FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 208 (CCLXXXIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
De foame se usucă pe buze adevărul,
Iar ramul tău devine din ce în ce mai lung
Și își ascunde-n slava neprihănită mărul
- Acolo unde astăzi eu nu mai pot s-ajung.
M-a ars până la seva o vară de păcate,
M-a altoit cu fiere și cresc de-atunci în jos
Nutrindu-mă din noaptea pe care-o duc în spate.
Să mai râvnesc la măru-ți acum e de prisos!
Rămân cu jurământul de la-nceput de timpuri,
Ce ne legase trainic în lut cu rădăcini
Și-aștept să mă acoperi în alte anotimpuri,
La poala ta, cu frunze, cu umbre și cu vini,
Căci o să treacă vremea ca o fărădelege,
Eu voi pieri iar altul din tine va culege!

20.III.2010
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Citindu-ti sonetul, Cristi, mi-am amintit de melodia lui Valeriu Sterian- Pariu pe o lacrima.

`Astazi e prea tarziu sa mai cred cu patima
Ca ce-a fost intre noi e un pariu pe-o lacrima.`
Moment sensibil si aici si acolo.

 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-03-20 21:48:46
         
 
  *

Nu-i nevoie, zic eu, sa o justific.

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-03-20 20:57:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE