FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Despre univers rectangular și societate civilă; o posibilă soluție pentru Europeea
Text postat de Amelia Cojocaru
Descrierea Europeei ca simulacru de societate civilă europeană, opusă universului rectangular, impune câteva reflecții asupra conceptului de societate civilă.

Statul liberal a fost imaginat în iluminism ca un cadru de manifestare, absolut neutru, a tuturor opțiunilor. Sigur, statul liberal nu a fost niciodată așa, iar statul democratic postmodern este exact opusul. Primul a dezarticulat societatea ordinelor și a privilegiilor prin impunerea distincției între public și privat și eradicarea din spațiul public a Bisericii pe de o parte, prin convertirea în normă juridică a tuturor aspectelor societății pe de altă parte („justiția e oarbă”). Urmarea: instalarea în spațiul public a preeminenței unei culturi ce punea în paranteze determinările tradiționale ale individului (ex.: școala franceză a lui Jules Ferry), dar care era profund etatistă (iarăși ca exemplu concludent, Franța lui de Gaulle, anterioară revoluției din mai 68).
Actuala democrație postmodernă are la bază conceptul de "societate civilă", prin care sunt desemnate structurile asociative, organizaționale, în general entitățile de orice fel constituite în afara statului. Practic, avem de-a face cu re-crearea unor ordine și a unor privilegiați (vezi minoritarii), dar avându-și originea în masa critică produsă de statul liberal. Nici nu e de mirare că toate aceste ONG-uri, asociații, ligi etc. împărtășesc în comun definirea raporturilor inter-umane strict în sfera juridică (de aici hiperreglementarea, cerută, însă, Statului!!!), sau se erijează în portavoce a societății (deși nu sunt singurele entități din afara Statului, își substituie diverse roluri, de la interlocutori la adversari ai Statului, toate ca urmare a legitimării printr-o cultură laică care face posibilă existența statului liberal și apoi, democratic).
Crearea societății civile în România după 1989 și acțiunile ei sunt tipice modului cum este azi înțeleasă democrația în întreaga Europă. Fidelă modelului formelor fără fond, societatea civilă românească a luat naștere sub acțiune externă și prin activitatea unor ideologi ce rivalizează întocmai cu cei din anii 50. Și ea, ca și cea europeană, este ilegitimă în sens democratic. Tocmai de aceea se vorbește în mediile politologice din Europa de modificarea paradigmei democrației reprezentării, a domniei voinței majorității, cu paradigma democrației participative, a intereselor minorității. În traducere liberă: „voința cetățeanului nu mai valorează nimic dacă nu este exprimată în formele stabilite de noi”. Nu contează opinia exprimată prin vot politic, fiindcă politicul e atent cenzurat de societatea civilă. Nu contează voința cetățeanului exprimată prin diverse manifestări publice (artă, sport … ), nu contează sondajul făcut de sociologi (ba contează, câtă vreme se emite subiectul cu schepsis, gen: „cât de toleranți sunteți cu….”, pentru a măsura gradul de toleranță și nu exprimarea voinței!!!).
Caracterul actualului stat român de republică bananieră unde se experimentează noile forme de democrație este dat și de o descriere a lui Victor Turner cu privire la formarea solidarității sociale în Zambia, la nivel de elită. Astfel, viitorul rege al unui trib este înjosit fizic și insultat psihic în cursul unui ritual, făcându-l să dobândească sentimentul de umilitate. Tot astfel, societatea civilă ar urma să umilească puterea politică în scopul progresului societății, devenind locul de inițiere al viitorilor conducători ai societății.
Vedem zi de zi în România cum societatea civilă umilește nu doar politicul (care o hrănește din belșug cu privilegii), dar în primul rând pe „stupid people”, turma ce trebuie reeducată de ideologi. În permanență sunt atacate reperele identitare românești de către indivizi emanați extrem de dubios în spațiul public. Am auzit că în România nu ar fi fost o rezistență anti-comunistă fiindcă nu am avut societate civilă (am avut în schimb sfinți în închisori dar ăia nu se pun fiindcă nu au fost dizidenți care să plângă pe umărul lui Popper și nu predicau din Hobbes), am auzit de la unii că, de fapt, comunismul a avut succes în Est fiindcă s-ar fi pliat pe mentalitatea ortodoxă (ar trebui deschis doar Arhipelagul Gulag al lui Soljenițân ca să vedem cum se plia comunismul pe masa popoarelor din URSS), sau, dimpotrivă, comunismul a fost corupt în Est de mentalitățile retrograde și de aceea a fost un eșec.
Mircea Marian și Sorin Ioniță ne învață că ar trebui schimbată ziua națională într-una așa, la întâmplare, fără semnificație istorică, dar să fie vară ca să putem bea bere și mînca mititei, în vreme ce Ioana Lupea ne sfătuiește (în cor cu Cațavencii și toată liota) să nu ne mai definim etnic, să ne definim civic (dar țiganii, maghiarii etc. e voie etnic, ba chiar și național), că, vezi Doamne, românii din Basarabia sunt moldoveni (autodefinirea contează, nu există esență!), în schimb romii ar fi de fapt mult mai mulți în România decât nr. de la recensământ (romii sunt o esență, poate bietul român oacheș să zică ce-o vrea, el e țigan că s-a născut din părinți țigani, nu contează că nu mai vorbește limba și nu mai are conștiința…), și tot așa…
Modificarea paradigmei democrației reprezentative prin înlocuirea cu democrația participativă nu este decât modalitatea prin care cei care dețin puterea își creează o falsă legitimizare. Tot acest proces este însoțit de transformarea puterii politice din Statele Membre (la nivel instituțional, simbolic etc.) în simplă administrație.
Falsul este și mai evident în societăți precum cea românească, lipsită de o masă critică de populație „europeană”. Ex.: o droaie de asociații civice formate din câteva zeci de membri dar bine reprezentate în mass-media corporatistă (firește) fac presiuni asupra politicului să modifice legislația în privința minorităților (cam toate marile cotidiene și televiziuni din România deja au adoptat sintagma "Ținut secuiesc", zilnic sunt articole favorabile schimbării familiei tradiționale, etc). E democrație participativă, nu? Dar cele câteva milioane de cetățeni români ce ies în public în fiecare duminică dimineața și afirmă preceptele familiei tradiționale nu sunt societate civilă? Se pare că nu, religia aparține spațiului privat, așa s-a stabilit de către mințile luminate, elitele.

Întrebare domnule Corbu: aparține societatea civilă românească spațiului libertății sau universului rectangular?

„Simplul statut de „persoană major㔠nu conferă nici un fel de garanție. Sunt extrem de multe persoane majore purtătoare nemeritat ale acestui statut”.

Probabil vă referiți la termenul juridic, altfel "persoana" este dat ontologic ce nu trebuie confundată cu "cetățeanul". În altă ordine de idei, nici "statutul de om" nu reprezintă nicio garanție, doar că în buna tradiție iluministă îi sunt atașate drepturi naturale inviolabile. Să înțeleg că le puneți în discuție?



„În universul rectangular fixitatea paradigmatică generează opacitate și prevalează oricărei deschideri teleologice” – care formă teleologică mai puternică decât mesianismul iudaic sau creștin ați cunoscut? Având în vedere că ele au fost secularizate în proiectul societății globale. Fixitatea paradigmatică (probabil vă referiți la dogmă) se poate converti in scop. Puteți imagina un țel mai bine conturat și asumat?

Nu văd locul acestei remarci: „Substituirea argumentului pertinent în cadrul unei discuții cu argumentum ad hominem ține tot de universul rectangular”.

„Toate realizările lumii au fost cândva utopii” – cunosc o serie de mari realizări ale lumii, cum le intitulați dvs., ce nu sunt rodul unor minți fanteziste ci ale planului lui Dumnezeu prin om, specifice universului rectangular – oprirea sacrificiilor umane, desființarea sclaviei (nu aia operată de yankei :), redarea demnității umane specifică umanismului creștin (orice persoană umană trebuie respectată încă din momentul concepției, avortul e interzis, tații, în calitate de „pater familias” nu își mai pot ucide copiii sau scoate la mezat în fața casei, așa cum se practica la Roma), sfârșitul rasismului și a tuturor discriminărilor, ca să mă exprim într-un limbaj modern:

"26. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus.
27. Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus."
(Galateni, 3, 26-28).

Azi asistăm la secularizarea acestor dogme și la batjocorirea lor. De la egalitatea ființială în Hristos, s-a trecut la egalitarism prin egalizarea funcțiunilor sociale (feminismul), sau ștergerea determinărilor de neam (nu mai e iudeu sau elin), determinărilor fiziologice (nu mai e bărbat și femeie ci transsexual, homosexual etc.), în numele contopirii într-o omenire ce presupune indeterminare, opacitate, platitudine, nivelare.


"Trăim cu toții sub același cer dar nu toți avem același orizont" spunea Konrad Adenauer. Și, împreună cu alte „spirite puerile ale epocii”, punea bazele unei utopii: solidaritatea europeană.
În același timp el făcea obiectul unor atacuri zilnice furibunde în presa lagărului socialist – mă îndoiesc că orizontul părinților construcției europene făcea obiectul atacurilor din presă.
Dvs. trebuie să cunoașteți mai bine decât mine:
1. Conținutul a ceea ce se publica la Editura politică înainte de 1989 (mă refer la subiectele de largă respirație, precum problemele globale, dezvoltarea lumii a 3-a, resursele omenirii, necesitatea dezarmării, a tehnologizării, a legitimizării prin „locuitorii Terrei… etc.)
2. concurența celor două modele rivale (fiindcă revoluția bolșevică a creat o utopie a solidarității umane – Uniunea Sovietică, speranța progresiștilor occidentali interbelici).


”Ideal, scopul final al Europeii va fi fiind atins atunci când, deși vor exista mijloacele informatice de coerciție, acestea nu vor mai fi utilizate pentru că nu va mai fi nevoie iar editorii nu vor mai fi obligați să ia măsuri în spiritul regulamentului. Totodată ponderea creațiilor valoroase în total creații publicate nu va mai interesa. Pentru că ele, creațiile valoroase, se vor detașa în mod evident” (I. Corbu).


Ideal, scopul final al omenirii va fi atins atunci când, deși vor exista mijloacele statale de a impune coerciția, acestea nu vor mai fi utilizate pentru că nu va mai fi nevoie. Statul se va dizolva în societatea civilă globală. – Mihail Bakunin (așa cum bine a observat Ioan Peia).

„ - Adică, în două cuvinte, zise din nou părintele Paisie, apăsând pe fiecare vorbă, după unele teorii, care s-au limpezit pe deplin abia în secolul nostru, al XIX-lea, Biserica trebuie să se transforme în Stat, ca și cum ar trece de la o stare inferioară la una superioară, ca până la urmă să fie complet absorbită de el, făcând loc științei, spiritului vremii și civilizației. Dacă nu vrea și opune rezistenț㠖 i se oferă un locșor bine delimitat de Stat, și încă sub controlul acestuia, așa cum vedem că se întâmplă peste tot în țările Europei contemporane. După concepția și credința noastră rusească, însă, nu Biserica este aceea care trebuie să se identifice cu Statul, trecând de la o situație inferioară la una superioară, ci Statul trebuie să sfârșească prin a se învrednici să ajungă a se confunda cu Biserica, să nu mai fie nimic altceva. Amin, amin!” (F.M. Dostoievski, "Frații Karamazov", vol. I, pag. 107).

În concluzie, domnule Corbu, o bună parte (eu zic majoritară), dintre concetățenii dvs, mărturisesc în fiecare duminică venirea unei împărății în care toate mijloacele statale se vor dizolva fiindcă nu va mai fi nevoie de ele, și toți vom fi una în Hristos! Ca atare, Europeea ar trebui să fie cadrul de manifestare al Adevărului și punctul de plecare al înjghebării unei veritabile societăți civile binecuvântate.




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "... fel de fel de fenomene ciudate care schimba clima, etc., " (Vasilica)

Unul din aceste "fenomene ciudate" este cel cunoscut sub numele de poltergeist, anume care o parașutează pe Vasilica ici și colo, ca să-și facă și ea simțită prezența, cu aprecierile-i mai mult de cît inteligente. Aș zice, chiar, înduioșător de inteligente!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-15 19:56:06
         
 
  Amelia, intotdeauna ti-am apreciat comentariile si textele de pe Europeea. Acest text foooarte lung, care ne rasuceste si ne invarte prin "paradigme", zau daca are legatura cu ce se intampla la ora actuala pe Europeea. Stii ce imi place cel mai mult din acest text? Munca ta, de fapt, harnicia ta de a scrie un text laborios,ingrijit, cu citate inteligente cand este vorba despre religie, societate civila, globalizare, dar mai ales, concluzia:

"În concluzie, domnule Corbu, o bună parte (eu zic majoritară), dintre concetățenii dvs, mărturisesc în fiecare duminică venirea unei împărății în care toate mijloacele statale se vor dizolva fiindcă nu va mai fi nevoie de ele, și toți vom fi una în Hristos!"

Sa dea Dumnezeu sa fie asa, dar pana atunci, pana ce toti acesti cetateni ce constituie societatea civila vor avea o educatie spirituala intru Dumnezeire, si va veni acea Imparatie, cred ca noi vom fi oale si ulcele si nici nu mai stim daca o mai exista in urma noastra, planeta "Pamant"! Observam ce se intampla la ora actuala; fel de fel de viroze si boli"inventate", otravirea alimentelor, fel de fel de fenomene ciudate care schimba clima, etc., toate ducand la exterminarea oamenilor pentru ca planeta nu mai poate sa "duca" atata omenire. Astept si eu ca toti semenii mei o minune Dumnezeiasca, ca de altfel si pe Europeea. In orice caz, repet, admir munca ta pentru acest text!
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-03-14 23:00:27
         
 
  "Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este, însă, de a o schimba" (Marx)

Din păcate, modernitatea se construiește cu fiecare etapă, printr-un lung șir de concepte de lucru, cu valoare de întrebuințare practică. Mărturisesc că a fost foarte trist, pentru mine (un entuziast om "de dreapta" al anilor 90), să constat că și liberalismul sau democrația fac parte dintre ele. Marx este mai actual ca oricând.

Mulțumesc pentru stea,

Amelia



 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-03-14 22:16:05
         
 
  Ps. Cat despre Europeea, nu exista alta solutie dact scrisul si dezbaterea calitatilor(sau defectelor) lui!

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 22:07:04
         
 
  Amelia, incantata de interventia ta, autoritara si incitanta.

Imi permit sa emit ideea ca, din pacate, democratia, ca si liberalismul, asa cum se manifesta, nu cum exista conceptual, s-au instalat extrem de confortabil in spatiul rectangular, delimitarea plofesata jucand rolul centurii de siguranta....liberatatea miscarilor controlata "protectiv" asigurand "pacea" echilibrului social -politic , utopica trimitere de care ne agatam cu disperare, chiar!

Deosebita placere a lecturii,

calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 22:04:50
         
 
  Cucerit de plăcerea leturii am uitat să amendez fraza:
"Descrierea Europeei ca simulacru de societate civilă" În cel mai rău caz pot acepta formularea "simulare de societate civilă" deși Europeea este departe de modelele actuale ale societății civile. La noi partidele și societatea civilă s-au format astfel: voi aveți misiunea să fiți x, voi aveți misiunea să fiți y, etc. Și sunt activate după necesități, partide, ONG-uri, "formatori de opinie" etc. Cea mai apropiată paradigmă de funcționare a acestora este aceea a cârtiței ori a ocupantului. Europeea este și se vrea a fi altceva.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 20:28:00
         
 
  Între Thomas Kuhn și Karl Popper, dincolo de fenomenologia husserliană, îl prefer pe Wittgenstein cu oscilația sa între crucea celtică și secera ce se intersecteză cu ciocanul, teoria "cazurilor paradigmatice" și celebra sa nedumerire: “Cum poate el să înteleagă o poezie? Nu înțelege nici măcar filosofia.”

Ioan J

P.S. Mai e și teoria "jocurilor paradigmatice" - când în interiorul paradigmei apare o alta, care tinde să o înlocuiască pe cea veche!
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-03-14 20:15:53
         
 
  Radu, mulțumesc  
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-03-14 20:12:34
         
 
  Domnule Corbu, după cum bine se poate observa si în titlu, subietul postării mele este societatea civilă. Întrebarea era dacă societatea civilă este un univers rectangular (așa cum îl definiți dvs).

Cât despre ortodoxie, era doar o propunere de ieșire din universul rectangular. Atâta tot, așa cum, cu modestie, v-am sugerat, și așa cum ați înțeles și dvs, nepunând semnul egal între cele două.



 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-03-14 20:07:49
         
 
  Amelia, neavand suficienta anvergura pentru a comenta un astfel de articol, ma multumesc cu o contributie modesta:

Bine-ați venit, amigos! Europeea este
Un soi de parc în Londra, c-un bolovan înalt
Pe care urcă plebea ce vrea să-și manifeste
Talentul oratoric. No taxes. Pe asfalt,

Audiență fixă. Din amabilitate,
Ea le-nsoțeste speech-ul. C-un sforăit adânc.
Titratu-oferă ouă, sau roșii, sau ce poate,
Empatic. Omul simplu, dureri în cotu' stâng.



oricum, iti reamintesc ca "îmi face plăcere să le dezbatem însă pe rând și în timp" inseamna, conform observatiei banale ca amanarea e o forma politicoasa a negatiei, "niciodata".


stea
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 20:04:10
         
 
  Uitîndu-mă în diagonală pe text, vreau să-l apăr pe domnul Corbu. În textul său, hipertrofiat și anchilozat, dînsul se războia cu un biet comentariu al meu (unde era vorba de major și pueril). Prea mic totdeauna pentru un război atît de mare.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-14 19:49:04
         
 
  Elaborat și bine condus discursul domniei voastre. Și apreciez problematica pusă în discuție.

Pentru început, mă bucur să constat o prezeță care face onoare site-ului.

Vreau doar, ca un fel de prolegomene pentru un posibil punct de vedere, să precizez că între "universul rectangular" și "ortodoxie" nu există nicio legătură. Și, cu acestă precizare, cred, multe dintre întrebările domniei voastre își vor fi găsit răspunsul, în sensul că nu mie trebuia să mi le adresați întrucât nu am responsabilități în domeniu.

Universul rectangular, în accepțiunea mea repezintă ipostaza anchilozării modelelor, un fel de rinocerizare cubică a omului îndoctrinat și închis științei și unei coexistențe solare, sincere și bazate pe valorile morale fundamentale ale ființei umane: frumosul, iubirea, altruismul și altele. Mai simplu spus capetele pătrate pe care le găsim în toate domeniile și care încearcă, prin activitate și inactivitate, să ne fac viața un infern.

Cât privește problematica statului, a modelelor existențiale ale acestuia, democrația, național, internațional, etc. îmi face plăcere să le dezbatem însă pe rând și în timp.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 19:32:04
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE