FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Prieteni
Text postat de Adrian Suciu
Mai vine cîte-o muză la mine, mică, sașie, timidă.
-Ia-mă tu, zice și eu o privesc. Ea insistă.
-Ia-mă tu! Și mi se face o milă de-mi aduc aminte tot ce nu-mi aduc aminte. Azi așa, mîine așa, am cămara plină de muze pentru la iarnă. De sărbători, iau cîte una, o îmbrac, o consolez, o învăț bunele maniere și o scot în oraș. Îi spun sincer că o iubesc sincer și ea învață să plece și pleacă și-mi păstrează o amintire plăcută. Numai una a rămas, nemișcată prin toate iernile, își tîrîie papucii prin casă și vine.

- Eu am avut o singură ursitoare, îi spun. De frică, am făcut pe ea cînd cerceta dacă am semne pe trup și mi-a ursit să trăiesc mai mult decît mine! Tot încerc să scap: am fumat cît pentru două perechi de plămîni, am dus acasă femei care au îngropat bărbați întregi, și nici nu-mi aduc aminte cît am băut. Degeaba!
Ea ridică dintre genunchii mei două cișmele stinse și pare a crede că am suferit din dragoste mult.
-Nici o dragoste nu e ca prietenii care se îngustează, spun. Ei se îngustează, capul lor se îngustează, privirea lor se îngustează și nu mai cuprinde nimic.

Prietenii mei, eu vă ascult: și trebuie să știți că mă rușinez. Mă rușinez de prieteni: ei cred că și să treci prin apă are un sens, versetele lor se ciocnesc prin mansarde, prin piane mutate la felurite etaje. Ei au iubit femei roșii, carnivore, care au pus o singură întrebare: Cînd mîngîi un cîine într-o țară străină, îl mîngîi în limba lui sau în limba ta? În fine, ei tot timpul întreabă dacă sînt ocupate locurile la masă deși masa e tot mai goală: unul cîte unul, se ridică și tot pleacă. Mi-e rușine de prieteni: ei merg la petreceri și toate petrecerile la care merg ei sînt un fel de repetiții cu public indiferent.

Apoi spune unul ceva și-l urmăm de parcă ar fi o chestiune de viață și de moarte să-l urmăm pe acela care spune ceva. Alergăm ca o haită de lupi după acela care spune ceva și consunăm cu el cînd îl prindem cum consună lupandrii cu beregata iepurelui. Mi-e rușine de prieteni: de-aceea nu scriu despre ei. Se vor fi ridicat toți de la masă pînă să termin. Doi – trei voi găsi, împietriți prin intersecții, îmbrăcați în făină.

Nici o iubire nu e cum treci puțin pe la prieteni și-i zărești cînd se îngustează!

Și muza mică, sașie, peltică se duce la școala de întrebări ciudate. Și nu mai e nevoie de mine.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  sub streasina muza pitica / pythica.../
numara sclipirile 1, 2, 3
prieteni
si i-e frica sa nu se topeasca
diamantele
( doar iarna i se poate intampla
ma foi !:)

ciudata relatia cu prietenii. ca si exprimarea ei in cuvinte : "și consunăm cu el cînd îl prindem cum consună lupandrii cu beregata iepurelui"....
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2010-02-06 15:02:08
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Un text care mi-a placut foarte mult pentru ca este zugravita realitatea pe care o traim; din zi in zi ne pierdem prietenii, suntem tot mai insingurati.
"Doi – trei voi găsi, împietriți prin intersecții, îmbrăcați în făină."
Asa este. Mi-au ramas doar cateva prietene, fidele, de-o viata. Restul, cei care imi veneau in casa, la ospete, s-au pierdut pe drum; cate un telefon din cand in cand sa ne felicitam, de ziua noastra sau de sarbatori religioase. Vorba Laurei: "sa va/ne traiasca frumosii prieteni!:)"
P.S. As fi votat acest text, dar nu am la indemana, "instrumentele"!
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-02-05 14:21:11
         
 
  Am mai citit cateva texte de proza semnate Adrian Suciu, insa acesta este altfel...
Am un sentiment de deja vu citind, ca si cum i-as stii pe toti prietenii despre care se vorbeste in text, pe acele femei rosii, carnivore, chiar si pe cel care "spune ceva și-l urmăm de parcă ar fi o chestiune de viață și de moarte să-l urmăm pe acela care spune ceva."
O metafora deosebita: "Doi – trei voi găsi, împietriți prin intersecții, îmbrăcați în făină."
Cat despre prietenii care se ingusteaza: de aceea sunt umerii, sa lovesca in ziduri, sa largeasca drumuri.
Sa va/ne traiasca frumosii prieteni! :)
 
Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2010-02-05 13:25:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE