FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca
nu îmi pot umple pumnii cu pãmânt în fiecare duminicã
e ca ºi cum aº avea
inima de cearã
niciodatã aprinsã la cãpãtâiul vieþii

pumnii se revoltã îmi urlã bezmeticii
strânge ºi tu un bãrbat o iluzie un ou
sã faci trei vieþi pãtrate
sã laºi pãsãrile-ochi deschise atunci când
dimineþile se rostogolesc haotic peste Dumnezeu

bãrbatul acesta nu este om a crescut lup
iluzia aceasta nu este respirabilã mor odatã cu ea
oul acesta are doar alb ºi-un vineþiu de piatrã

de aceea în fiecare duminicã pumnii mei ating pãmântul
ca pentru ultima oarã
aºtept sã încolþeascã în ei iarba lumii
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Amelii, dintre imagini ai ales ceva esenþial ºi de aceea, în dimineaþã de luni (când nici iarba nu creºte, ca sã mai ºi glumim), îþi spun cã la mine duminica este ziua de trecere, acel timp "entre-deux", când mã las liniºtii, reflectãrii, când nu mã gândesc la ce începe de luni ºi nici la ce a rãmas în urmã sâmbãtã, ci doar mã las trãind prezentul. Mulþumesc pentru parfum de frezii.  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-01-23 10:43:35
         
 
  "aºtept sã încolþeascã în ei iarba lumii"...adica in pumni si numai duminica si numai pentru barbatul "acesta" cu chip de lup...mi-au placut aceste imagini spicuite din poezia ta. ramane doar intrebarea, cel putin pentru mine, de ce duminica? ce face sa fie atat de speciala aceasta zi...care ma jeneaza si pe mine?:)  
Postat de catre expirat CNT la data de 2006-01-22 17:37:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE