pot fi definite ca reguli de conduită în raport cu valorile împărtășite, acceptate ori promovate de către un om, grup uman ori societate umană. Normele pot fi facultative ori obligatorii. În cadrul normelor obligatorii operează conceptul de sancțiuni în cazul încălcării lor.
Valorile și normele reprezintă fundamentul pe care se elaborează și se manifestă anasmblul conduitelor umane. În raport cu acest ansamblu omul se comportă atitudinal pe baza sistemului său propriu de trebuințe-necesități.
Mai amintesc faptul că trebuințele sau nevoile rezultă din ontologia naturală și socială a ființei umane și reprezintă ansamblul cerințelor umane primare, directe, nemijlocite care condiționează însăși viețuirea ori supraviețuirea acestei ființe. Dintre acestea putem exemplifica: trebuințele bio-fiziologice, psiho-sociologice, ecologice, etc. Necesitățile umane, în schimb, reprezintă cerințe ori trebuințe umane derivate, interpretate ori mediate prin intermediul sistemului de valori-normă împărtășit, acceptat ori promovat de către un om, un grup uman ori o societate umană în funcție de acumulările sale istorico-tehnologice și spirituale.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  În sprijinul celor amintite anterior, mi-aș permite să ofer un link, comparativ:
http://www.poezie.ro/index.php/article/13934061/Cum_po%C5%A3i_fi_%28t%29ratat_ca_scriitor*

Câteodată e bine să vedem și ceea ce se mai întâmplă în jur. Și nu înjur.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2010-03-29 14:15:58
         
 
  Un text destul de motivat, în opinia mea generat doar de dorința de a susține un punct de vedere prin orice mijloace. Abundă de argumentație probabil în speranța de a fi cît mai expresiv, avînd însă un inamic: timpul limitat pentru expunere. Spre deosebire de colegul precedent, eu vă înțeleg atât punctul de vedere bazat pe principiul subcontrareității, cît și densitatea fortuită de conjuctură. Aș fi abordat totuși un ton mai direct (și aici nu pot să nu-i dau dreptate domnului Atanasiu), simplificând astfel "ecuația" integibilității și adresa, fiind totodată mai "comestibil". O anumită "aromă" în astfel de cazuri poate fi strecurată prin folosirea autoironiei, sau tenta de umor, calificând astfel textul la interes (altul, decât cel generat de vizite neperformante). Deși Europeea și-a consacrat deja reputația că dacă vrei audiență (muribundă) trebuie să inventezi un "scandal", sau un ecou la "eco" măcar, creațiile literare rămânând în conul de umbră, e de remarcat și lupta insipidă, fără istorie, pentru platoul cu savarinele "Orgolia", atât de apreciate se pare, poate și pentru gratuitatea ofertei. Aici este locul perfect unde lansarea unei cărți trece neobservată, iar o "bubă" este înstelată, dar nu cu bisturiul. Să sperăm că noua colecție de editori va face totuși un "compromis ordinitiv", sau dezordinea e la ea acasă?

Photobucket
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2010-03-29 13:38:17
         
 
  Un text lizibil trebuie să aibă coerență, vă imit, teleologică. Propozițiile aruncate cu furca dintr-un sertar de fișe nerumegate nu realizează un text. Cioclopedismul ăsta nedigerat nu are nicio direcție și nicio finalitate, este o înveșnicirea impotentă a preliminariilor.

Dați o formă onestă conceptului și trimiteți-l unei reviste literare să vedem ce zic curcile. Gazeta de perete a universității SH este mai curînd dovada unui eșec sforăitor.

Încep să înțeleg cui servește nișa orbilor. Lui Ciclop Împărat.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-29 11:46:40
         
 
  Așa este. Originalitatea este acră. Minima rezistență și maxima probabilitate, compilatorii, pot reprezenta mângâierea narcisistică a complexelor lăuntrice. Otovism intrepretațional.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-29 11:19:18
         
 
  Ghiveci academic. Erudiție calpă, pe cît de prețioasă, tot pe atît de stearpă. Se găsesc pe net referate riguros organizate. La alt nivel de veleitarism, imită compunerile lui ECG.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-29 11:05:02
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE