FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nu vreau sa pleci...
Text postat de Label Black
De fiecare data cand intind mana spre tine mi se pare ca nu o sa mai ajung niciodata inaintea ta. Am obosit sa-mi spun ca esti departe. Am obosit sa realizez acelasi lucru de fiecare data cand vorbim si, sincer, cred ca e timpul sa ne stabilizam, oarecum, sentimentele. Recunosc, ma infioara mai degraba tacerea sufletelor noastre si nu diferentele de opinie care iau nastere intre noi. Ma infioara tacerea ta si nu, cum mi-ai spus de-atatea ori, faptul ca vorbesti intruna. E timpul sa ne stabilizam sentimentele. Poate ar fi mai bine sa daramam tot ce am construit, sa ne facem alte planuri, sa ridicam alte iluzii si sa o luam optimist, de la capat. Poate ar fi mai bine sa ne luam ramas-bun, sa ne sarutam pentru ultima oara, sa ne lipim spatele de spate si fiecare sa faca primul pas catre o viata fara celalalt. Nu intelegi? Tot ce vreau sa spun este ca orice am face este mai bine ca acum. Nu vreau sa te pierd-ul de astazi, imi suna cunoscut mai degraba datorita faptului ca l-am trait, l-am simtit, nicidecum pentru capacitatea lui de a-mi incatusa sentimentele. Ce straniu imi pare.. ma pregatisem pentru o viata cu tine - nu ca sa renunt la tine.
Stii bine ca imi doresc sa vin, sa raman! Stii bine ca imi doresc sa ascult impreuna cu tine cum ne imbatranesc spiritele. Stii bine ca niciodata nu mi-am dorit sa te las, sa te uit si nici nu cred ca voi putea face asta vreodata. Am invatat sa iti indeplinesc dorintele, chiar daca ele nu-mi aduc nici un folos. Am invatat sa te iubesc fara sa-ti cer nimic in schimb. Am invatat sa-mi doresc sa te vad fericita, chiar daca fericirea ta ar insemna un altul. Si… chestia care ma doare cel mai tare este ca fara sa vreau, am invatat sa traiesc fara tine. Nu ma intelege gresit, nu sunt indiferent. E ca si cum ceva din mine s-a imunizat. Fireste ca te iubesc la fel de mult, doar ca nu voi fi doborat de plecarea ta. Voi renaste, voi invia si.. curios, tot pe tine te voi cauta! Sunt absurd? Probabil… In lipsa ta, a gandi logic, a spune ceva concret este mai degraba o nebunie decat luciditate.
Te mint, baby! Te mint pentru ca nu stiu cum sa-ti desenez ceea ce port in suflet. Daca intr-un sfarsit te vei hotari sa pleci, voi fi debusolat! Cum mama dracului sa invat sa traiesc fara tine? Pe langa faptul ca n-am fost niciodata in aceasta postura, nici macar atunci cand nu ne cunosteam – caci te simteam in fiecare clipa cu mine, un astfel de lucru nu as putea invata nici dupa infaptuirea lui.
Desigur, sa ne stabilizam sentimentele este o tampenie. Ele sunt stabilizate, cladite, construite si reliefate, noi suntem cei dezechilibrati. Noi si caderile noastre in deriva. Sau ei.. si rolul lor in dragostea noastra. Vreau sa te tin in brate, pentru ca amprenta pe care o lasa peste mine caldura trupului tau, este singurul scut impotriva cumplitului exterior. Este ceea ce ma adoarme in fiecare noapte si ma trezeste in fiecare dimineata.
Ce se intampla cu noi nu este o poveste. Dragostea noastra a mai trait franturi. S-a clatinat de-atatea ori, a sangerat, a zacut, dar in cele din urma s-a ridicat.. mai frumoasa.. mai increzatoare. Hai sa facem dragoste in noaptea asta. Sa facem dragoste lipiti de perete, cum nu am mai facut niciodata. Sa facem dragoste imbracati, dezbracati, inghetati.. incalziti.. sa facem dragoste si sa ne inghitim unul-altuia, visele. Fiecare vis pe care l-am nascut impreuna a fost mai mult decat o comoara. Mai mult decat un ideal. A fost ceva..nedefinit prin cuvinte si crede-ma, oricat as incerca sa construiesc o limba, imi este imposibil sa-i gasesc aspectul. Stiu ca apreciezi ca incerc. Si stii ca pana voi reusi sa creez un limbaj numai al nostru, ne vom folosi de acesta - asa cum e el – simplist, pentru a reflecta o parte din ceea ce simtim!
Haide, fa-ma sa zbor. Fa-ma sa nu mai fiu Razvan, sa nu mai fiu constient, sa nu mai dorm, sa nu ma mai trezesc… fa-ma sa traiesc si sa ma simt trait. Lasa-ma sa te folosesc si fa-ma sa ma simt folosit. Lasa-ma sa ma pierd in parul tau, sa-ti cunosc fiecare fir in parte, sa-ti astup fiecare por si sa ma ratacesc prin aurora boreala a ochilor tai. Nu vreau sa pleci, e tot atat de limpede precum o fereastra deschisa larg spre interiorul nostru, prin care ni se vede, clar, sufletul cum arde. Nu vreau sa pleci - e o dorinta pe care nu pot tine ascunsa in mine. Nu vreau sa pleci, nu am vrut niciodata, chiar daca de multe ori n-am reusit sa-mi tin glasul ascuns…
Ti-as fi putut spune pe scurt ca reprezinti existenta mea deplina. Ti-as fi putut spune totodata ca te iubesc, printr-un mesaj – sau pur si simplu sunandu-te… vorbind cu tine. Am ales sa pun problema altfel. Am ales sa-ti scriu si sa-ti transmit prin fiecare cuvant citit un sarut urias, care sa te acompanieze si sa-ti deschida toate portile, oriunde ar duce acestea. Noi nu o sa murim niciodata, e cert. Nu o sa murim pentru ca peste noi s-au desenat ninsori mai caste decat orice alt motor de aflare a dragostei. Impreuna cu ele, noi doi suntem in fiecare zi stapanii universului. Impreuna cu ele noi ne asternem peste buzele timpului, eterni, cu gandul ca fiecare vara aseaza peste noi o mare…. si fiecare iarna ne va regasi acolo, imbratisati, cautand sa ne iscalim numele pe flacara din semineu.
E tarziu. Saruta-ma. Am avut o zi grea si mi-ai lipsit al dracului de mult…. Bineinteles ca nu vreau sa pleci!!!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  fara actanti..
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-18 01:51:41
         
 
  excelent!!!
o să asistăm la o coridă?:))
 
Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2009-11-18 01:43:10
         
 
  care tauri?...
care toreadori?...
care capat?...
care care?...
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-18 00:52:29
         
 
  "Cam multi tauri nedeclarati....
prea putin toreadori
unul singur, as zice.
pana la capat!"


CARE?
t.

 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-17 03:34:02
         
 
  dar asa e in lume. in oricare dintre lumi...
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-17 02:11:14
         
 
  Cam multi tauri nedeclarati....
prea putin toreadori
unul singur, as zice.
pana la capat!
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-17 02:10:07
         
 
  Octavian Sergiu - Ciurtin --- ma bucur ca ai simtit mesajul. Sper sa-l fi simtit...
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-17 01:27:34

Label... zi-mi tavy să mă simt și bine în papucii mei de casă...
mesajul ca mesaj, apropierea-i totul!
ce simți tu, când, cineva, un cineva îți mărește din amorul propriu, cu sau fară, injecția cu adrenalină, scopul principal, în lupta cu "taurii" nedeclarați, în arenă...

declari "ramburs" ?
nu cred, declari... pe viață și pe moarte...
;))
t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-17 02:05:44
         
 
  Suzana, exista o mica mare diferenta intre textele noastre! Probabil ca scrisoarea mea este mai ireala! Totusi - cu tarie - e un colt de literatura foicica ta, un colt pe care l-am citit cu placere. Si l-am trait....  
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-17 01:32:38
         
 
  Octavian Sergiu - Ciurtin --- ma bucur ca ai simtit mesajul. Sper sa-l fi simtit...  
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-17 01:27:34
         
 
  FLORI DE CASTAN

Text postat de Suzana Deac

« și aici este primăvară, au înflorit castanii, din fiecare floare îmi zâmbește ,,ea,, , respiră în fiecare frunză, ieri au căzut câțiva stropi, erau lacrimile ei de ,,prima primăvară,, - »

Acum am citit scrisoarea ta și vreau să-ți răspund Silviu, și la noi este primăvară, natura într-o izbucnire de poezie, au înflorit castanii cu flori mari albe în care mă scufund visătoare, care mă cuprind dacă mă apropiu de ele... și eu am văzut zâmbetul EI, așa cum ai spus, în fiecare floare...
Florile se uitau în niște oglinzi străvechi și atât de transparente că nu le puteai lua în brațe ... să le spargi nici atât... și de acolo îmi zâmbea EA, din fiecare floare. Cât poate fi de dureros pentru tine, dragul meu Silviu. Să vezi atâtea zâmbete multiplicate. Peste timp, contra timp. Cât poate fi de dureros să văd și eu acele zâmbete care te sfârșesc.

« Respiră în fiecare frunză »... zici Silviu, că-i văd și eu pieptul într-o rotunjire perfectă care se mișcă doar în ritmul bătăilor de clopot bisericesc din satul care îți plângea iubirea neștiută. Încerc să respir odată cu ea, aș vrea să-i înțeleg sentimentele pentru lume și pentru tine. Aș vrea s-o pătrund să-i pictez albastrul din ochii mari și mirați cu care se uita la tine. Nu te știa niciodată. Doar se uita la tine. Nu te cunoștea, că te privea doar, nu se uita niciodată în urma ta.
Cel care iubește, adulmecă pașii celuilalt și se uită îndelung după urmele care dispar, dar revin mâine și totdeauna. Ea nu ți le căuta urmele. Nu le ducea cu ea când se culca noaptea în pat.
Doar tu te culcai în liniștea ta cu o icoană împletită din cosițele ei aurii și o vedeai peste zi și nopți. Peste atâtea nopți albe, galbene și verzi. Pline de imagini și așteptări, lumini și așteptări, dureri și tăceri.
Ea nu era ca tine, nu avea zile și nopți cu așteptări, nici urmele tale în amintiri, avea cosițe aurii, doi ochi de un albastru pe care o viață nu-l poți șterge din culorile penelului, sâni proaspeți, fremătând, care te făceau să dorești durerea în urma pașilor ei, care se îndepărtau tot mai mult, cumplit de mult și în timp, dar și în spațiu, atunci când fotografia ei alb-albastră a rămas tatuată în sufletul inconștient.
Zici că « ieri au căzut câțiva stropi, erau lacrimile ei », în mod sigur, dar vreau să-ți spun că după ce a plâns luna aprilie cu puține ploi pe umărul tău, închipuie-ți că a venit să plângă și la mine, m-a inundat, ea, marea ta iubire, mai să mă scufund, degeaba vroiam să înot către mal, vizibilitatea descreștea în timp ce se intensifica culoarea azurului din cer și din ochii ei neverosimili.
Cei câțiva stropi s-au transformat, Silviu, într-o ploaie, urma să vină peste mine o furtună, dacă nu mă retrăgeam în cochilia mea de fildeș și nu-mi puneam ierburi dulci, tămăduitoare să-mi reducă suferința care nu știam de unde vine și încotro se îndreaptă.

a ta primăvară
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-11-16 05:47:35
         
 
  Lebel m-ai convins
apreciez trecând mai departe!
las un vot ca o scrisoare
să mă urmărești
tu ești singurul din lume...
care mai iubești!
" Saruta-ma. Am avut o zi grea si mi-ai lipsit al dracului de mult…. "

același pertinent...
t. (cu votul de rigoare)
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-15 23:58:49
         
 
  Suzana - jurnalul este literatura. Si literatura este jurnal! In fond, eu ador sa citesc jurnale!!! Literatura pe care o apreciez este exact aceasta forma.. intima si speciala;
Ca o scrisoare de dor!
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-15 20:48:43
         
 
  Andrei Florian - apreciez! Nu votul si steaua ma bucura - ci faptul ca textul meu a miscat ceva.. a starnit o emotie, cat de mica..

 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-15 20:46:16
         
 
  Razvan, ma ntreb si eu din curiozitate, cand am scris asemenea texte la inceput am fost apreciata... pe urma soseau intrebarile de genul: asta e literatura sau jurnal?
Vei decide tu intre timp, eu pana atunci iti acord un vot de incredere in speranta ca-ti vei gasi mai usor ca mine drumul catre literatura.
Cu prietenie,
Suzana
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-11-15 20:15:14
         
 
  Da, un text de toate stelele. Orice comentariu este inutil. Vot si stea ... :) ...mereu uit ca nu am dreptul sa imi exprim aprecierea.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-15 18:54:40
         
 
  E tarziu, Cristi... maine o sa-ti vrei steluta inapoi! :) Glumesc. Multumesc...  
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-14 00:21:37
         
 
  Imi permit si eu sa fiu subiectiv. Am sa dau stea si am sa votez pentru simplul motiv ca aceasta scriiere pe mine - Cristian Vasiliu m-a lovit...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-11-14 00:16:35
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE