FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nemințit în anotimp
Text postat de Radu Oprea
Motto
Orizontul bolnav s-a cutremurat: adevărul este doar ceeace scapă, cu greu, minciunii dar este îndeajuns pentru a se face cunoscut. Adevărul acestui poem este cocoașa.

Înghite anotimpul hulpav hălci de culori
Cu fiecare culoare înfulecată orizontul se împarte tot mai puțin, tot mai singur.
Ninge în anotimp iar ninsoarea abia mai acoperă marea fărădelege
Orice fărădelege se acoperă cu o fărădelege și mai mare.
Este știut: locuirea în anotimp nu înseamnă anotimpul însuși. De aceea spunerea adevărului este un fel de moarte asumată, o eutanasiere spusă împotriva LEGII
Oamenii marii cocoașe au luat prizoniere toate culorile
Acoperită de zăpezi fapta nespusă unește, leagă neconștiințele.
Biciul și zăhărelul ș-au făcut datoria. Maestrul Măcelar de Conștiințe primește onorul.

Conștiințăăăăă drepți! Conștiințăăăă la stân-ga!

Amintiri neterminate dintr-un univers atrofiat gâlgâie repetitiv
Până la vomă s-au stratificat argumentele Marelui Neadevăr: Cocoașa.
Orizonturi de cocoșați mărșăluiesc în imagini care mai de care mai neadevărate, care mai de care mai puternice și mai intransigente. Orizontul cocoșaților este alfa și omega este început și sfârșit este totul. Ireală este doar întâmplarea: să poți umbla nemințit în anotimpul măreț și cocoșat.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE