FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Val de mare pe speriate culmi
Text postat de Ernesto Che Guevara


femeia, o nălucă insipidă în ghetoul iubirii de seif
Aglaia, nume predestinate să-mi dorească iubirea ,
s-a născut,
(nu s-ar mai fi născut), la poalele carpaților auriferi
din tată mocan și mamă țoapă
a învățat pe marginea bordurilor din satul natal, apoi…
m-a cunoscut pe mine,
geolog,
specializat în suflete rare, suflete de piatră.
trei ani am escavat, trei ani am căutat piatra filozofală,
când am crezut că totul e pierdut…

cerul m-a îmbălsămat
apa-n forță m-a purtat
noaptea mi-a umplut ulciorul
cucuveaua… viitorul!
Aglaia, mi-a ieșit în față,
doar mi-a arătat picioru`
cum călca, e greu de spus
când în cârcă ea mi-a pus
tot doru`.

sase luni am umblat năuc, prin codrii de piatră, fericit, nefericit
bogat la început, sărac apoi, sănătos la început, bolnav pe urmă…

“dacă vrei să te pitești,
vinde-ți tot din București”

acum locuiesc cu chirie în gara de nord, la doi pași de stația de tramvai
într-o hrubă care nu este a mea, care nu va fi a mea, care va fi și-n viitor,
tot al icralului…
am fost geolog, și vreau să intru în politică să-mi revin.
Aglaie și-a schimbat culoarea părului și numele, este blondă și nu-i găină…
o duce bine, e blondă pedelistă, o culoare ce se poartă de câțiva ani.
eu, cred că aleg udemereul, acolo nimeni nu ratează, oricând ești la putere.

femeia, o nălucă insipidă în ghetoul iubirii de staff-uri
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE