|
|
|
|
|
|
|
|
|
passepartout |
|
|
Text
postat de
Stefania Klein |
|
|
să te sfâșie trecerea ca și cum
chiar credeai că nimic n-are să se rupă vreodată
în tine în genune în trupul acela de porumbiță
descompunându-se fetid pe caldarâm
îl ocolești și
pleci mai departe
din vamă în vamă
privești în urmă la tine obtuz
ca la o vedenie nu ca într-o oglindă vălurită
nu ca la un rămas bun estompându-se monocolor în zare
nu ca la un prieten
pierdut
ci absurd
ca la un străin fără nume și rost cu care o vreme ai împărțit
aceeași
aceleași
același
fantasmând pentru o clipă poate că el / ea te-ar putea
întregi
opri
îl ocolești și
pleci mai departe
este nimic decât hrană pentru necrofagi
în amurg
denegi senin orice amestec cu suicidul spui
eu nu am pășit aici
niciodată
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ștefania,
Ideea poemului nu trebuie schimbată!
Ideea este chiar bună!
Aș lucra, pe alocuri, la construcție.
Nu se pierde nimic!
În primele două părți ale poemului aș "umbla",
poate, la "fetid" și "obtuz".
În continuare aș folosi doar atât:
"ci ca la un străin
fără nume, fără rost,
cu care ai împărțit
aceeași fantasmă.
îl ocolești,
pleci mai departe
și-ți spui:
eu nu am pășit aici niciodată!
Cam atât!
Vot
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2009-10-30 03:20:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|