|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
Camera tãcutã, vuia
comete se învârteau reci, arzând
în cercuri tot mai mici, cartea mea
limbi de mãtase se unduiau
în jurul monolitului
fire de organza singure, timide, se croiau
mintea mea striga,
vocea ei din pereþii albi ca roua
mã chema...
cream, încet
sigur pãºeam pe creasta
muntelui încercuit de apã, perfect
perdeaua lovea
din ce în ce mai puternic geamul cald,
sudoarea lui se prelingea, pe podeaua de smarald
un fugar cu aºchii ascuþite...
gândul.
radia tãcut într-un întuneric strãpuns de cutiþe...
aºteptându-ºi rândul...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|