FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
pădurea psihedelică
Text postat de Ecaterina Bargan
"lucrurile de care te legi,
odată primite, se leagă și mai puternic
de tine", mi-a spus
și mai era momentul acela în care a
mărturisit că epoca lui preferată este
paleoliticul.
nu vreau să spun cum
am ajuns acolo, la marginea unei prăpastii,
dar era o liniște, sus, o liniște cum
rar se întâmplă. și era prima clipă
din săptămânile astea, prima clipă
când cugetul meu nu era bântuit de
nici o grijă.

îmi număra vertebrele șirei
spinării. se uita la mine în ochi și
se îngrijora că nu mi se măresc pupilele.

"am citit undeva că mâinile arată schimbările
în oameni, arată grijile și experiențele lor,
mâinile întotdeauna se schimbă,
iar ochii, ochii rămân la fel de la naștere...
ai pupilele mici, vreau să le văd dilatându-se,
să văd cum se măresc, vreau să se dilate,
vreau să știu că ești bine..."
îi simțeam grija. se crea un moment penibil
de reprimare, de neîntâmplare care vrea
să se întâmple, de lipsă îndelungată a curajului,
dar simțeam sălbăticia, aceeași sălbăticie simțită
în filmul into the wild,
"spune-mi o culoare, spune-mi trei cuvinte ce ar defini acea
culoare..." - albastru - moale, pastelat și mat.
"un animal" - leu - puternic, curajos,
orgolios - "ce ai simți dacă te-ai afla
într-o cameră albă?" - libertate, liniște,
confort...
când coboram mi-a spus: "culoarea înseamnă ceea ce ești,
animalul, cum vezi oamenii din jurul tău,
iar camera albă nu e altceva decât moartea
și cum o simți".

am deschis larg ochii și era prea multă lumină
ca să se schimbe ceva
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Draga Ecaterina,
in cuvinte siple ai prins simtiri mari. Doresc navodului tau sa prinda mereu astfel de pesti
Numai bine
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-03-26 02:58:14
         
 
  nice. multam de oprire.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-22 07:33:32
         
 
  Ecaterina, sarut mana
Un poem dur, tragic si in acelasi timp frumos. De felul meu sunt un optimist incurabil si un coleric prin definitie. Nu am fost tot timpul asa. In urma cu cativa ani calendaristici ( in ilo tempora, altfel) fiind internat intr-un spital, se perindau pe la capataiul meu impiedicandu-se de perfuzii niste baieti simpatici si milosi. Aveau o revista, Turnul de Veghe sau de veghere care explica ce misto e raiul cu tapsan verde si ce tare e Iahve promovat print versus Jesus transmis prin gura-n gura. Nici aluzie la scandalurile sexuale care au zguduit BOR. La un moment dat mi-am zis ca daca eu mor si mesagerii cu costum si cravata traiesc sunt cel mai idiot din orasul acesta. Eu fiind cel mai frumos, dupa cum ti-ai dat seama. :)
Drep urmare mi-am tras un testament in care spuneam sa ma ingroape in picioare, sa cante Queen la inmormantare, cui lasam biblioteca mea, cui lasam pisicile si alte bla bla-uri. Ma uit peste el in zilele vii si vreau sa iti spun ca e chiar interesant. Tragic fara a fi lacrimogen.
Cand viata e a dracului cheama-l pe Dumnezeu la o vodca si luati-o la misto. Cam asa incheiam. Cam asta am vrut sa spun. Am scris corect zilele vii? Inca o data sarut mana si vot.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-03-21 23:47:41
         
 
  m-ai atins profund cu aceste cuvinte.
daca e sa ma refer la doar acest poem, este pura realitate, dar o realitate traita cu un suflet care imi este foarte aproape, cu un om care gandeste asa cum gandesc si eu. despre altele, pot spune ca am suferit mai mult decat au suferit tinerii de varsta mea, dar si momente frumoase, momente traite cu o intensitate supranaturala am avut. ma bucur foarte ca sensibilitatea acestor randuri a ajuns la unii dintre voi. inseamna mult pentru mine, cum si textul asta, cum si clipele traite in spatele acestor randuri. multumesc mult veronica.
 
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-21 20:41:38
         
 
  Ecaterina,

Te citesc, uneori iti dau cate un vot anonim, unori tac complet. Te admir si imi pun aceeasi intrebare pe care mi-o pun de fiecare data cand citesc un mare poet sau un roman bun scris de cineva foarte tanar: de unde STIE autorul, la varsta asta, atat de multe?

Le stie, da, pentru ca s-a nascut stiindu-le. Si nu numai ca le stie, dar le si spune ca nimeni altul.

Foarte frumos.

*

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-03-21 19:22:24
         
 
  multumesc ptr aprecieri. este un poem la care tin mult, pentru ca, printre randuri, s-a intamplat ceva minunat, ceva de neuitat... eu nu o sa uit.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-21 18:48:28
         
 
  mi-a plăcut poemul, citeam undeva un dialog între un poet și moartea, suna cam așa
,,nu, acum să te văd poetule, șase – șase
Ce zici mai joci zaruri cu mine
Până la capăt moarte
Șapte – șapte, moarte cine este nemuritor?
Deși am pus ghilimele acest fragment este redat din memorie.

Ecaterina tu uneori dai și șapte – șapte.
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2010-03-21 16:37:06
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23814
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE