|
|
|
|
|
|
|
|
|
Așa, de primăvară! |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
Din pleoapa ei de verde-mi clipește primăvara
mă cheamă s-o îmbrățișez ades
să-mi iau din vechiul meu iatac vioara
și să îți cânt din vântul ce-am cules
în treacăt,
dar tu nu ești
solie peste lumea-ndepartată mi te-ai dus
și nu ne întâlnim
căci răsăritul nu va vedea nicicând apus
eu n-aș ruga nici liliacul să se mire
de tot alaiul care te-nsoțește
pe coapse moi de fragede coline
te-aș alerga mereu, când somnu-mi prisosește
si-apoi grămadă
aș tot vărsa din sac de cântece brândușe
să te adorm
și pe furiș să-ți pun cătușe
de brebenei
și de zambile mai uituce
să pot apoi în ploaie să-ți zâmbesc
scurgându-mă domol printre uluce
ești prea departe
în mine primăvara mai înalț-un cânt
chiar e de crud
e sevă pentru un pământ
din care ciuturile se vor adăpa cu sete
ca din seninul meu
fântâna să se-mbete
iar de vei fi prea ostenit dă căutare,
când vei veni acas' pe-aceeași vechi cărare
să te oprești, chiar și pentru o clipă
lângă izvor
te-oi îmbrăca-n cămeșă cusută-n galben spic,
văl tremurat de lan pe foi de borangic
și-atuncea vară cu maci nebuni arzând ascuns
'ți voi dărui...
oare va fi de-ajuns?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Aproape bine, Ana
Imaginile idilce nu-s nemaipomenit de originale, dar întregul are o prospețime și o notă primăvăratică plină de culoare.
E drept, prozodia nu e taman canoane, dar se simte o candoarea nefalsificată...
Probabil îți vor spune specialiști prozodieri ce e de îndreptat
PS acest comentariu l-am făcut în calitate de cititor-user-coleg, nu de editor conțopist în bleu:) |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-02-28 23:54:18 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|