FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de mnbckgaisf xncljhdnzxnc


Sunt prizonierã între ziduri de sticlã,
Vãd copacii purtând semnele toamnei ºi
Cum vântul rãscoleºte frunzele, îl aud…
Vãd lacrimi curgând ºiroaie pe geamuri.
E ploaia, o aud…
Toamna mã cheamã sã trãiesc,
Sã iau parte la simfonia ei.
Eu nu simt nimic, n-am curaj sa evadez
Mã complac
Viaþa m-a lovit ºi eu mã apãr
Dacã aº sparge zidul, n-ar dura mult
Si aº fi rãpusã.
Dacã privesc printr-un zid de sticlã
Nu voi trãi cu adevãrat.
Trebuie sã aleg între viaþã ºi moarte
Dar oricum le voi avea pe amândouã!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sincer, mie imi place sfarsitul poeziei...adica nu cred ca poezia este despre toamna, accentul trebuie pus tocmai pe starea de spirit a eului liric...toamna e doar un background sugestiv...
Pana la urma e o poezie despre curajul de care avem nevoie ca sa traim...sper ca am inteles bine...cititorii tocmai asta vor descoperi, ca s-au gandit si ei la acelasi lucru.
 
Postat de catre Marius Andrei Zoican la data de 2006-01-31 14:04:31
         
 
  Roxana, mi-a placut inceputul poeziei, in forta, cu metafore sugestive, fara prea multe explicatii te arunci asupra copacilor, dezbraci toamna de lacrimi ...impresionata...apoi, ce se intampla? totul devine banal, simti nevoia sa explici, sa dialoghezi cu tine:
"Dacã privesc printr-un zid de sticlã
Nu voi trãi cu adevãrat.
Trebuie sã aleg între viaþã ºi moarte
Dar oricum le voi avea pe amândouã!"
nu o mai face! ...parerea mea, lasa cititorul sa descopere, sa afle ganduri la care nu s-a mai gandit...

 
Postat de catre expirat CNT la data de 2006-01-22 17:42:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE