FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Hoțul
Text postat de Andrei Florian
Se făcea că ți-am detașat meticuloas platoșa de cuvinte. Mă priveai ca un ciclop cabalin, și, printre coastele ca niște gratii, se iveau, când ici, când colo, perechi de ochi curioși de schimbare. Mirarea mă privea printre genele-ți lungi și întortocheate. Ne priveam tăcuți printre gene. Eu și mirarea. Te sărutam cu disperarea tăcută a clipei ce nu-și găsește șirul coerenței, iar zâmbetul tău ca undelemnul se lățea pe luciul unei lacrimi odihnite în așteptare. Printre coastele tale, perechile de ochi căpătau contur și îmi zâmbeau ca niște vechi cunostințe. Atunci mi-am propus să-i eliberez și mi-am adâncit mâna printre gratii, căutându-i. Se furișau abil, încercând amuzați să îmi prelungească căutarile.
Mi-am lipit fața de gratii, în încercarea de a ajunge cu mâna la ei, chiar în momentul când o fetiță cu părul răvășit și cu ochii veseli și-a scos capul printre oasele pieptului
- Hei! mi-a spus aceasta zâmbind, ce joc e ăsta ? încetează! M-am oprit pentru o clipă, jenat de imaginea jalnică în care eram personajul principal. M-am retras, mi-am încrucișat mâinile sub bărbie sugerându-i că vreau să stăm de vorba, și i-am spus că doresc doresc să ne jucăm de-a hoțul și gardienii.
Chiar în clipa următoare, fata se aplecă, îmi mușcă buza superioară într-un sărut furat, și, cu o mișcare agilă, și-a scos capul cu două coaste mai sus…
- Hoțule! mi-a spus chicotind, dându-și părul de pe frunte.
- Ce e cu gălăgia asta? se auzi o voce bărbăterască, și printre gratiile coastelor tale își făcu apariția un bărbat cu fața arsă de soare
- Ne jucăm, răspunse fata cu o voce temătoare, de-a hoțul și gardienii.
- Hoață mică ce ești! zise acesta, și o luă în brațe pe micuță, mângâindu-i cu dragoste cârlionții rebeli.
- El e hoțul, bunicule, eu sunt gardianul și vă apăr de el, se alintă zgâtia.
- Mamă! zise bărbatul uitându-se amuzat în ochii mei, ia ieși mamă să vezi și tu hoțul.
Dintre coastele tale ieși femeia unei alte generații, ștergându-și mâinile pe șorțul de bucătărie.
- Tu ești hoțul? mi se adresă aceasta cu blândețe dar și cu un râs stăpânit cu greu.
- Da, eu sunt! am răspuns eu hotărât să-mi păstrez o poziție demnă, moment în care toți trei au izbucnit într-un râs molipsitor.
- Băiete, lasă joaca și hai să mâncăm. E ora mesei, și cu masa nu se glumește. Ne jucăm după aceea, îmi zise femeia printre rămășițele de râs oprimat.
N-am putut să refuz și m-am așezat la masă, chiar în capul mesei, acolo unde bărbatul mi-a indicat cu privirea-i aspră. În scurt timp, de niciunde, masa s-a umplut cu toți ai tăi. Încercam să-i petrec cu privirea și nu reușeam. Erau prea mulți, iar masa era nesfârșită.
- Hoțule, mi se adresă unul dintre ei, spune rugăciunea că mi-e foame de mor
Femeia îmi așeză în față o pâine aburindă, proaspăt scoasă din cuptor, mare cât roata carului, și care avea formă de inimă.
Am spus rugăciunea rar ...și iartă Doamne greșelile noastre ....
- Rupe pâinea și împarte-o, îmi șopti femeia la ureche. Am făcut exact cum mi-a spus. Am luat pâinea aceea, și, cu mișcări sigure și ferme, am rupt-o pe din două, apoi în patru , apoi în opt , apoi ....
Fiecare dintre ei și-au apucat bucata de pâine, și, ciudat, o storceau ca pe o lămâie în pahare de vin și numai apoi mușcau cu poftă. Am făcut asemeni lor și mi-am umplut și eu paharul cu vin roșu-rubiniu. Am mâncat cu poftă și am băut cu sete. La masa aceea toată lumea râdea, și, odată vinul băut, am început să mă simt de-al lor.
Tocmai când mă simțeam mai bine, bărbatul cu fața arsă de soare se ridică de la masă și veni spre mine
- Hoțule, mi se adresă acesta pe un ton egal, dacă nu dorești să rămâi cu noi e timpul să furi ce ai de furat și să pleci.
- Nu pleca, îmi sări în brațe fetița văzând că încerc să mă ridic de la masă, mai stai și joacă-te cu mine!
- Sarut mâna pentru masă, am încercat eu o formă minimă de politețe și am pus fetița jos. Zgâtia își umezi ochii, privindu-mă rugător printre genele-i de vis.
Am plecat tăcut și gânditor. Ți-am așezat cu grijă platoșa de cuvinte la locul ei. Undelemnul îți pierise.
-De ce pleci? rămâi, te rog!
-Trebuie!
Pe drum, îmi revenea în mod obsedant o întrebare retorică … oare cine stă în spatele gratiilor ? Eu, ei?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "Această filă de jurnal este scrisă într-o notă erotică, mascată fiind de o cheie „genetică”" - poate că "absconsul" de care vorbeam se află taman aici, unde, se pare, nu am reușit să ajung, chiar daca la o recitire, pare mai clar. Aici, e vina mea, nu a autorului.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-29 19:43:51
         
 
  Adrian, și tu ai dreptate :). Observațiile tale sunt pertinente și nu doresc să te contrazic decât pentru mențiunea că textul ar fi „puțin abscons”. Dacă îmi spuneai că am folosit o simbolistică ciudată sau nepotrivită aș fi acceptat mai ușor. Această filă de jurnal este scrisă într-o notă erotică, mascată fiind de o cheie „genetică”. Inițial, textul acesta avea titlul „hoțul printre gene” și conținea în formularea sa și cheia necesară. Am scurtat titlul, încercând să obțin un „feedback” în condiții situate dincolo de abordarea clasică a erotismului, a sexualității explicitate, și să păstrez, totodată, o notă tandră, dulceața despre care vorbești tu. Chiar eram curios să stiu dacă voi reuși să o fac. Se pare că n-am reușit. Sunt conștient că dacă mesajul meu nu trece de bariera percepțiilor este doar pentru că nu am fost suficient de abil să obțin acest efect.
Cu respect, Zexe
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-29 19:26:45
         
 
  "Mi-am lipit fața de gratii, în încercarea de a ajunge cu mâna la ei, chiar în momentul când o fetiță cu părul răvășit și cu ochii veseli și-a scos capul printre oasele pieptului"

vs


"Chiar în clipa următoare, fata se aplecă, îmi mușcă buza superioară într-un sărut furat, și, cu o mișcare agilă, și-a scos capul cu două coaste mai sus…"


Acum e mai clară observația privind alternarea temporală.


 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-29 16:52:45
         
 
  ...Interesantă alegorie. Am observat unele neconcordanțe temporale, ca aici:

"Mi-am lipit fața de gratii, în încercarea de a ajunge cu mâna la ei, chiar în momentul când o fetiță cu părul răvășit și cu ochii veseli și-a scos capul printre oasele pieptului

...O altă reamrcă ar fi cea legată de prescurări (genele-ți, ochii-i), caracteristice poeziei, nu tocmai recomandate în proză, fie ea chiar și apropiată lirismului.

...În rest, un text cumva ludic, puțin abscons, degajând o atmosferă... dulce.

Vot.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-29 16:49:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE