FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
manifest
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
"Cel care e singur în el însuși este însoțit."
Nichita Stănescu


Prietene, vreau să vorbim de la om la om, iată ce sper că-i poezia.

Azi poate ne-am privit întîmplător, fiecare cautînd dusmănos o umbră de speranță pe chipul celuilalt. Și expresia neutră, compusă cu atîta grijă, ni s-a veștejit pe față. Azi poate ne-am zîmbit chiar, dar zîmbetul, ca o sfială neînțeleasă, ne-a rănit fără folos obrazul.

Ne persecută aceeași vină rușinoasă: pe frate, pe mamă, copilul, sîngele care trece prin noi, in depărtări alungîndu-i, încă-i mai caută.

Prietene, luptăm în aceeași tranșee - lîncezim mereu în linia întîi. Și viața mea-i amară și-i stearpă, și-n asta, ca și tine, nu recunosc vreun eroism. Cu capul pe aceeași pușcă ruginită, în somn ne-alină totuși nostalgii.

Aproapele meu, tu care totdeauna ești atît de departe, doar în aceste cuvinte te pot îmbrățișa cu sfiiciunea cuvenită. Sînt cuvinte pe care n-am îndrăznit să le spun nimănui. Iubita chiar înspăimîntată le-ar fi auzit.

Vreau încă să te ating în solemnitatea singurătății cînd fără moașă îl naști pe Dumnezeu.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  votez.
nu vazusem textul
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2010-03-01 14:58:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23815
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE