PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De-a Baba Oarba Text postat de Andrei Ghejan ... e un joc. Cine nu-l ştie? La un anumit nivel însă, e, sau mai bine zis devine periculos, absurd şi nemilos. Sunt ei şi suntem noi. Noi ne facem... ei, niciodată – şi ne facem atât de bine, atât de rutinaţi, încât a devenit aproape „indecent” să ne gândim altfel la noi „făcuţii” decât „no name”, „no face”, JD-uri fără niciun fel de personalitate: turma monocoloră, umplutura şi câteodată prea-plinul. Spun indecent, pentru că eu unul, dacă aş avea tupeul să mă vad, sau să-i văd pe alţii altfel, ar însemna să-i privesc, sau să mi-i imaginez „nud”, adicătelea goi, ca să-i mai pot personaliza de vreun fel, pentru că sincer să fiu, în tabăra asta cel puţin, trend-ul gri al spoielii pe dinafară nu mă mai inspiră la nimic. Oricum, nici sclipiciul lor nu mă impresionează, cât despre goliciunea intrinsecă de dincolo, devine chiar o consolare comparativ cu sentimentul de turmă. Ei de fapt, nici nu se mai obosesc să ghicească cine s-a făcut la baba oarba, pentru simplul fapt că nu-i interesează... chiar deloc. Turma „ghicită” e în primă fază doar estimată, apoi evaluată şi în final, evident, eliminată ca să respectăm regula jocului. Ăsta e de fapt „hazul”: substituirea surplusului care prin deposedare de sine (legumizarea demnităţii, sau sănătăţii) nu mai are puterea unui vrednic consumator de produse, nejustificându-şi astfel existenţa pentru care consumă oxigen şi apă care vor ajunge să conteze. Se joacă în planuri suprapuse de tipul sau-şi: celor care scapă de sărăcie, le va fi servit desertul porcin, sau poate cabalo-aviaro-orezin, sau poate le aprind (bonus) beculeţul ciupercuţă, să contrabalanseze cu „răcituri” încălzirea asta globală care nu se mai termină. Iar ei... nu se fac, ci chiar o fac de-adevăratelea, că roboţeii fac mult mai bine treaba, nu papă nici odoiu şi în final oricum se-mparte mai bine, că şi hârtia e pe terminate cu copăcei cu tot. Fuck! Mă duc să mă fac... că dorm. Mama îmi spunea: „ - Lasă, puiule... mâine este încă o zi!” Ştiu eu? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE