PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Hoţul Text postat de Andrei Florian Se făcea că ţi-am detaşat meticuloas platoşa de cuvinte. Mă priveai ca un ciclop cabalin, şi, printre coastele ca nişte gratii, se iveau, când ici, când colo, perechi de ochi curioşi de schimbare. Mirarea mă privea printre genele-ţi lungi şi întortocheate. Ne priveam tăcuţi printre gene. Eu şi mirarea. Te sărutam cu disperarea tăcută a clipei ce nu-şi găseşte şirul coerenţei, iar zâmbetul tău ca undelemnul se lăţea pe luciul unei lacrimi odihnite în aşteptare. Printre coastele tale, perechile de ochi căpătau contur şi îmi zâmbeau ca nişte vechi cunostinţe. Atunci mi-am propus să-i eliberez şi mi-am adâncit mâna printre gratii, căutându-i. Se furişau abil, încercând amuzaţi să îmi prelungească căutarile. Mi-am lipit faţa de gratii, în încercarea de a ajunge cu mâna la ei, chiar în momentul când o fetiţă cu părul răvăşit şi cu ochii veseli şi-a scos capul printre oasele pieptului - Hei! mi-a spus aceasta zâmbind, ce joc e ăsta ? încetează! M-am oprit pentru o clipă, jenat de imaginea jalnică în care eram personajul principal. M-am retras, mi-am încrucişat mâinile sub bărbie sugerându-i că vreau să stăm de vorba, şi i-am spus că doresc doresc să ne jucăm de-a hoţul şi gardienii. Chiar în clipa următoare, fata se aplecă, îmi muşcă buza superioară într-un sărut furat, şi, cu o mişcare agilă, şi-a scos capul cu două coaste mai sus… - Hoţule! mi-a spus chicotind, dându-şi părul de pe frunte. - Ce e cu gălăgia asta? se auzi o voce bărbăterască, şi printre gratiile coastelor tale îşi făcu apariţia un bărbat cu faţa arsă de soare - Ne jucăm, răspunse fata cu o voce temătoare, de-a hoţul şi gardienii. - Hoaţă mică ce eşti! zise acesta, şi o luă în braţe pe micuţă, mângâindu-i cu dragoste cârlionţii rebeli. - El e hoţul, bunicule, eu sunt gardianul şi vă apăr de el, se alintă zgâtia. - Mamă! zise bărbatul uitându-se amuzat în ochii mei, ia ieşi mamă să vezi şi tu hoţul. Dintre coastele tale ieşi femeia unei alte generaţii, ştergându-şi mâinile pe şorţul de bucătărie. - Tu eşti hoţul? mi se adresă aceasta cu blândeţe dar şi cu un râs stăpânit cu greu. - Da, eu sunt! am răspuns eu hotărât să-mi păstrez o poziţie demnă, moment în care toţi trei au izbucnit într-un râs molipsitor. - Băiete, lasă joaca şi hai să mâncăm. E ora mesei, şi cu masa nu se glumeşte. Ne jucăm după aceea, îmi zise femeia printre rămăşiţele de râs oprimat. N-am putut să refuz şi m-am aşezat la masă, chiar în capul mesei, acolo unde bărbatul mi-a indicat cu privirea-i aspră. În scurt timp, de niciunde, masa s-a umplut cu toţi ai tăi. Încercam să-i petrec cu privirea şi nu reuşeam. Erau prea mulţi, iar masa era nesfârşită. - Hoţule, mi se adresă unul dintre ei, spune rugăciunea că mi-e foame de mor Femeia îmi aşeză în faţă o pâine aburindă, proaspăt scoasă din cuptor, mare cât roata carului, şi care avea formă de inimă. Am spus rugăciunea rar ...şi iartă Doamne greşelile noastre .... - Rupe pâinea şi împarte-o, îmi şopti femeia la ureche. Am făcut exact cum mi-a spus. Am luat pâinea aceea, şi, cu mişcări sigure şi ferme, am rupt-o pe din două, apoi în patru , apoi în opt , apoi .... Fiecare dintre ei şi-au apucat bucata de pâine, şi, ciudat, o storceau ca pe o lămâie în pahare de vin şi numai apoi muşcau cu poftă. Am făcut asemeni lor şi mi-am umplut şi eu paharul cu vin roşu-rubiniu. Am mâncat cu poftă şi am băut cu sete. La masa aceea toată lumea râdea, şi, odată vinul băut, am început să mă simt de-al lor. Tocmai când mă simţeam mai bine, bărbatul cu faţa arsă de soare se ridică de la masă şi veni spre mine - Hoţule, mi se adresă acesta pe un ton egal, dacă nu doreşti să rămâi cu noi e timpul să furi ce ai de furat şi să pleci. - Nu pleca, îmi sări în braţe fetiţa văzând că încerc să mă ridic de la masă, mai stai şi joacă-te cu mine! - Sarut mâna pentru masă, am încercat eu o formă minimă de politeţe şi am pus fetiţa jos. Zgâtia îşi umezi ochii, privindu-mă rugător printre genele-i de vis. Am plecat tăcut şi gânditor. Ţi-am aşezat cu grijă platoşa de cuvinte la locul ei. Undelemnul îţi pierise. -De ce pleci? rămâi, te rog! -Trebuie! Pe drum, îmi revenea în mod obsedant o întrebare retorică … oare cine stă în spatele gratiilor ? Eu, ei? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "Această filă de jurnal este scrisă într-o notă erotică, mascată fiind de o cheie „genetică”" - poate că "absconsul" de care vorbeam se află taman aici, unde, se pare, nu am reuşit să ajung, chiar daca la o recitire, pare mai clar. Aici, e vina mea, nu a autorului.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-29 19:43:51               Adrian, şi tu ai dreptate :). Observaţiile tale sunt pertinente şi nu doresc să te contrazic decât pentru menţiunea că textul ar fi „puţin abscons”. Dacă îmi spuneai că am folosit o simbolistică ciudată sau nepotrivită aş fi acceptat mai uşor. Această filă de jurnal este scrisă într-o notă erotică, mascată fiind de o cheie „genetică”. Iniţial, textul acesta avea titlul „hoţul printre gene” şi conţinea în formularea sa şi cheia necesară. Am scurtat titlul, încercând să obţin un „feedback” în condiţii situate dincolo de abordarea clasică a erotismului, a sexualităţii explicitate, şi să păstrez, totodată, o notă tandră, dulceaţa despre care vorbeşti tu. Chiar eram curios să stiu dacă voi reuşi să o fac. Se pare că n-am reuşit. Sunt conştient că dacă mesajul meu nu trece de bariera percepţiilor este doar pentru că nu am fost suficient de abil să obţin acest efect. Cu respect, Zexe   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-29 19:26:45               "Mi-am lipit faţa de gratii, în încercarea de a ajunge cu mâna la ei, chiar în momentul când o fetiţă cu părul răvăşit şi cu ochii veseli şi-a scos capul printre oasele pieptului" vs "Chiar în clipa următoare, fata se aplecă, îmi muşcă buza superioară într-un sărut furat, şi, cu o mişcare agilă, şi-a scos capul cu două coaste mai sus…" Acum e mai clară observaţia privind alternarea temporală.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-29 16:52:45               ...Interesantă alegorie. Am observat unele neconcordanţe temporale, ca aici: "Mi-am lipit faţa de gratii, în încercarea de a ajunge cu mâna la ei, chiar în momentul când o fetiţă cu părul răvăşit şi cu ochii veseli şi-a scos capul printre oasele pieptului ...O altă reamrcă ar fi cea legată de prescurări (genele-ţi, ochii-i), caracteristice poeziei, nu tocmai recomandate în proză, fie ea chiar şi apropiată lirismului. ...În rest, un text cumva ludic, puţin abscons, degajând o atmosferă... dulce. Vot.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-29 16:49:42	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE