FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 203 (CCLXXIX)
Text postat de Cristian Vasiliu
Te-am detronat din mine cu prețul nemuririi;
Din sufletu-mi albastru de-atâta nenoroc
Mi-am șters hieroglifa rotundă a iubirii
Și-am însemnat păcatul cu viermii lui în loc.
Mă simt ușor căci golul lăsat de tine-mi crește
Pe dinăuntru, însă e cerul mai posac,
Am aripa de zahăr zdrobită într-un clește
Și mă învață zborul cu susu-n jos un drac.
Cum de-am crezut că semăn la suflet cu aceia
Ce pun zâmbind pe ochii Iubirilor un ban
Și pentru care-n veacul fără-de-zei femeia,
De frig și sărăcie, e sclav și nu tiran.
‘Mi lipsești precum lipsește în camera comorii
Fereastra-ntredeschisă prin care intră zorii.

22 I 2010
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  :)) e asa da! Abia astept!

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2010-01-26 15:59:46
         
 
  n-am de ales, urmeaza parodie



 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-01-26 15:46:03
         
 
  1. si ce ma fac cu hieroglifa rotunda? nu prea am vazut asa ceva.

Radu, de ce nu recunosti ca nu ai vazut nicio hieroglifa pana acum:)...
Exista o hieroglifa rotunda - reprezentarea placentei...

2. dar ce ma fac cu "sufletu-mi albastru de-atâta nenoroc"?

Cum ce te faci? :)
Din cauza nefericirii (nenorocului - in dragoste n.n.) sufletul poetului s-a intunecat (vezi explicatiile date mai jos). De asemenea se poate face si o analogie cu expresia englezo-americana: "I'm felling blue!" - adica "Is trist!".

3. "aripa de zahar" - am explicat deja... Ca aceasta metafora nu transmite de fapt nimic, asta e cu totul altceva. Nu vad nicio problema in a spune "aripa de ipsos" sau "aripa de var".

4. "demonologia" este una dintre stiintele neo-romantice. Si Mirela este o neo-romantica...

5. "Cu susu-n jos" - adica intors, adica cu (scuze pentru cacofonie!) valorile rasturnate...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2010-01-26 15:42:34
         
 
  toate bune, Cristi, citind legenda incep si eu sa vin de-acasa.
dar ce ma fac cu "sufletu-mi albastru de-atâta nenoroc"? (o spun galben de gelozie si alb ca varul de spaima la gandul ca o sa-mi raspunda Tea sau Vero)
si ce ma fac cu hieroglifa rotunda? nu prea am vazut asa ceva.
ce ma fac cu "Și-am însemnat păcatul cu viermii lui în loc". din versul asta n-am inteles mare lucru, desi l-am citit de opt ori. de ce nu scrii "Și m-am semnat cu viermii păcatului în loc" ?
"aripa de zahăr" spui? nu zic ca e chiar apa de ploaie, dar sigur s-ar fi dizolvat la prima ploaie. vezi, d-aia pica ingerii. in plus, daca tot am evadat din romantism, de ce nu "aripa de ipsos". sau de rigips.
"cu susu-n jos" hm...
si "drac"? demonii erau domeniul Mirelei.
distihul final cu repetitia "lipsesti-lipseste" nejustificata de nicio metafora (vezi sugestia mea de mai jos), acel "‘Mi lipsești" tras de par, ritmul gresit in mod suparator in emistihurile din versul "Și pentru care-n veacul fără-de-zei femeia", si mai sunt.

.........




 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-01-26 15:10:14
         
 
  Pentru contestatarii acestui sonet precum și pentru iubitorii lui tăcuți am să fac un mic exercițiu de striptease literar (în aceste condiții cuvântul autocritică suna mult prea sobru). Am să caut să răspund la întrebările care stau suspendate ca o sabie a lui Damocles deasupra capului meu: Este poetul un tip coerent, consecvent și logic sau datorită puternicelor sentimente ce îl animă a intrat în lumea minunată a lui Alice? Folosește el niște rețete lirice învechite sau, în spatele formei clasice și a convenției de limbaj pe care o propune și și-o asumă, se regăsesc noile valențe ale sonetului? Sacrifică poetul pe altarul rimei si al ritmului ideea?

1. Primul vers se constituie în cheia de boltă a poeziei. Dacă de la Luceafăr încoace renunțarea la iubire înseamnă întoarcerea la Demiurg - nemurirea! - (ideea a fost uzitată și de Cristi într-un alt sonet), aici poetul afirmă contrariul: renunțarea la iubire înseamnă renunțarea la tot de îl face special, la tot de îl înalță, la tot ceea ce îl face mai bun. Renunțând la iubire, poetul devine un om obișnuit, supus chemărilor cărnii și lipsit de un ideal care să-l anime (strofa următoare accentuează aceasta idee). Cu sufletul întunecat (până la acel negru cu nuanțe albăstrui) de "nenoroc" poetul își înscrie în suflet "păcatul" mai mult pentru ca viermi lui să îi șteargă cicatricea lăsată de iubire ("hieroglifa rotundă a iubirii"). (Uneori viermii sunt utilizați pentru a înlătura cangrene; iubirea este pentru poet în acest punct o cangrenă). Este o fugă de iubire, o dezertare, un act deliberat mai mult decât o cădere în mrejele păcatului. Poetul renunță la nemurire (ce alt sacrificiu poate fi mai mare?) într-o clipă de deznădejde pe care mai apoi (in strofa 3) o va regreta! S-ar putea spune, pe un alt nivel de analiză, că poetul caută drama pentru a-și reîmprospăta iubirea, se coboară pentru a putea privi din nou în sus, pentru a cere iertare.

2. Urmarea deciziei de a-și smulge iubirea din suflet (demers amar și inutil, cu rezultate inverse) este ca poetul deși are sufletul gol, nu mai poate zbura: cerul este mai posac, aripa lui
de zahăr (metaforă ce sugerează atât culoarea cât și aspectul fragil, casant) este zdrobită de un clește și nu mai primește sfaturi decât de la drăcușorul de pe umărul său stâng (fiindcă și-a
alungat deja îngerul) - drăcușor ce îi arată sensul spre Iad. Valorile lui sunt răsturnate cu "susu'n jos", iar el devine conștient de pierderea pe care a suferit-o. Nu știm dacă există
salvare, dar cu siguranță există căință. Căința din ultima strofă.

3. Poetul se delimitează de restul oamenilor; căderea sa este cu atât mai grațioasă și mai cumplită cu cât este însoțită de regrete și de conștiința a ceea ce a devenit, dar și a ceea ce nu este cu adevărat. Poetul nu poate renunța la iubire atât de ușor pe cât a crezut; nu poate fi
asemeni celor ce lasă "pe ochii iubirilor un ban" - metaforă a renunțării pline de cruzime, a renunțării fără resentimente, a uitării. Nu poate crede că în veacul fără-de-zei (trimitere la
binecunoscutul citat al lui Malraux) femeia a decăzut la statutul de sclav pentru că în sufletele bărbaților (celorlalți) este frig și sărăcie; nu poate înlocui un tiran - detronat! - cu un sclav.
Sufletul lui este un palat, nu o închisoare.

4. ... Sau mai degrabă o cameră a comorii care nu își dezvăluie valoarea decât în prezența luminii. În distihul final, poetul își enunță jindul după lumină, fără însa a implora - înțelegerea ca prim pas spre ispășire.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2010-01-26 14:44:07
         
 
  sugestii pe text:

Te-am alungat din mine în schimbul nemuririi,
Când devastat de patimi și rupt de nenoroc
Am șters hieroglifa vrăjită a iubirii,
Și-n suflet nepăsarea am scrijelit în loc.

Mă simt ușor, dar golul lăsat de tine-mi crește
Pe dinăuntru, lacom, iar zborul mi-e pustiu,
Și m-aș întoarce-n luturi cu-aripa ca un clește.
Invăț singurătatea, dar am uitat să fiu.

Cum de-am crezut că semăn la suflet cu aceia
Ce pun zâmbind pe ochii iubirilor un ban?
Nu-s eu învingătorul, iar sclavul nu-i femeia,

Ci eu, înfometatul de dulcele-i tiran...
Mi-e frig și întuneric în camera comorii,
Erai fereastră albă prin care intră zorii.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-01-26 10:43:13
         
 
  Vot (stelele s-au dat...)
In tacere,
V.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-01-25 18:35:30
         
 
  Sigur ca 3 stele.....

respecte,

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-01-25 17:08:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE