FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Adevărul literar: cartea junglei
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu



Cum se poate împăca pudibonderia cu vulgaritatea? Nimic mai simplu. Abuzezi de o găselniță ieftină cu un nume emfatic și sonorități academice, ecoliteratura, și aburești pe cei și-așa amețiți de ideologia populistă a corectitudinii politice că promovezi o orientare literară nemaiîntîlnită pe Europeea.


Lași oamenii să creadă că, dacă vor ocoli cîteva cuvinte obscene, licențioase (mai limpede: care denumesc organele și actele sexuale și excrețiile anale și urinare) sînt la porțile literaturii și au dreptul la opinie și la libertatea de exprimare lipsită de orice fel de cenzură. Că orice producție scrisă aspiră la a fi o creație, fiind fără doar și poate expresia gîndurilor, opiniilor, credințelor unei ființe umane. Care trebuie musai să se exprime și să nu-și ascundă în niciun fel suficiența (ca și alte năravuri și tare). Ecoliteratura este un panaceu: te vindecă de orice reticență. Arată cine ești! Ai tupeul de a fi ridicol fără nicio jenă!



Photobucket



Prostul gust și vulgaritatea înseamnă tocmai cultivarea aceastei atitudini agresiv-tupeiste în numele unui principiu care funcționează aiuritor și produce din abundență doar artă (vorba vine) de calitate minoră, ieftină, populară. Și care proclamă astfel ca dezirabile doar lipsa tehnicismului, a trudei, a profesionalizării (chiar și a cunoașterii limbii în care scrii și a ortografiei ei), stridența, artificiul, zgomotul și pompa pentru a reține atenția și pentru a zgilțîi simțurile.


Cu toată candoarea se scriu doar poezici (și alte genuri drăguț diminutivate), căci se apreciază și se face apologia genului ușor, frivol care satisface fără probleme și fără consecințe, fără nicio bătaie de cap sau filozofie. Have fun!


Artă de gang: poeme drăgălașe sau patriotarde à la cel mai lung cîrnat din lume (Oprescu), pereți tapetați cu 150.000 de dopuri din plastic (NT), carpete cu Nunta din serai, “gondolă cu calendar și barometru cu tirbușon” etc.



Cu alte vorbe, kitschul, arta de mîntuială, fușereala. Dar, pentru a face lucrurile ca la carte, cu adevărat picante, e musai și un scenariu literar: simularea junglei pe calculator.






Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule C.T. Atanasiu,
nu stabilesc clasamente și nu dau note. Și pe mine mă cam irită repetarea termenului de "ecoliteratură". Literatura ori e literatură ori e maculatură. Insistența domniei voastre de a-i determina pe posesorii de maculatoare să stea acasă și pe cei cu caietele de teme "pe curat" să posteze pe acest sait nu va da roade. Și apoi de ce să procedați precum Cristos care a blestemat smochinul? În luna Nissan(aprilie) cînd smochinii nu au fructe nici măcar în Palestina.
În fond și de fapt, domnia voastră scrieți ecoliterar. Nu am remarcat nici o tendință de a evada în vulgaritate. Ba din contră, de cele mai multe ori nu sînteți comentat pentru că "gloata" nu știe ce să spună, n-are cuvinte pentru a vă susține sau a vă combate. Ori vă admiră în tăcere ori moare de invidie. Eu, în locul domniei voastre aș jubila.
Cred că ranchiuna are alte cauze și altă țintă. Mai bine ați lua atitudine față de articolul "Electorale". Am impresia că Exintescu a intrat pe contul domnului E.C. și "combate la greu" concepte și teorii literare.
Pentru cei lipsiți de simțul umorului (și sînt destui) precizez că dorința de mă include în lista celot talentați nu a fost decît o glumă...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-09-23 14:01:47
         
 
  "Să vă trăiască! Dar nu e nevoie să scrieți kilometric ca să exprimați o tautologie: literatura = ECOLITERATURA"

Sunteți în eroare. Mare. Diferența dintre literatură și ecoliteratură este de la întreg la parte. De unde până unde tautologie?

Ecoliteratura se vrea a fi un element de rezistență în fața valului de degradare, promiscuizare și obscenizare a literaturii la care unii aderă, alții asistă resemnați iar unii dintr-un oportunism funciar consideră că este de bon ton să fii vulgar.

Relativ corectă observația "Nu privesc așa gloata, ci faptul trist că ea dă tonul și vrea să impună gustul." Cu amendamentul "încearcă să impună gustul" Din fericire pe Europeea nu reușește. Chiar dacă este, probabil, cel mai liber dintre site-uri. Ce nu înțelege domnia voastră este că apartheidul literar este asemenea apartheidului existențial o teorie revolută.
Nu aveți decât să vă exprimați o dată asupra textelor proaste iar apoi să le ignorați. Textele proaste nu afectează textele bune.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-23 13:10:27
         
 
  Domnule latunski, de curiozitate vă întreb, cît de "prețios" este limbajul lui EC. Folosiți o scară de la 1 la 10 (nu vreau să ajungeți la cer).

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-23 12:28:59
         
 
  Nu mi se pare că asta este altceva decît ceea ce am remarcat deja, o găselniță sofistică și sofisticată: ați rebotezat literatura. Să vă trăiască! Dar nu e nevoie să scrieți kilometric ca să exprimați o tautologie: literatura = ECOLITERATURA (majusculele aparțin botezătorului).

"Într-o astfel de teorie își găsește locul ECOLITERATURA. Care nu este nouă decât poate ca termen ori concept. Ca fond, marea literatură a lumii, cu unele excepții, este ecoliterară. Adică ține seamă de sentimentul de pudoare al ființei umane."

"Exemplificați cu un nume, două, trei, ca să știu la cine mă raportez."

Cu plăcere: Ștefănescu, Bordaș, Cristea, Recheșan, Giurcă (s-au făcut 5 și nu vreau să mă întind, oricînd pot lungi lista)... și (la cererea expresă a autorului) ultimul, dar nu cel din urmă, latunski. Mulțumit?

Ați citit neatent ce scriu sau poate tendențios. Nu privesc așa gloata, ci faptul trist că ea dă tonul și vrea să impună gustul.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-23 12:24:42
         
 
  Dacă ignor limbajul prețios, piscul din care priviți gloata și disprețul suveran față de cei mai puțin dotați cu talent literar, eseurile domniei voastre pot fi pentru mine o delectare și un izvor de învățămînt primar. Și chiar sînt de acord cu faptul că se scriu (nu doar, ci doar uneori) poezici, că se face artă de gang, de mîntuială și de fușereală. Cu toată candoarea, vă întreb: în afară de domnia voastră nu mai este nimeni pe sait care, din cînd în cînd, să producă și ceva valoros? Exemplificați cu un nume, două, trei, ca să știu la cine mă raportez. Dacă ajungeți la patru și acela e Latuski, atunci sigur sînteți bine intenționat. Că eu toată viața mi-am dorit să fiu un elitist marcat (parcă marcant, nu știu sigur), dar am fost împiedicat de sfatul Sfîntului Antonie Egipteanul: "cine are minte sănătoasă nu are nevoie de carte". Trebuie să citesc toată "Cartea junglei" sau îmi recomandați anumite capitole relevante?  
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-09-23 11:46:14
         
 
  Știți care este avantajul amneziei? Dacă nu, în următorul com. vă voi spune.

Până atunci vă mulțumesc pentru porția de amuzament pe care mi-ați oferit-o în această dimineața. "Unde e conceptul?" Mi-am amintit de o celebră zicere "Dovada, unde e dovada?" și de o reclamă "Halatul..." Dacă erați nou pe site v-aș fi înțeles poate tonul agresiv și acuzator de purtător de cuvânt al speciei Meleagris gallopavo. Însă domnia voastră știe, cunoaște și înțelege. Că între rușine și pudoare nu vedeți nicio diferență, mai treacă-meargă dar că nu aș fi definit conceptul, când am făcut acesta de mai multe ori și chiar ați participat, evident și atunci negaționist, la dispută pe această temă, nu denotă decât fie rea-credință fie...amnezie. (Dovada că ați luat cunoștință despre concept o reprezintă chiar intervenția dumneavoastră în acea dezbatere și pe care o găsiți la topicul de la link-ul de mai jos)

Pentru a doua ipoteză reproduc mai jos textul și vă dau și link-ul. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=27469

„Neofariseism și impudoare sau prolegomene ecoliterare


Într-o istorie a promiscuității, gregaritatea, obscenitatea, dezinhibiționismul, exhibiționismul, excrementalismul, pornografia și multe altele din aceeași zonă, pot fi elogiate. Într-o lume normală nu.

Infracturismul etic ar putea fi definit ca un tip de comportament fracturat, în care eul, n-plicitar ori cel puțin duplicitar și se află în autocontadicție ideatică ori și comportamentală.

O teorie, un curent filosofic, un corpus ipotetico deductiv oarecare se pot fundamenta pe baza unor postulate a căror valoare de adevăr este, cel puțin convențional, acceptată.

Nu sunt foarte sigur că specia umană este diferențiată de animale prin rațiune și inteligență însă sunt sigur că PUDOAREA este un sentiment exclusiv uman. Care, „implantat” în codul genetic al ființei umane, face ca la o anumită vârstă să se manifeste explicit și funcțional și să însoțească omul normal toată viața.

Pudoarea înțeleasă ca un sentiment de jenă, de rușine ori sfială sau decență. Pudoarea se manifestă printr-un comportament în care anumite gesturi, acte ori fapte concrete, reale, fiziologic necesare, sunt oarecum „autocenzurate” ca manifestări publice ori ca manifestări exterioare eului.

Dacă la animale actul sexual, defecația și altele de acest fel pot avea loc oriunde fără să le afecteze în vreun fel comportamentul existențial la oamenii normali, datorită pudorii, astfel de acte și fapte presupun o anumită discreție. Așa se explică apariția și utilizarea toaletei, așa se explică faptul că oamenii nu-și fac nevoile în public, etc. Și cu privire la sexualitate discreția este asumată de către parteneri tot dintr-un firesc și înnăscut sentiment al pudorii.

Este un truism faptul că există și o falsă pudoare, o „pudoare ipocrită”. Care a făcut și face obiectul multor opere literare și nu numai, prin care acest tip de pudoare este demantelat, ironizat, criticat, etc. Însă am face o eroare nu numai metodologică să înțelegem prin „pudoare” „falsa pudoare”. Și, în numele anatemizării falsei pudori, să anatemizăm chiar PUDOAREA însăși. Adică sentimentul care ne detașează net de animale.

Prin extensie și limbajul denominând acte și fapte care presupun pudoarea trebuie să aibă o anumită doză de pudoare.

Prin urmare putem lua ca postulat pudoarea ca bază pentru o etică textual-existențială. Nimeni nu poate demonstra că pudoarea nu are statut existențial în firescul ființei umane. Așa cum firesc este și sentimentul dragostei, existența ochilor, a membrelor, a capului, etc. Care ar fi logica eliminării, din caracteristicile ființei umane a pudorii? Care ar fi avantajele „pudorectomiei”? Ne-am permite oare cu bună știință și fără vreo rațiune medicală să amputăm o mână? Să scoatem un ochi? Ce ar justifica astfel de fapte? Teribilismul? Obsesiile? Revolta? Nonconformismul?

Pe baza acestui postulat putem fundamenta o întreagă teorie estetică. La care poate sau nu să adere oricine dorește.
Într-o astfel de teorie își găsește locul ECOLITERATURA. Care nu este nouă decât poate ca termen ori concept. Ca fond, marea literatură a lumii, cu unele excepții, este ecoliterară. Adică ține seamă de sentimentul de pudoare al ființei umane.

Neofariseismul impudorii constă tocmai în autocontradicția comportamentală a promotorilor curentelor. Deși textual exacerbează impudoarea, comportamental se supun de bună voie regulilor pudorii. I-aș crede sinceri dacă i-aș vedea umblând goi prin orașe, practicând acte sexuale pe străzi, prin piețe, defecându-se în văzul lumii, șamd. Până atunci doar un fel de saltimbancism textual, uneori ca expresie, poate, a unui tip de revoltă, ori ca manifestare a unor frustrări maladive sau inadaptări etice poate caracteriza astfel de „opere”. Iar comportamentul lor poate fi denumit ca un fel de neofariseism al impudorii.

Ce „pudoare” poate fi în pornografie? Evident niciuna. Însă cu siguranță în afara mediului pornografic, actanții acestuia, mă îndoiesc de faptul că ar avea un deplin confort etic. Iar cei care își asumă acest rol îl fac în deplină cunoștință de cauză că vor purta toată viața”nobila etichetă de pornografi” Este opțiunea lor. La nimfomani, priapici, voyeriști, etc. componenta maladivă a eului lor i-a împins în această direcție. Și apoi, pornografia, vulgaritatea, exhiboționismul și multe altele sunt sancționate și de lege în anumite condiții.

În virtutea dreptului la opțiune personală ecoliteratura nu neagă nici un fel de artă. Însă tot în virtutea dreptului la aceeași liberă opțiune ecoliteratura nu acceptă poluarea impudică. Dacă acest tip de opțiune ar fi numai al meu poate m-aș izola. Însă nu pot să constat că marea majoritate a membrilor Europeea aderă la acest tip de literatură. Ceea ce nu-i puțin. Altfel, mă gândesc, nu ar posta aici. Această aderare nu înseamnă că acești membri vor fi fiind sfinți ori străini omenescului. Numai că știu să respecte sentimentul poate cel mai fin și subtil al ființei umane acela al pudorii. »
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-23 10:50:02
         
 
  1. Unde e conceptul? Ce spuneți mai jos și dintotdeauna are alura glorioasă a conceptului de înflorire a patriei socialiste. Metafore găunoase: "oxigenul", "refugiul" (oamenilor inteligenți? mai degrabă al neaveniților), "pudoarea și rușinea". Rîd și curcile de un asemenea concept. De-aia am zis, poate e doar o ciornă, o schiță, un bruion, pe care vreodată îl veți dezvolta ca să-și merite numele.

2. Prezentat așa e doar o indicație regulamentară ecolexicală și asta n-are nimic de a face cu literatura, cum n-are nici rușinea și nici pudoarea. Cred că roseoliteratura (de la latinul roseus, roșeața rușinii) ar fi mai potrivit nu doar pentru ceea ce promovați ci și pentru ceea ce se produce din belșug pe site, literatură rozacee.

3. Mai rămîne de cercetat cum o asemenea orientare roseoliterară face să prolifereze autorii vulgari care, fără să folosească cuvinte rușinoase, dau de rușine literatura, producînd (eco)maculatură - poezici.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-23 09:10:06
         
 
  Pentru grija deosebită pe care o purtați site-ului pentru fidelitatea față de valorile Europeei și realizările ei, pentru obiectivitatea și onestitatea de care, de mult, de foarte demult, aș putea spune, in illo tempore, dați dovadă, nu încetez a mă minuna.
Ciclicitatea revenirii domniei voastre asupra unor subiecte care păreau a fi clarificate, vă situează, aproape etern, ca un jalon, în spațiul mioritic. De la ecomaculatură la junglă, constanța și coerența demersurilor domniei voastre nu contenesc a mă înduioșa. Atâta bună-credință, în tratarea unui subiect, se întâlnește mai rar. Însă, deoarece problematica invocată în textul de mai sus a făcut obiectul unor mai noi ori mai vechi, poate, forțând un pic nota, să le zicem polemici, pentru moment, mă rezum la a vă oferi două link-uri și câteva extrase. Remember inutil dar necesar.


http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24646

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=25820

« Ecoliteratura este oxigenul necesar ca să nu se polueze totul. Este refugiul neipocrit al unor oameni inteligenți onești cu ei înșiși și cu semenii lor și care cred că se poate face literatură performantă fără cuvinte vulgare. Și, mai ales, este un spațiu destinat oamenilor care sunt convinși că pudoarea și rușinea sunt sentimente umane, exclusiv umane, firești și necesare. Ecoliteratura nu este un concept care trebuie impus. La ecoliteratură se aderă. Cei care simt astfel. Ținutul în frâu nu poate fi un procedeu utilizabil pe Europeea »

« Logica strâmbă a unor membri ai site-ului de a practica extremismul existențial nu mă poate afecta. Eu sunt și rămân adeptul alterității, al complementarității, al toleranței și coexistenței. Criteriile șantajiste dacă rămâne „x” plec eu nu mai au valoare nici măcar infralocală de când provincia s-a emancipat. Și asta demult, tare demult. Dacă ar fi să aplici logica unei astfel de condiționări, într-o lume globalizată, numai plecarea de pe planetă ar fi soluția…. Să te vaiți de apropierea neonorantă a cuiva în timp ce te exprimi cacofonic, să acuzi nefondat și să faci procese de intenție pornind de la premisa falsă a extrapolării asupra altora a propriilor fantasme comportamentale este o culme a abjecției etice.

Criteriul „valorii proprii” este de asemenea neoperant. Dacă l-am aplica, atâta timp cât există opera unui Shakespeare, a unui Dante, Eminescu, etc. celelalte scrieri ar trebui ignorate sau interzise. Pentru că, din aproape în aproape, nu ar putea fi acceptabilă prezența într-un același spațiu planetar a capodoperelor și a diverselor altor tipuri de opere mergând până la surogate. De aceea valoarea se percepe antitetic și cuantificat iar Birkenau a fost constatat ca fiind holocaustian și scos în afara legii. Pe planetă este loc, deocamdată și pentru firul de iarbă și pentru măslin, și pentru plantele carnivore și pentru mimoze. Pseudoecosistemele de tip seră sunt creații umane de substituție, autonome însă cu mai puțină vigoare. Viața este frumoasă în diversitatea ei iar literatura în plan metafizic nu poate avea, teleologic vorbind, decât motivația bucuriei și plăcerii de a scrie și a citi. Din păcate nu mulți dintre cei ce se declară iubitori de literatură au și astfel de „orgasme estetice”. Pentru ei frigiditatea incomprehensibilității rămâne intratabilă.

Pentru alții, mahalaua din stal, adusă de „jupâni” și „cocoane” în sala de spectacol, în timp ce publicul asistă emoționat la scena balconului, punerea acestui tip de comportament, de mahala, în sarcina directorului Operei, de exemplu, li se pare firească. De unde nu e degeaba ceri.

Exemplul „v-u-l-p-e” „hulpe” l-am dat recent însă nu toată lumea este dotată măcar standard. Prostia, la unii, depășește standardele admise.

Așadar, Europeea rămâne deschisă. Aici intră cine vrea și rămâne cine poate. Am ignorat și voi ignora șantajele de orice fel. Sunt dispus să polemizez ori să dezbat tăios, dur pamfletistic însă civilizat cu oricine, pe care îl țin curelele. Nu voi interzice pe nimeni însă nu voi accepta cu bună știință încălcarea regulilor site-ului. Nu vulgarității, lucrez și la un apel în acest sens, nu atacului grobian la persoană. Toleranța mea nu trebuie interpretată ca slăbiciune.

Celor care mă jignesc atât le spun aquila non capit muscas.


PS: Eu mă lupt pentru ecoliteratură, de multe ori singur și, în loc să mă sprijine, se găsesc persoane care mă acuză pe mine că sunt unii care încalcă regulamentul. Și asta în spațiul așa zis ortogonal!!! în timp ce Uniunea Scriitorilor premiază Băgăul iar valurile trivialității, obscenității și vulgarității devin tsunami. Ce lume dom’le, ce lume...”


“Nu-mi reproșa mie lipsa de toleranță înțelegere, terfelirea, etc.
Mă întrebi de Corneliu Traian Atanasiu. Ei bine nu numai odată i-am apreciat eseurile. I le apreciez în continuare. Însă nu-i vina mea că nu are capacitatea „conviețuirii” într-un spațiu public. Am făcut tot ce am putut ca fiecare să se simtă bine aici, protejat și înțeles. Ai văzut însă ce texte îmi dedică? Nu mă afectează pentru că sunt nedrepte. Însă spune-mi câți ar avea exercițiul democratic pe care îl am eu ? Tolerez pe propriu-mi site atacuri la adresa mea , atacuri directe, explicite și nedrepte. În timp ce replicile mele se referă la texte CTA se referă la mine!!!. Ce ai vrea să fac mai mult? Nu am nimic personal cu omul CTA, nu mă afectează lipsa lui de respect, declarată, față de mine, este oricând binevenit dacă respectă regulile chiar dacă mă atacă. Însă el vrea nici mai mult nici mai puțin alungarea [unora] de pe site. Și asta nu se poate »
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-23 04:57:24
         
 
  Lași oamenii să creadă că, dacă vor ocoli cîteva cuvinte obscene, licențioase (mai limpede: care denumesc organele și actele sexuale și excrețiile anale și urinare) sînt la porțile literaturii și au dreptul la opinie și la libertatea de exprimare lipsită de orice fel de cenzură... că orice producție scrisă aspiră la a fi o creație, fiind fără doar și poate expresia gîndurilor, opiniilor, credințelor unei ființe umane.


Aici ești puțin nedrept. Că în spațiul albastru se rătăcesc (sau rătăcesc) și astfel de producții e perfect adevărat. Dar nu au găsit încurajare oficială. Și nici din partea celor care mai știu ce e aceea literatură. Dimpotrivă.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 15:45:56
         
 
  Scurtă dezvoltare: cuvîntul (pentru că, evident, nu poate fi numit concept) ecoliteratură nu l-am văzut niciodată pus în ghilimele. Asta e o dovadă că el este luat în serios. Pe de altă parte, altă acoperire decît acea lozincă minimalistă cu privre la interzicerea cuvintelor licențioase nu a fost pînă acum rostită în discursurile manoiliene. Poate că dînsul are, printre proiectele sale mărețe, și un program maximal care să dezvolte această revelație personală la nivelul unei platforme-program la care să poată adera marile mase de scriitori pudibonzi. Pînă acum totuși, prins (la maniera activistului expeditiv) de numeroasele și laborioasele sale sarcini, nu și-a găsit însă răgazul s-o facă.

Dovada cea mai bună în ce privește eficiența funcțională a acestei scurte doctrine este că el n-a eliminat literatura spurcată de pe site (spun literatură spurcată pentru că ea nu conținea decît clișee ale bravării limbajului teribilist-adolescentin și, dincolo de ele, totul era anost și searbăd). Un exemplu legendar (de epopee locală) este cazul EV. Atunci cînd, cu chiu cu vai, a încetat să afișeze textele spurcate comise la 40º, a continuat multă vreme să spurce (de data asta nu site-ul ci pe unii dintre membrii săi) cu texte în care ataca persoanele chiar din titlu. Vîna literară a celui în cauză nu se ridica mai sus de brîu. Se vede însă că și-a găsit un debușeu în ceea ce se numește (cu vorbele lui) new-media.

În lipsa lui vulgaritatea nu mai pășește țanțoș și exhibiționist, ci se lățește mocirlos în texte fără detentă și relief.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-21 14:58:03
         
 
  mi se pare pertinent doar pasajul urmator, v-as sugera sa-l dezvoltati:
Lași oamenii să creadă că, dacă vor ocoli cîteva cuvinte obscene, licențioase (mai limpede: care denumesc organele și actele sexuale și excrețiile anale și urinare) sînt la porțile literaturii și au dreptul la opinie și la libertatea de exprimare lipsită de orice fel de cenzură.

din pacate celelalte observatii sunt prezentate prea tendentios. iata însa si una care, desi transpare, nu apare in textul propriu-zis: polemica o duce tot mai bine pe acest site.

cu respect

PS un salut caremonios marilor rudyard kipling si walt disney.
 
Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2009-09-21 12:42:15
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23793
Comentarii: 120463
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE