|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dumnezeu ne priveste din ceruri si plange |
|
|
Text
postat de
Tamas Valeria |
|
|
Inainte stiam totul ,cuprindeam totul,
totul era al meu si-l stapaneam
deodata totul s-a schimbat
traim intr-o lume in care liniile se intersecteaza
lumea din jur vorbeste o alta limba
pana si stalpii bisericilor s-au facut de sticla.
Unde esti tu casa mea din chirpici
unde esti calule,unde-mi sunt oile vacile ,caprele
orataniile mele din curte
in jur totul e asfalt, o altfel de pulbere
pe care nu creste iarba .
mi-e dor de behaitul mielului,
de primul nechezat al manzului
unde esti tu lumea mea cunoscuta
mi-e dor de jaraticul dat cu imprumut
de sapa de grebla de furca de razboiul de tesut
mi-e dor de limba patriei mele care incet ,incet, se pierde.
satul e al doilea oras parca mai trist
taranii au devenit din ce in ce mai rari
bunul simt a fugit si s-a ascuns ca o ciuta ranita nu stiu pe unde
de o vreme nu mai vad, nu mai recunosc , nu mai stiu nimic
o pata alba de lumina mi s-a pus pe ochi
mi-e dor de lumina semioarba lampii care ma ajuta sa vad
mi-e dor de vorbele oamenilor de sub cruci
de camesile lor aspre de canepa , de vorba lor butucanoasa
de palmele lor batatorite care mangaiau atat de dragastos.
mi-e dor de dragoste , de dragostea aceea care nu moare
de dragostea vie de oameni, de fapte de lucruri
de firul acela subtire dintre viata si moarte tors in fiecare zi cu truda.
traim intr-o lume a lucrurilor contrafacute
pana si oamenii sunt prinsi intr intr-un proces absurd de remodelare
incet, incet devin produse de linie
nu se mai poarta produsele unicat
tu insuti , devii leprosul
noi este cuvantul de ordine, noi cei care...
noi cei care vrem tot mai mult, ne dorim tot mai mult
pentru dorinta aceasta absurda calcam in picioare
luam totul in deradere
sufocam, nu ne sfiim intr-un fel sau altul sa ucidem
au aparut palatele in care se lafaiesc piticii
in care oameni de nimic mineaza bogatia
ei cei mai bogati, ei cei mai descurcareti
banul, banul, banul, jecmaneala celuilalt
aceste provocari ale absurdului duse la extrem
si peste toata aceasta vermuiala,
in fata lectiilor noastre inca neinvatate
Dumnezeu ne priveste din ceruri si plange.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
banul, banul, banul, |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-09-06 17:57:22 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Si mie mi-e dor de satul copilariei mele unde totul era simplu si natural. L-am revazut anul acesta si parca imi pare rau, caci toate amintirile mele frumoase au fost sterse. Mi-a aparut pustiu, copii nu am vazut, iar ultimii batrani ce mai erau, prevesteau parca disparitia lui.
Dumnezeu ne priveste si plange. Ne-a oferit totul, o tara frumoasa, bogata, din care sa alegem pe placul nostru cum sa traim.
Ceeace se vede, arata ca nu am ales nimic din cate El ne-a dat. Iar cei bogati, au doar bani, nimic altceva.
Sa fii iubita, valeria ! |
|
|
|
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2009-09-05 23:04:55 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|