FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Rodica Elena Lupu
Sunt în tren. Uºa compartimentului se deschide ºi domnul mã salutã:
-Sãrut mâna, stimatã doamnã! Numele meu e Florea Cernat. Mã bucur sã am o companie atât de plãcutã.
-ªi eu mã bucur, îi rãspund ºi mã prezint la rându-mi. Eu vã cunosc, mi-aþi fost profesor la Facultatea de Drept ºi din câte îmi amintesc chiar mi-aþi dat un zece la examen…
-Îmi cer scuze, dar…
-Vã înþeleg, domnule profesor. Nu se poate, e greu, e imposibil sã fii reþinut pe toþi studenþii pe care…
-Ba nu. Îmi amintesc foarte bine. Dar, parcã nu erai blondã ºi purtai ºi atunci ochelari.
-Da, natura m-a înzestrat cu ei de la trei ani ºi tot ea mi-a aºezat pãrul cãrunt la tâmple, astfel cã mi-am schimbat ºi eu culoarea pãrului ca sã par mai tânãrã, i-am rãspuns zâmbind.
Profesorul Cernat, nu reuºeºte sã mai spunã nimic ºi nu se aºeazã bine pe locul din faþa mea, cã, în compartiment intrã doi tineri gãlãgioºi, cãrora nu le pasã cã mai suntem ºi noi prin preajmã. Ne-am resemnat ºi am ascultat vrând-nevrând conversaþia celor doi. Bine cã nu fumau...
-Pentru a scurta drumul ce-ai spune de puþin haz? începe bãiatul. Atenþie! În nici un caz, nu haz de necaz. Vrei sã ºtii ce spun bãrbaþii despre femei?
-Hi, hi, hi! ªi femeile despre bãrbaþi?! Asta nu? îl întreabã fata
-De ce nu, frumoasa mea?! Bine. Atunci, hai sã începem cu ce spun bãrbaþii celebri. Când o femeie nu vorbeºte, sã n-o întrerupi pentru nimic în lume, a spus Enrlyeu Castaldo.
-ªi ce vrei dragã, sã tac?! S-o crezi tu! ªi, ce-i rãu în asta?! Un bãtbat înþelept nu îºi contrazice nevasta. El aºteaptã pânã o face ea singurã, a spus Humphrey Bogart.
-Prin a renunþa, femeile înþeleg o scurtã pauzã între douã dorinþe, spune Mario Adorf, iar când femeile nu mai ºtiu ce sã facã se dezbracã.
-Hi, hi, hi, râde din nou, fata. ªi acest lucru e, probabil singurul lucru bun pe care îl pot face, crede Samuel Beckett.
-Poate cã da, poate cã nu… Feminismul existã doar pentru a integra femeile urâte în societate, susþine Bukowski.
-Nici chiar aºa, iubi, o sãrutã el de parcã erau doar ei în compartiment apoi continuã: Bunul renume al unei femei se datoreazã discreþiei mai multor bãrbaþi, cum bine spune Maurice Chevallier. Iubi, nu crezi cã e puþin dur Johanes Cotta când spune: Atenþie la o femeie care gândeºte logic! Dupã mine, logica ºi femeia sunt atât de incompatibile, încât este împotriva naturii faptul de a apãrea împreunã.
-Cred cã te înºeli amarnic! Dar, mã rog fiecare cu pãsãrica lui. ªtii unii au o pãsãricã, alþii au stoluri... Stai puþin. Cum stãm cu Rainer Werner Fassbinder care spune cã existã trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente ºi majoritatea.
-Da, scumpi, pânã aici sã zicem cã aºa e, dar tot el spune: ªi pentru mine ca ºi pentru Sigmund Freud, marea întrebare, la care nu ºtiu sã rãspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este: „Ce vrea, de fapt, o femeie?”
-ªi ce vrea?
-De unde vrei sã ºtiu?! Sunt prea tânãrã, iubi. Ascultã, dragã. Trei tipuri de bãrbaþi nu înþeleg femeile: bãrbaþii tineri, bãrbaþii de vârsta mijlocie ºi bãrbaþii bãtrâni.
-Bãiatul râde ºi îi spune: Femeia trateazã în general rãnile provocate chiar de ea, susþine Jaques Marchand. ªi-apoi, de ce sã nu-l credem pe John Milton: Femeia este o greºalã acceptabilã a naturii.
-ªtii ce? Îmi pare rãu cã nu-i pot spune acestui cãpos cã, fãrã noi, e vai ºi-amar de voi, iubiþel.
-Hai, nu te supãra. Am spus doar cã, facem haz... Înþelegi ce vreau sã spun... Nu, asta nu, cã te supãr din nou. Spune-mi care este asemãnarea dintre o femeie ºi un loc de parcare?
-Nu mã supãr. ªtiu. Cele bune sunt mereu ocupate, singurele care rãmân libere fiind cele pentru handicapaþi. Dar, care este femeia idealã, mãi Bibi?
-O blondã frumoasã, mutã, surdã ºi orfanã de mamã.
-Nu zãu?! se supãrã fata.
-Îmi place când te vãd atât de botoasã ºi de... îi spune bãiatul ºi o sãrutã din nou. Gata, continuãm?
-De ce nu?! îºi revine ea mai repede de cât aº fi crezut. Spune-mi dragule, cum se poate da unei femei mai multã libertate de miºcare?
-Mare lucru, se mãreºte suprafaþa bucãtãriei.
Fata zâmbeºte ºi nu se lasã:
-Asta ºtiþi toþi, papa ºi... Culmea e cã se mai spune cã femeile ºi bãrbaþii au drepturi egale. Halal de aºa drepturi... Dar spune-mi tu mãi Bibi, de ce a creat Dumnezeu bãrbatul înaintea femeii?
-Bunã întrebare, ha, ha, ha!
-Ca sã-i dea bãrbatului un mic rãgaz pentru a realiza cum este în paradis, rãspunde fata.
-Hopa!
-Destul cu femeile, acum, e rândul masculilor. Ce spun femeile despre bãrbaþi, Bibiºor? De ce numai 10% dintre bãrbaþi se duc în Rai? îl întreabã ea zâmbind.
-Dacã ar merge toþi s-ar transforma în Iad.
-Bun rãspuns! Îmi place.
-Scumpi, spune-mi tu, de ce bãrbaþii îndrãgesc femeile inteligente?
-Contrariile se atrag, îi rãspunde fata ºi-i trage un pumn peste umãr. Ia spune-mi tu Bibiºor: cum defineºte un bãrbat o relaþie „50/50”?
-Asta n-o mai ºtiu, se fereºte el, crezând cã-i mai scapã un pumn.
-Nu?! Pãi stai sã-þi spun eu cum e: Femeile gãtesc – ei mãnâncã. Femeile spalã – ei murdãresc. Femeile calcã – ei ºifoneazã. Ei bine, acum spune-mi: ce a spus Dumnezeu dupã ce a creat bãrbatul?
-„Pot mai mult de atât!”
-Da?! ªi atunci, cum numeºti un bãrbat cu o jumãtate de creier?
-Nu înþeleg ce vrei sã spui?
-Înzestrat, dragã. Asta vreau sã spun.
-Da? Atunci spune-mi tu ce poþi sã-i dai unui bãrbat care are de toate?
-O femeie care sã-i arate „calea”, îi rãspunde fata veselã nevoie mare, dar îºi dã seama cã l-a cam supãrat ºi îl mângîie pe creºtet. Bibi, ce ai? Te-ai supãrat?
-Nu dragã, nu sunt supãrat deloc, rãspunde el. Las-o baltã. Þi se pare.
-Bine. Atunci spune-mi care este cel mai inteligent lucru pe care un bãrbat poate sã-l spunã?
-Nu pot sã rãspund nici la aceastã întrebare.
-„Soþia mea zice...”.
Profesorul mã priveºte zâmbind. Zâmbesc ºi eu, în timp ce tânãra pereche îºi vede de treaba începutã cu atâta sârg.
-De ce toate glumele cu blonde sunt scurte? întreabã vesel bãiatul.
-Pentru ca bãrbaþii sã le înþeleagã, îi rãspunde repede fata. Dar spune-mi: de ce bãrbaþii au nevoie de reluãri la transmisiile sportive?
-Habar n-am, îi rãspunde el supãrat cã fata continuã sã-l domine.
-Îþi spun eu dragã: în 30 de secunde uitã ce s-a întâmplat..., mai ales dacã femeia îi dã ºi un sãrut. Apropo de sãrut, Bibi! ªtiai cã ºi sãrutul are o „istorie” a lui?
-Ei bine, da, ºtiu. La grecii, romanii ºi evreii din antichitate sãrutul era semn de prietenie. Când se întâlneau douã persoane, chiar din întâmplare, se sãrutau pe obraz.
-ªi englezii se salutau în acest mod, pânã la ciuma din secolul 17, când au renunþat la practica sãrutului din motive igienice, adoptând salutul prin ridicarea pãlãriei ºi înclinãrii pline de respect, nu se lasã fata.
-De menþionat cã, în vechea Eladã, oamenii simpli sãrutau mâna, pieptul ori genunchii magistraþilor, iar africanii pupau pãmântul pe care pãºeau conducãtorii de trib. În Evul Mediu, supuºii obiºnuiau sã sãrute picioarele ºi chiar urmele lãsate de monarh, obicei perpetuat ºi azi în unele zone ale globului, continuã ca o moarã stricatã bãiatul.
-Da, dar în Europa medievalã, o soþie care sãruta un alt bãrbat decât propriu-i soþ putea fi taxatã de adulter. Ce zici? ªi urma oprobriul public.
-Durã treabã... ªtii cã în SUA în secolul 19, o lege stipula cã soþii n-au voie sã se sãrute în sãrbãtori ºi în zilele de post?
-Ce porcãrie, mãi Bibiºor!
-Interesant e cã tot ei... Americanul Hobson, fost ofiþer în marina americanã ºi evidenþiat în rãzboiul contra spaniolilor, deþine recordul la sãruturi pe unitate de timp. În ziua sãrbãtoririi victoriei a primit, în 35 de minute, 180 de sãrutãri ameþitoare de la tinerele ºi focoasele admiratoare ale vitejiei sale, dupã care, defilând pe strãzile oraºului Chicago, a mai fost sãrutat de 10000 de ori – numãrãtoare fãcutã de jurnaliºti.
-Bine, dar în „Cartea recordurilor” este amintit un alt gen de performanþã în arta pupicului. Într-un film turnat la Hollywood, protagoniºtii se sãrutã pe peliculã 185 de secunde: iar un recordman, anonim, ce-i drept, a pupat 3225 de simpatizante în opt ore, precizeazã fata.
-Mie îmi place Jonathan Swift, pãrintele lui Gulliver, care afirmã cã „dacã sãruþi pe toatã lumea ajungi sã nu-i mai deosebeºti pe adevãraþii prieteni de ceilalþi”.
-Ãsta da, cred cã are dreptate! Dar ºtii cã, dirijorul Arturo Toscanini mãrturisea cã: „În ziua când am fumat prima þigarã am sãrutat o femeie întîia oarã. De atunci n-am mai avut timp sã fumez prea mult...”. Gata, am ajuns, Bibi. Te pup ºi ne vedem duminicã seara.
-Ai grijã pãsãricã, sã nu pierzi trenul ºi nu uita de potol. Drumul e lung ºi nu vreu sã-mi chiorãie maþele de foame. Haide, pa!
-Ce spuneþi, stimatã doamnã?
-Am aflat ºi noi ce spun femeile ºi ce spun bãrbaþii, domnule profesor, cã altfel...
Trenul porneºte. Glasul roþilor de tren se pierde în noapte.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  E frumos! Cei doi tineri au entuziasmul unor puti de cincisprezece ani i calmul specific oamenilor trecui de treizeci de ani...

Gesturile sunt iari edificatoare, spun multe, dau de gndit mult.

i mai exist ceva... bariera didicat ntre cei ce ascult i cei ce vorbesc... nu spun mai mult despre ea.

n final, umilele mele felicitri pentru ncercarea de a pune n scen o astfel de poveste.
 
Postat de catre Doru Alexandru la data de 2006-01-25 10:13:24
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE