FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
nu-mi mai simt mâinile
Text postat de Ecaterina Bargan
citeam din confesiunea lui bolea
"cum îți crapă zâmbetul pe față/ ca o fereastră pe care o spargi
cu ghearele"
citeam poezia
când urmele de avioane se pierdeau treptat în abis

"ochii tăi sunt, sunt ca în fraza aceea
despre cum trăiești golul dintre o lume care
a dispărut și alta care nici nu a început să apară
sunt ca spațiul acela dintre", mi-a spus
și se uita insistent în ochii mei
nu vroia să se rupă din privirea aceea

îmi vorbea despre faptul că fiecare dintre noi
are și poartă un iad în sine
dar și un dumnezeu pe care l-a știut întotdeauna prieten
"ai cunoscut iadul din tine?"
- da, cu siguranță, am spus, când aveam cearcăne de nesomn,
doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -

uneori ne uitam deasupra
crengile se întrepătrundeau
se auzeau corbii
am început să simțim doar după prima înghițitură
de otravă
cu zâmbetul pe față am început
cu adevărat să simțim

"spune-mi ceva despre z., despre cum scrie..."
ah, nu știu, acum, totul plutește, trebuie să citești
o să înțelegi atunci
"zi-mi ceva, o frază, ce-ți vine în mine, ce te obsedează, acum, repede!"
- ... -
în rest sunt doar acoperișuri, niște acoperișuri sub care mă refugiez
când mi-e frig
sau când mi-e frică de acel infern din mine
un scris cu care mă învelesc, care îmi dă putere când sunt slabă
atât cât să mă țin pe verticală sau poate mai mult de atât

când ne-am dus nu am verificat ceea ce putea fi
o simplă halucinație sau o imagine văzută doar de mine
nu știu dacă de delirul meu sau de miopia lui - imaginea
bocancilor atârnând în aer deasupra stadionului

era mai bine în locul acela, mai bine decât la terasa restaurantului
de până la el unde am mâncat salate verzi
m-am săturat de verde dar verdele este impregnat în ochii mei
nu am cum să scap de el sau de
restaurantul acela care părea o glumă o teribilă glumă

"se spune că dacă bei un pic, asta îți reprimă nebunia,
dar când bei până la capăt,
o simți în toată voluptatea ei"

"așa și nu ți-am numărat toate vertebrele..."
trebuia? sunt lucruri inutile
sunt o grămadă de lucruri inutile, absolut inutile!
lucruri pe care nici nu vreau să le enumăr,
dar pe care le facem cu o grozavă insistență,
cu o grozavă dăruire de sine

"știi, când am făcut poemul acela despre kate, cum că
scria pe câmpul de bombardament
cum scria și nu încerca să se salveze,
am simțit asta în tine, am simțit dăruirea"
e tot ce am, tot ce mi-a rămas, da, cred
că asta aș face, asta doar aș face, dacă aș nimeri acolo -
aș scrie, chiar știind că și rândurile mele se vor face
scrum odată cu trupul acesta
care mi-e dat

nu te uita în ochii mei uită-te oriunde
în altă parte
"nu pot"

(ascultând Godspeed You! Black Emperor - BBF3)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  posibil sa fi trimis eu, in nestiinta ca regulamentul spune ca este interzisa publicarea poeziei trimise in concurs. multumesc ca mi-ati spus.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-30 16:31:22
         
 
  Să înțeleg atunci că mailul acesta De la: Ecaterina Bargan Data: 28 februarie 2010, 18:19
Subiect: Revista ZIP poezie
Către: [email protected]
nu vă aparține sau dacă vă aparține a fost folosit de cineva în mod abuziv. Da este o posibilitate! Titlul: Bargan Ecaterina /Mă prefăceam că nu sunt/ Chișinău, Republica Moldova se află poziția a doua la textele descalificate din motiv de nerespectare a Regulamentului Concursului de poezie în limba română 'Îngerul Blond' (http://agonia.ro/index.php/poetry/13930748/index.html).
Sper să descifrați enigma textului ajuns la noi fără știrea dvs..
Cele bune.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2010-03-29 22:08:49
         
 
  nu tin minte sa fi participat la un asemenea concurs, dar dvs probabil stiti mai bine, odata ca textul a ajuns la juriu. multumesc pentru comentariul constructiv.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-29 08:51:02
         
 
  Textul devine treptat o poartă spre universul simțirii poetice a autoarei. Este conceput interesant, ca o privire blândă, ca o lungă așteptare a jocului dar în același timp și ca o mișcare reluată cu încetinitorul. Am remarcat câteva întâlniri fericite de sensuri din care aș evidenția: 'crapă zâmbetul pe față/ ca o fereastră pe care o spargi' sau 'mi-e frică de acel infern din mine
un scris cu care mă învelesc, care îmi dă putere când sunt slabă
atât cât să mă țin pe verticală sau poate mai mult de atât' ori 'm-am săturat de verde dar verdele este impregnat în ochii mei
nu am cum să scap de el '. Observ cu bucurie că autoarea utilizează repetiția, deși nu respectă rigorile clasice ale procedeului sau 'motivul provocării'. De fapt repetiția este cea care dă senzația de cadre prezentate cu încetinitorul. De asemenea observ și apetența pentru un text stufos, îndreptat spre formarea unui contur al evenimentelor în care cititorii sunt îndepărtați din calea dezvoltării treptate a subiectului și nu o face deloc rău.Se prezintă amănunte esențiale ca intr+o grafică subțiată până la esența mișcării. Poeta ne dă dovezi convingătoare despre inteligența neprevăzută și serioasă pe care o folosește bine în exprimarea simțirii poetice. Nu convinge prin imagistică ci prin traducerea limbajului sentimental.
Păcat că textul cu care ai participat la Concursul 'Ingerul Blond' a fost publicat inainte de terminarea jurizării. Ar fi avut șanse mari să se claseze între primele 20 de texte ceea ce este meritoriu având in vedere că au intrat în concurs 295 de texte. Am mai citit între timp câteva texte poetice (am postat mai devreme un comentariu la acest text dar s-a pierdut pe undeva) și concluzia generală este bună. Felicitări și la bună recitire..
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2010-03-28 15:13:40
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE