|
|
|
|
|
|
|
|
|
Doar pozele trăiesc iubirea! |
|
|
Text
postat de
mihai-oliviu cristea |
|
|
Afară luna, eu în casă,
vorbim de dragostea firească ,
cum ne juram în lacul dintre dealuri,
cum vom ținti mai multe idealuri.
Acum, eu trist și resemnat,
ea, sus în colțul meu de pat...
Las ochii-n jos, printre surcele,
au fost doar vise de-ale mele,
am fost doar tineri, proști n-am fost,
doar idealuri fără de rost,
cum sunt și astăzi mulți copii,
ce-și fac din idoli, jucării...
Tristețea-n lung mi-se arată ,
a fost chiar ieri, nu altă dată,
am fost un tânăr, tu la fel ,
având în viață, singur țel.
o dragoste curată.
Povestea mea, povestea ei, și-a ta
nu se va sfârși așa,
vom încerca să mai iubim
și prin asta să trăim,
cu rânduri scrise, și din poze,
mirosind în cărți, uscate roze,
prin astea retrăim...
metamorfoze!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|