FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Din tăcerea ta, m, noaptea asta o să scriu o carte
Text postat de Ecaterina Bargan
Realitatea lumii în care trăiesc

Ceea ce văd eu zilnic pe marginea străzilor
sunt pisici și câini striviți, seringi aruncate,
pietre funerare, vagabonzi care dorm,
îmbrățișând pietre funerare străine.
A mai
rămas doar foarte puțin alb
pe pământul pădurii,
dar încă e iarnă.

Pe trotuarul înclinat, dimineața,
se plimbă fantome.

Eu sunt o bilă neagră de bowling, fără destinație,
Pentru că mi se pare că destinația ucide.

Un orizont fals, un orizont
de liniștit oamenii,
înaintea intemperiilor.
Sunt un dinozaur uriaș, care niciodată
nu o să strivească buburuza.

Tot eu sunt și buburuza.


Îmbobocesc infractorii

În mai 2002, un maniac răpea și ucidea copii.
Două fete au fost aruncate în fața liceului
și toți se uitau la ele,
la trupurile lor perforate,
la mâinile strivite.

Se uitau fără să spună nimic.
Atunci, oamenii, nu mai ieșeau pur și simplu pe străzi.
Nu mai ieșea nimeni pur și simplu.


În firea lucrurilor

Oamenii au nevoie de coșmaruri, de filme de groază,
de monștri, de marțieni, de ciudățenii, așa cum au nevoie
și de mister.
Au nevoie să simtă, uneori, vârful cuțitului în carne,
să simtă lama de inox în carnea proaspătă.
Să scoată un geamăt mut.
Să scoată, dintr-o suflare, tot aerul din plămâni.
Știu, mi-a scăpat un rând din două versuri,
dar încă nu mi-am pierdut memoria.
Știu, poemul acesta nu are o finalitate, dar nici
Nu trebuie să aibă.


Aburul se răspândește în aer

Eu încă tremur, continui să tremur,
zgomotul dinților mei acoperă zgomotul ploii.
Încerc să diger momentul, fără să înghit lacrimi.
Înghit doar noduri uscate.
Îmi ascund jumătate de suflet.

Promit să nu inspir prea adânc.


Otrăvuri

Mi-au crescut unghiile.
Degetele acestea, inapte de orice muncă,
își taie reciproc epiderma, când scriu cu stiloul.
Podeaua bucătăriei e încă umedă.
Afară urlă pisicile, de foame urlă, sau de singurătate.
Cineva lărgește gaura sacului.
Ambele brațe ale acelui cineva îi vor fi sfâșiate și nimeni
nu o să-i trateze durerea.
Piciorul răsucit, tendoanele rupte,
nervii amorțiți... neatinse vor rămâne doar
otrăvurile pregătite pentru a doua zi.


Planul B

Sari în ajutor, când cineva, brusc,
te prinde în capcană,
ca pe un animal sălbatic, te lovește cu pietre în cap.

Nu ai atins pe nimeni, nu ai ucis o găină în viață,
Nu ai ucis pe nimeni, nu știi cum arată sângele proaspăt,
dar ești pedepsit.

Mai simplu să-ți tai o venă, mai simplu
Să te sufoci cu mâinile goale.


Cascada

Îmi pun o melodie în care sunt înregistrate sunetele naturii.
Mă bag sub duș,
Închipuindu-mi o cascadă fierbinte deasupra.
Și stau așa până mi se încrețește ceafa,
Până îmi curge apă din urechi,
Până devin statuia din mijlocul unui havuz.


Din copilăria mea

De mic copil am crescut în familie de pictori,
Și aveam jucăriile mele.
Preferatul – sneg – un iepuraș de pluș.
Țin minte cum îl linișteam:
- Stai fără griji, sneg, mama are numai două picturi
De finisat,
Și vine repejor înapoi.


Serile poetice

Când mă plimb pe bulevardul Ștefan cel Mare,
Înspre Serile Poetice de la Cartier,
Nu mai văd întinse peste tot beculețele de Crăciun,
Deși ele îmi aduceau
o atmosferă
familiară,

înainte să ajung între scriitorii
„cu colți de argint”.


Șoarece

Azi copiii din trupa de teatru
mi-au adus niște
șoareci
Într-o cutie. Când mi-au spus,
prima mea întrebare a fost
„Sunt vii?”.
Apoi m-am speriat
și am țipat.
Și am ieșit ca glontele din bibliotecă.
M-am uitat la băiatul de la xerox,
spunându-i:
- Sunt vii!

Șoriceii minusculi
se plimbau pe mâinile lor, ale copiilor
din trupa de teatru,
Și ei păreau să nu aibă nimic împotrivă.
Ori sunt eu lașă, ori sunt ei prea
curajoși.


Bla bla bla

Am tot dat-o în bară la diferite capitole.
Ei îmi țin morală ca și cum ar mânca niște
Cartofi pai, dar eu trebuie să îi ascult.
Să dau din bărbie, în sensul în care sunt de acord.
Ei vorbesc lucruri importante, când eu aud numai
Bla bla uri, și anume din cauza asta
O tot dau în bară,
Ca să îi tot ascult și să aibă
O anume ciclitate
Povestea asta.


Te uiți prelung

Un bătrân, cu barbă neîngrijită, miroase a bălegar
Și benzină, de-ți mută nasul, e schimonosit până la limită,
Un fel de Mr. Bean dintr-o generație învechită. Stă așa ore în șir,
Cu limba scoasă.

Mulți trec pe lângă el și se întreabă
Cât trebuie să stea așa ca să
Moară.


Evoluție

Azi am băut mult ceai negru tare
Și m-am gândit la oameni,
La originea lor divină,
Pentru că altfel nu înțeleg
De unde am apărut.

Eu nu am văzut nicio maimuță
Să se transforme în om.


Agent secret

De câteva zile îmi urmăresc vecina
de la primul etaj și familia
ei de pisici.
Asta este o bucățică din obsesia mea.
Are niște pisici zgrunțuroase,
Cel puțin așa arată.
Întotdeauna m-am prefăcut
că le simpatizez.
Mi-am răsucit naivitatea în vene
ca să par credibilă de fiecare dată.


Ochii

Era un copil în brațele ei.
Avea căciuliță roz, haine roz,
ghetuțe cafenii,
Ca la toți poeții, ca la toți poeții mari și mici.
Râdea mult și i se vedeau dințișorii mici,
Degetele mici, care trăgeau pe orișicine
De păr. Iar ochii...
Ochii lui albaștri sau verzi, iar uneori
Chiar violeți, mă urmăreau mereu.
Mă umpleau cu albastru, cu verde,
Cu violet.
Aș fi putut face infarct de culori,
De violet.


Surâsul lui m.

Mă uitam la m. ca la o pasăre colibri,
Care știa să zboare mai bine ca mine.
O pasăre jucăușă, zglobie,
Plină de viață. O pasăre care
Știa cel mai bine să lase urme.
Avea câteva liste, printre care una negră,
Pe care nu am văzut-o niciodată,
Dar de care mă temeam ca de monstrul unei insule
Pe care aș fi nimerit. Un monstru despre care
Se spun multe povești urâte, din cauza cărora
Nu poți adormi.
Dar am înțeles cum e să fii
În lista ei monstruoasă.

Căci, în lista ei neagră, iată-mă și pe mine:
Ecaterina Bargan.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  multumesc, emanuel, pentru efortul de a scrie acest comentariu bine structurat.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-02-21 14:09:44
         
 
  Am citit acum și comentariile. Evită să intri în războiul de 1000 de ani dintre persoane care înțeleg prin dreptul la libertatea de exprimarea, dreptul la a se înjura reciproc și apoi dreptul de a acuza Europeea!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-02-21 06:38:33
         
 
  "nu ma faceti sa imi para rau ca am publicat ceva aici."

Ecaterina,

Realitatea lumii în care trăiești, surprinsă delicat și subtil-acuzator într-unul dintre textele tale, probabil, te va fi întristând și, în ultimă instanță, prin maturizare, te va fi făcând, „în firea lucrurilor” omul-poet, trăitor, critic și, poate, reformator al acestei realități. Până atunci, om fiind, te înscrii în categoria oamenilor care, cum frumos spui, „Au nevoie să simtă, uneori, vârful cuțitului în carne,/ să simtă lama de inox în carnea proaspătă./ Să scoată un geamăt mut/”

Scrii bine și promiți mult. Ingenuitate, originalitate, expresie proaspătă și inedită. Fără sofisticării, fără zorzoane, fără suficiență atotștiutoare.

Însă, și asta probabil o vei înțelege mai bine mai târziu, „între scriitorii „cu colți de argint”.” viața nu este foarte confortabilă. Învață să înveți atunci când crezi că ai de învățat, învață să replici cui și dacă merită, învață să ignori reaua credință și învață să scoți „geamătul mut” atunci când vei simți „lama de inox în carnea proaspăt㔠adică atunci când vei fi nedreptățită. Și să crezi în creațiile tale și să scrii original așa cum nu s-a mai scris. Și mai ales să nu fugi când dai de greu. Adevărul așteaptă. Numai minciuna se grăbește. Frumosul își are originea în noi. Îl putem imagina și crea chiar și atunci când suntem agresați de urât.

Și, ca să nu pară un fel de „laudatio” intervenția mea, am să reproduc ceea ce este demn de remarcat din textele tale. (Textele toate sunt bune. Foarte puțin ar mai trebui lucrat pe ele.)




„Ceea ce văd eu zilnic pe marginea străzilor
sunt pisici și câini striviți, seringi aruncate,
pietre funerare, vagabonzi care dorm,
îmbrățișând pietre funerare străine.”

„Eu sunt o bilă neagră de bowling, fără destinație,
Pentru că mi se pare că destinația ucide.”

„Sunt un dinozaur uriaș, care niciodată
nu o să strivească buburuza.

Tot eu sunt și buburuza.”

„Îmbobocesc infractorii”

„Au nevoie să simtă, uneori, vârful cuțitului în carne,
să simtă lama de inox în carnea proaspătă.
Să scoată un geamăt mut.”

„Știu, poemul acesta nu are o finalitate, dar nici
Nu trebuie să aibă”

„zgomotul dinților mei acoperă zgomotul ploii”

„Afară urlă pisicile, de foame urlă, sau de singurătate”

„neatinse vor rămâne doar
otrăvurile pregătite pentru a doua zi.”

„Nu ai ucis pe nimeni, nu știi cum arată sângele proaspăt,
dar ești pedepsit.”

„Și stau așa până mi se încrețește ceafa,
Până îmi curge apă din urechi,
Până devin statuia din mijlocul unui havuz.”


„înainte să ajung între scriitorii
„cu colți de argint”.”

„Și am ieșit ca glontele din bibliotecă.”

„Ca să îi tot ascult și să aibă
O anume ciclitate
Povestea asta.”

Mulți trec pe lângă el și se întreabă
Cât trebuie să stea așa ca să
Moară.

Mi-am răsucit naivitatea în vene

Aș fi putut face infarct de culori,

Căci, în lista ei neagră, iată-mă și pe mine:
Ecaterina Bargan.

Nu am citit comentariile de sub textele tale. Ca să evit influențele și să nu cad în capcana de a fi percepută intervenția mea ca una pro ori contra cuiva. Le voi citi după ce voi fi postat acest comentariu. Pe care l-am scris ca urmarea a publicării acestor texte aici și ca urmarea a regretului exprimat de către tine: "nu ma faceti sa imi para rau ca am publicat ceva aici."

Să nu-ți pară. Ai făcut demonstrația unui talent deosebit, aflat la început de drum. Să nu-ți dorești unanimități și să fii tolerantă la frustrări. Realitatea îți va aduce multe. Dacă ai puterea să treci peste ele, ba chiar să le transformi în „combustibilul” viitoarelor creații, vei avea, textual vorbind, numai de câștigat.

Succes.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-02-21 06:32:29
         
 
  nu fiti copii, nu va certati. nu ascult pe nimeni. pastrez distanta. va rog, nu ma faceti sa imi para rau ca am publicat ceva aici.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-02-20 20:40:58
         
 
  Care maidanez, măi prapurgel?
Era vorba de tine, desigur. Căci tu faci trotuarele Bucureștiului, umblînd cu limba scoasă după o doză, nu eu.
Da Ecaterina, ascultă la sfaturile auto/denunțătoare ale puiuțului, care umblă cu eticheta de consumator periculos pe frunte!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-20 17:43:12
         
 
  Ecaterina, nu te lasa impresionata si influentata de maidanez. Habar n-are despre ce vorbeste. Nu se merita sa strici bunatate de carne in coltii lui deja putreziti. Daca deschizi ochii, vei vedea ca dusmanii sunt botezatori.  
Postat de catre Label Black la data de 2010-02-20 17:05:21
         
 
  ioan, sincer, m-am gandit la asta. dar incerc sa nu fiu lașă. nu fug de intemperii, încerc să le depășesc. pînă la urmă o să-mi îmblînzesc și dușmanii, daca este elocvent așa termen.

și, ca un aporopo, m. nu e geoana. deci votul nu e unde trebuie.

nu i-am tras-o nimanui.

 
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-02-20 13:19:03
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Paradiții ăștia sunt imposibil de stîrpit. Sunt ca gîndacii de Colorado - dai cu cianură pe ei și nici că le pasă: proliferează!  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-20 12:13:30
         
 
  Cred că te-ai lămurit, Ecaterina, cu cine ai de-a face!
Părerea mea este că ar trebui să te duci cît vezi cu ochii și să nu te mai uiți înapoi.
De aici nu ai ce să înveți și nici nu ai ce să comunici.
Un nemernic ca ecsintescu împute totul în jur.
Trebuie să admitem că sunt și boli nevindecabile și să ne retragem în locuri mai curate.
Acesta este sfatul meu.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-20 11:48:17
         
 
  este o publicare riscanta. surprinsa de reactiile voastre, multumesc

e

 
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-02-20 10:11:03
         
 
  Ecaterina, după cum vezi, te citesc, te admir dar...
lista ei, lista ta, mi-a dat o idee, un concept de viață, mai bine spus, un mod de viață existent, dar care, pentru mine era invizibil...
(în mediul în care trăiesc, în pădurea necuvântătoarelor și a neexpunerii la radiațiile democrației neconvenționale, așa ceva este de neconceput )
mulțumesc de idee!

particip și eu cu un vot, o șansă, celor care mai vor să trăiască domestic.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-02-20 02:44:45
         
 
  Ecaterina,
Am citit cu mare atentie versurile tale. Sesizez niste tristice pe cm patrat. Cruci, seringi, pietre funerare. M-am gandit ca poate esti depresiva.
Pe urma mi-am dat seama ca tu te joci. Bestial de frumos. M este Geoana. Atacatul energetic. Foarte tare.

Batranul, tristic din conceptia lui contraceptiva din andropauza se libidineaza pe dupa textele tale pentru caci crede el ca s-a mai hasit o Tristica sa-l oblojeasca. El fiind vai capu la el.
Te votez pentru ca i-ai tras-o mosului.

hi hi hi
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-02-19 23:29:40
         
 
  ioan, m-am straduit, multumesc.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-02-19 22:57:33
         
 
  Da.
Am spus-o prima dată și mi-am zis că n-o să mai revin cu un plus de apreciere decît atunci cînd va exista un motiv serios de a o face.
Acum există.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-19 22:07:32
         
 
  merci, radu, am corectat. imi spunea cineva ca se scrie continuu in loc de continui, probabil tinea de alt context, reciproc am inteles ca nu e gresit daca se delimiteaza prin virgule, in cazul in care vrei sa accentuezi ceva. in rest, ai dreptate. vad ca mi-a mai scapat cite ceva, ma duc sa rectific.  
Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-02-19 22:01:56
         
 
  foarte frumos si viu, dar si foarte neglijent.
de ex. semne de punctuatie puse aiurea, nu o sa dau decat 2-3 exemple, poate le intelegi si corectezi.
"își taie, reciproc, epiderma, când scriu cu stiloul".
"Pentru că, mi se pare că, destinația ucide".
"Dar, am înțeles cum e să fii"
altele:
"nu știi cu arată sângele" - cum arata
"continuu să tremur" - se zice "continui".
Mr. Been - mr bean
mâinile lor, a copiilor - ale copiilor
Cu limba scoasă afară - bineinteles ca afara
etc, etc

"Aș fi putut face infarct de culori,
De violet." - pe asta n-am s-o uit.

stea

P.S. uneori tai versurile aiurea, cred ca din teribilism, "Divina" nu se scrie cu majuscula, si mai ai din astea..
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-02-19 21:17:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23815
Comentarii: 120249
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE