FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SURU' (versificare/adaptare a schiței cu același nume, de Liviu S. Bordaș)
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
Pârâul îngână imensele-aripe
De vulturi ce-n steiuri scrutează și cresc,
Prin țancuri și ierburi - înalte risipe -
Mai sâsâie încă o pârtie, și pe
Aceasta, copite bătrâne lovesc.

Iar Gheorghe, cu fruntea sub talpă, petrece
O mână pe barda lucioasă din brâu,
Suflarea bolnavă a calului-i trece
Prin cuget pecetea îndemnului rece...
- Hai, Surule, boalo... îți trebuie frâu?

......................................................

Treizeci de veșminte schimbase pădurea
De când ‘i-auzise întâiul nechez;
Ursitele - veșnic menindu-i aiurea -
Coliba, pe Suru’, văzduh și securea
Îi daseră numai c-avere și crez.


Când lustrul din cizmă și inima goală
Îi fuseră glasul la timp de pețit,
Se-ntoarse calic și-n mândrie; în poală,
Ileana-și umpluse blestemul cu boală...
Dar peste o vreme, pe dup-asfințit,


Un șuier o scoate în ulița mare,
Și Gheorghe, călare pe Suru’, cu bai,
O-nhață-n subsoară ca într-o visare,
C-un chiot desparte sătucul de zare,
Și-n urma-le – neamul răpitei. Pe cai!


Hrăniți c-opintire și fân prin zobele,
Mârțoagelor biete le pare că-s iuți,
Dar Suru’,-alăptat de jăratec de stele,
Înalță copitele-aprinse în sfere
Și-n pântecu’ lunii îi face pierduți.


.................................................

Și piatră cu piatră, poteca se-nclină,
Suișul e japsă și sufletul râu;
„Acuma oricine pe fugă ne țină“
Își spuse bărbatul, și-o tristă lumină
Îl scaldă. - Hai, Suru’... îți trebuie frâu?

Obrazu’ i-l suge o vânătă pată,
Își pipăie lama c-un deget de fum;
Doar gânduri și clipe ucis-a vreodată,
Vecinul curmase făptura mâncată,
Dar iată-l în față cu sine. Acum...

Acuma e vremea, dar Suru’, pe moarte,
Îi spintecă sângele veșted din el!
Dar nici la țiganii ce vor a-i desparte,
De oasele-i, pielea, să-l dea. „Râi spurcate,
Anafura voastră de țânci de mișel!“

Poiana robită de țancuri și nilă
O veche cocioabă pitește-n desiș;
Cu sufluri sfârșite, aici se opriră.
Când umbre de om și de cal se priviră,
Amurgul pe culme murea pe furiș.

Îi cearcă tăișul bărdiței. Chiar taie.
Apucă dârlogii pe-acorduri de nai,
Iar Suru’, cu botu’, l-atinge pe straie,
Din ochii-i de ceață și fără văpaie,
Îi spune o vorbă. – Hai, Surule, hai!

Adusă de umeri, o umbră îngână
Țărâna potecii ce-ngroapă litanii,
Grăbind in lumina-nserarii, se-adună
Spre culmea pustie, dând roată, hultanii.





Versificare/adaptare a schiței cu același nume, de Liviu S. Bordaș


Poteca șerpuia pe malul pîrîului, îngustă, strîmtorată de steiurile ascuțite ce albeau în lumina soarelui de dupăamiază. Deasupra, departe, către Piatra Dracului, pluteau vulturii cei mari. Cît priveai cu ochii, numai țancuri neumblate și iarbă aspră, foșnind prelung în unduirile vîntului. O liniște dureroasă, întreruptă doar de bocănitul rar al copitelor...

Bărbatul călca apăsat, cu fruntea în pămînt, parcă nepăsător la tot ce era în jur. Pornise de acasă hotărît, iar acum îl măcinau îndoielile. Auzea în urmă răsuflarea grea a calului bătrîn, tropăitul împiedicat al copitelor pe drumul de piatră...
Își pipăi din nou tăpărișca din cingătoare, își purtă palma aspră peste tăișul ascuțit, apoi peste coada lucioasă de atîta folosință și simți din nou acel fior rece pe șira spinării. Mormăi, mai mult pentru sine:
- Hai, Surule, hai… Hai, boală...

Se împlineau treizeci de ani de cînd îl avea pe Suru... Cu el își furase nevasta de la părinți, cu mulți, mulți ani în urmă... Calistrat, tatăl fetei, nu voia în ruptul capului să i-o dea:
- Sărăntoc, rostise aspru cînd s-a dus să i-o ceară. Nu-i de nasul tău!
Și i-a arătat poarta. În casă, după perdea, Ileana plîngea în pumni...

La o săptămînă, în miez de noapte, a șuierat-o din uliță. A ridicat-o pe cal, a chiuit de a răsunat satul și pe-aici ți-e drumul... Suru îi purta ca vîntul, tropotind sub lumina lunii spre culmile Drăgotesei. Acolo-și încropise Gheorghe sălaș. O colibă din bîrne, învelită în coajă de brad, să n-o străbată vîntul și ploaia.
Calistrat și cei doi feciori ai lui i-au urmat îndeaproape. Aveau însă cai obișnuiți mai degrabă cu muncile grele decît cu alergatul. În fața lor, Suru zbura de-a dreptul. Așa că de la o vreme i-au pierdut...

Bărbatul își întoarse privirea către animalul care sufla greu în spatele lui. Urcau din nou acel drum, de asta asta fără grabă. Nu-i mai urmărea nimeni. Poate doar amintirile zilelor scurse în amarul de ani. O lumină tristă îi străbătu obrazul.

- Hai, Surule, hai…

Apoi se întunecă din nou la față. Pipăi iar ascuțișul toporului cu vîrful degetelor. Nu omorîse în viața lui, nici porcul nu-l înjunghia, chema cîte-un vecin priceput iar el își căuta de lucru prin spatele casei, chipurile să aducă paie...
Acum însă era altceva... Îi era milă de calul bătrîn, care se stingea pe picioare. I-l ceruseră niște țigani, să-i ia pielea. I-a înjurat cum n-o făcuse niciodată, de dumnezei, de anafură și născătoare, de-au plecat tuciuriii nedumeriți și speriați.
Atunci s-a hotărît. Mai bine s-o facă el, cu mîinile lui, să-i curme suferința cu mîinile alea cu care-l hrănise și țesălase vreme de treizeci de ani...

De după cotul drumului le apăru în față o poiană strîmtorată între țancurile albe. Coliba putrezise demult sub ploile și zăpezile anilor. Bărbat și cal se opriră. Fumegau amîndoi în răcoarea care începuse să se lase peste munte. Soarele se trăsese după culmea semeață a Drăgotesei, iar aerul devenise aspru sub vîntul care unduia smocurile rare de iarbă.
Gheorghe își pipăi, pentru a cîta oară, coada toporiștii. Apucă dîrlogii cu un gest blînd, iar Suru își întinse botul către pieptul stăpînului. Ochii mari, urduroși, păreau fără lumină...
Pentru o clipă, bărbatul se simți descumpănit. Privi peste creștetul calului la coama rară, la spinarea văduvită de păr, la crupa altădată lucioasă și plină...
- Hai, Surule, hai…

Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă.

Departe, sub culmea Drăgotesei, dădeau roată vulturii cei mari...













Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Și totuși ar merge mai bine "copite uzate" în loc de bătrâne.

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-08-17 13:55:00
         
 
  "Ursitele - veșnic menindu-i aiurea -". Modific, Liviule.

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 14:43:50
         
 
  Luchi, sugestiile tale sunt cel puțin disonante. Dar mulțumesc oricum.

Liviule, nu găsești nimic ori îți dă "page expired"? Pentru că dacă-ți dă așa, înseamnă că ai stat prea mult pe pagină... :)

Radu, "Drăgoteasa" pică așa, ca din alt roman. M-am ferit de a da date geografice.

Adriana, nu mai "umbresc" nimic. Prea multe umbre în text.

Mai gândesc și eu. Dar fără țărani vetuști, fără securi aruncate sau ținute ori crepuscul.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 14:32:47
         
 
  sau
pârâu-i umbrit de imensele-aripe
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 13:38:10
         
 
  Nu e nicio glumă, Radule. Chiar dacă mai glumim. O știm face cu bun simț, cu bucuria lecturii, cu bucuria dialogului.

Mă bucur sincer de toate comentariile de mai jos, după cum cred că și Adrian se bucură de toate sugestiile.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 11:08:59
         
 
  si sa iti spun si de ce. a pastra e un gest mult mai putin sugestiv decat faptul ca isi strange- ca pentru a se asigura ca mai are ceva din averea cu care plecase la drum. (Suru si securea).  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:45:50
         
 
  isi strange- in loc de pastreaza- si sunt de acord.

 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:40:22
         
 
  "nu-s de acord nici cu copitele vetuste, nici cu taranul".
"De asemenea, nici cu aruncatul securii nu sunt de acord." (A.G.)

atunci, poate ar fi mai bine asa:

"Si gîrbov, o umbră coboară. O mînă
Păstrează securea. Cu vaiete stranii,
Incet, Drăgoteasa copiii și-adună.
Rotesc peste negura culmii: hultanii."

glumesc? glumim?

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-15 10:37:54
         
 
  Ursitele - veșnic menindu-i aiurea -

Cred că ar fi mai potrivit, eliminînd acel pupat care nu prea îmi place...

Vezi, Adrian, de ce nu reușesc să ajung la final? Mă tot roade cîte un vers citit mai devreme...



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 10:37:11
         
 
  deasupra  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:33:54
         
 
  propun la prima strofa
paraul umbrit de imensele-aripe.

Paraul inseamna apa- viata, iar umbra vulturilor(simbolul mortii) care planeaza de-asupra acestuia, intunecandu-l, se poate interpreta perfect ca o prevestire a ceea ce se va petrece.
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:33:22
         
 
  De asemenea, nici cu aruncatul securii nu sunt de acord. Personjul nu trebuie privit ca un criminal, ci ca un om care a indeplinit o datorie sacra- in opinia lui, considerand ca orice alt sfarsit era nedemn de animalul atat de drag.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:21:17
         
 
  Copite vetuste s-ar potrivi. E adevărat, ca nuca-n perete :))))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 10:09:27
         
 
  Lui Liviu îi mulțumesc mâine, pentru că el, fiind ardelean, a ajuns cu tititul abia la strofa șapte. :)
A.A.A.


Adrian, nu-s eu de vină. Sincer. Aș fi ajuns spre final, dar mă pune naiba să citesc și comentariile, după care dau fuga la DEX să văd ce și cum. De exemplu, stau de vreo cîteva ceasuri căutînd definiția verbului a titi :))) Nimic, pînă acum. Mai caut, dar asta înseamnă să amîn citirea strofei a opta :)))))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 10:07:50
         
 
  nu-s de acord nici cu copitele vetuste, nici cu taranul. Cred ca e important ca personajul sa ramana o umbra, de asemenea vetuste iese din cadru- e prea pompos.
stiu de rime, eram obosita.
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:01:52
         
 
  asta cum e?

Si gîrbov, țăranul coboară. O mînă
Aruncă securea. Cu vaiete stranii,
Incet, Drăgoteasa copiii și-adună.
Rotesc peste negura culmii: hultanii.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-15 09:58:09
         
 
  Sugestie de final:

Adusă de umeri o umbră coboară
Poteca abruptă ce-ngroapă litanii
Grăbind în crepuscul se-adună-ntro doară
Spre culmea pustie dând roată hultanii

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-08-15 08:36:49
         
 
  Poate "copite vetuste"?

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-08-15 08:18:32
         
 
  Și totuși, mai trebuie lucrat finalul. E necesar un "coboară poteca" acolo. Fără ea, nu există sugestia finalului...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 02:10:39
         
 
  voi, întocmai, cititul. Oi fi io leuștean, dar tastatura e varză cu slănină și castraveți pătrați.. Mâine am să compun alta :) (tastatură)  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 01:27:34
         
 
  ...Foarte bună sugestia, Adriana, chiar dacă "ingână" nu rimează cu "adună". Au, barem, sonorități comune. În primul vers, am "pârâul îngână...". Cred că voi înclocui acolo cu "imită/pictează/reflectă/ ori ceva de prin zona asta, și vpo modifica finalul încocmai cu propunerea ta. Aș avea nevoie și de-o părere pentru "pârâul imită/pictează/reflectă/ imensele-aripe.". Mulțumesc ție, mulțumesc și lui Radu. Lui Liviu îi mulțumesc mâine, pentru că el, fiind ardelean, a ajuns cu tititul abia la strofa șapte. :)  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 01:24:57
         
 
  Propun

Adusă de umeri, o umbră îngână
Țărâna potecii ce-ngroapă litanii,
Grăbind in lumina-nserarii, se-adună
Spre culmea pustie, dând roată, hultanii
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 01:07:55
         
 
  Umbra sugrumă țărâna, spuneam. Gândiți-vă nițel la propriu la umbra lui Gheorghe. Care trece peste țărână. N-o fi tocmai ideal, dar nu-i nici total deplasat. Celpuțin, nu pentru mine.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 00:00:36
         
 
  Adrian, poate ca daca as "potricí" si eu cuvintele as scrie si "sugruma tarana". Ba chiar as sari si peste bolovani :)))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 23:58:13
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Radule, îl întrebăm, dar îlpunem să sară peste faza cu bolovanii :))  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:54:13
         
 
  Pentru că "face litanii". Ok. Mai rumeg.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:53:38
         
 
  Și, da, "vuietul" e mai potricit, pare-mi-se. Modific asa, apoi mai vedem. Aștept părerea ta, totuși.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:52:41
         
 
  e departe de original, si fortata. cum adica "sugruma tarana"??? Liviu n-ar scrie-n veci asa ceva. Nu crezi? Intreaba-l.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 23:52:26
         
 
  Radule, ce zici de:

Adusă de umeri, o umbră sugrumă
Țărâna potecii ce suflă litanii,
rotind in lumina-nserarii, se-aduna
spre culmea pustie cu vaiet hultanii

?

Mai pot modifica verbul "ce suflă". Ce-ngână, ca exemplu, doar că s-ar repeta...

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:46:46
         
 
  in "anvete"? Ti-arunc tastatura!:)))))  
Postat de catre Luisa Pirvan la data de 2009-08-14 23:36:40
         
 
  Liz, am calculat. În timpul cât am scris acel basm, jucam 32 de meciuri online fifa 2007 (repriza de 4 minute), beam două navete jumate de bere (beam lichidul din sticlele aflate în anvete. Știu că pândește Liviu), și mai făceam ceva. Dar asta nu se spune, draga mea...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:33:27
         
 
  ...Textullui Liviu este un exeplu de cum se scrie un text dramatic fără a se cădea în patetism. În poezia mea, am încercat să atng acest țel, fundamental, dupa a mea părere, în proza de la care am pornit.

...De aceea, la versurile acestea:

"o umbra coboara poteca, o mana
arunca securea... si plang bolovanii"

... nu mă gândesc.

Dar distihul celălalt este ok. Am să brodez și eu ceva în acel sens. Merci!

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:28:47
         
 
  Addy, ti-ai dorit mult sa faci o poezie dupa textul domnului Bordas, si iata ca ti-a reusit din plin, mai ales ca ritmul folosit, amfibrahic, este obositor. Felicitari!

In timp ce parcurgeam poezia mi-am adus aminte de-o scriere mai veche de-a ta (2006) - un basm relatat in 632 de versuri. Pot spune ca "SURU" mi-e la fel de drag ca si acel basm.:)

p.s. cand emotiile pun stapanire pe tine faci la typo-uri in comentarii:)))
 
Postat de catre Luisa Pirvan la data de 2009-08-14 23:27:05
         
 
  sau cu vuiet  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 23:23:36
         
 
  sa zicem asa:

o umbra coboara poteca, o mana
arunca securea... si plang bolovanii

rotind in lumina-nserarii se-aduna
spre culmea pustie cu vaiet hultanii
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 23:22:03
         
 
  "Cel mai mare adeăr? Atâta sulet pun numai în răvașe

Lăsînd la o parte emoția care te face să înghiți literele (sau să le dublezi, vezi ppoate :) ), ferice de destinatarul lor. Și de mine, că mă pui pe (aproape, na...) același plan :))"


Liviule, dacă aș fi jurist, ți-aș răspunde că pun pe același plan textul tău. Dar nu-s. Fir-ar să fie! :)
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:58:05
         
 
  sa ma gandesc, dar nu repede; lucru bun la 9 luni  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:57:13
         
 
  Și apoi, legat de rime - multe rime sărace. Și fidelitatea, și atmosferă, și ritm mi-a fost de-ajuns. Dacă mai eram atent și la mofturile rimelor, terminam pe la un 32 decembrie.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:55:57
         
 
  Dar uită-te, Radule, la ceva intenționat:


"Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă" (Liviu)

"Târziu în lumina-nserării, o umbră
Adusă de umeri venind se ducea" (io)


Primind observații, a început să-mi displacă și mie acel venind/ducea. Și l-am iubit. :(




 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:53:26
         
 
  Corect. Sugestii sugestive estem?  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:51:29
         
 
  mai e o chestie cu finalul; proza are alte instrumente, un final bun in poezie e mai greu de obtinut  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:51:01
         
 
  Adi, nu le inghiti tu pe toate. Mai lasa si la altii, mai indreptatiti. (de-astia cu regim) ;)))  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:50:27
         
 
  pai in primul rand as rescrie finalul pentru rimele slabe (la imperfect si perechea uzata umbra - sumbra); apoi, pentru ca e prozaic (joc involuntar de cuvinte) si iesit din atmosfera cu acel "isterici" - zic eu - nepotrivit; apoi pentru "venind se ducea" care e usor hilar (imi aminteste de "pe-o carare lunga scurta / se ducea un om venind")

cacofonia e "veche cocioabă"
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:49:28
         
 
  Cel mai mare adeăr? Atâta sulet pun numai în răvașe

Lăsînd la o parte emoția care te face să înghiți literele (sau să le dublezi, vezi ppoate :) ), ferice de destinatarul lor. Și de mine, că mă pui pe (aproape, na...) același plan :))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:47:19
         
 
  Nu m-ai salutat dublu, Radule. Am văzut eu astfel. Păcat. Nu mai bei bere.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:47:02
         
 
  Are un dublu sens, Adriana. Unu pe care l-ai scris și tu, și altul prin care Gheorghe (ori autorul) nu știa dacă vine sau se duce (de data asta, cu înțeles ce țind de direcția de mișcare)  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:43:42
         
 
  ...Radu, mai întâi de toate, mă bucur că mă saluți dublu. Faltat. :). Mai sunt încă neajunsuri ale textului. Căteva le-am rezolvat cu ajutorul lui Liviu și Adrianei. Semnalează-mi, te rog, cacofonia. Nu mai am răbdare să lecturez. Sugestiile sunt binevenite. Am ținut cont de multe, Radule. În primul rând, de proza lui Liviu. Am vrut să nu mă abat prea mult. Am fost atent al lexic, la atmosferă și patetism, cum spuneam, să nu mă lungesc prea mult, la paharul de bere, la țigări, etc:). Cel mai mare adeăr? Atâta sulet pun numai în răvașe. Bine, bine, ppoate acolo pun puțin mai mult, dar na...

Tencs!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:40:42
         
 
  o intrebare

acel "se ducea'' din ultima strofa are sens de se sfarsea? in sensul ca era coplesit, doborat de ceea ce tocmai se intamplase?
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:40:14
         
 
  Radu, mulțumesc. Binevenită aprecierea ta, oricînd ar veni.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:39:58
         
 
  Chioară?! Măcar sașie...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:35:49
         
 
  Mai bine. M-am gandit si eu ca se repeta.

Dar pot sa aiba foarte bine si miseii neamuri. Ba bine ca nu!:))
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:35:49
         
 
  Salut, Adrian, salut Liviu. Adrian, cred ca ai ales cea mai potrivita metrica, si se simte ca ai pus suflet. Din rasuflet... Stea.

P.S. ai cateva greseli de ritm si o cacofonie grava. As mai rescrie finalul - ultima strofa - dar asta va veni de la sine.

Liviu, cu mare si (sper), iertata intarziere, aceeasi stea.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:34:14
         
 
  De fapt, pun "tânci de mișel". "neamuri" are răpita. :)  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:33:13
         
 
  Stiu, Adi.Nu-ti fa griji.

"Iar apă plată. Cu lămâie, evident"

da de unde!

chioara! :))
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:32:33
         
 
  ...Fac și eu dezacorduri, pun virgulă între subiect și predicat, typo-uri și, rar, anacolute, stai liniștită, dar nu acum. Dacă un typo, două mai scapă lecturării dinaintea postării, un ditamai dezacord nu scapă. E prea evident. Voi schimba cu sugestia ta, deși "de" se repetă în același vers.

...Regim? Asta e. Iar apă plată. Cu lămâie, evident.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:30:21
         
 
  Adrian, daca nu vrei, nu schimba. In afara de "neam de" nu-mi vine nimic potrivit in minte.
Oricum, nici asta nu e potrivit, ca jigneste etnia. :))

basca, sunt la regim, deci nu ma stimuleaza recompensa- exclus inghetate, popcorn, etc. :))

Oricum, chiar daca nu schimbi acolo, macar ti-am dat ocazia sa spui lumii ca iti asumi. Ca nu faci dezacorduri asa, cum fac altii. :)

 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:25:14
         
 
  Cârcotași de ăștia tot să fie. Modificat. Mai aștept sugestii și pentru "Anafura voastră de suflet mișel!“ - se aude, Adriana? - și vă scot la bere/înghețată/cafea/pop corn... :)
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:17:33
         
 
  Ar fi super :)

Buni și cîrcotașii la ceva, nu?

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:14:55
         
 
  Dacă aș schimba "suflarea bătrână" cu "suflarea bolnavă", ori "suflarea sleită", astfel "copitele bătrâne" rămânând intacte?  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:13:23
         
 
  ...Liviule, am modifica în primul vers cu "batrâne", deși adjectivul se repetă (vezi "suflarea bătrână"). Până gasesc, găsim ceva mai bun, rămâne așa. Am schimbat și acolo - "ucis-a" - (excelentă observație)

...Adriana, doar nu crezi că nu am observat acel dezacord. Îl știam. Dar e, sincer asumat, și făcut silepsă. Dar schimb. Aștept sugestii care să nu se îndepărteze prea mult de la idee.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:10:55
         
 
  erata

eliminînd orice altă posibilitate de interpretare

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:05:22
         
 
  Io, mai greu, ca ardeleanul... :)


În prima strofă, versul final, aș înlocui anoste. Poate cu bătrîne, poate cu slăbite (deși ar fi de evitat repetiția rimei în cele două cuvinte, copite - slăbite), poate cu altceva. Anoste parcă nu e din atmosfera asta.

Apoi

Doar gânduri și clipe ucise vreodată

Ucise poate fi confundat aici cu un adjectiv, iar eu sunt convins că l-ai folosit ca verb. Aș scrie ucis-a vreodată, eliminînd orice posibilitate de interpretare.

Chiar dacă nu vei corecta, emoția mea rămîne aceeași.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:03:13
         
 
  Lasa, ai o scuza. E un poem de o intindere mare, si ai pus suflet in el, se simte. Asta conteaza mai mult. Si emotioneaza mai mult.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:01:35
         
 
  ...Fiind marele maestru internațional al typo-urilor, nu puteam să mă dezmint. Dar le-am corectat înainte de-a vedea comul tau, Adriana.

...Legat de "anafura voastră de suflet mișel", este o silepsă. Îi vede pe toți ca un suflet. Dar dacă găsesc ceva prin zona aia, modific.

"neamul prădatei" e ușor de schimbat. Observasem, dar nu știu de ce nu am schimbat. Pun "ciorditei" :)).


Mulțumesc!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 21:56:19
         
 
  Pana se hotaraste Liviu, incerc eu

strofa 1- typo rispie- cred ca era risipe
strofa 2 typo -frău - frâu

strofa 3- ii dasera c-averea nu are sens , c(a)-avere era corect

neamul pradatei- ea fiind prada nu putea fi si pradata, furatei, rapitei sau orice altceva dupa cum iti cere ritmul

anafura voastra de suflet misel- dezacord. as propune de neam de misel mai degraba

lasand toate astea la o parte te-ai descurcat admirabil!!!
as zice: Jos palaria!:)

 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 21:50:50
         
 
  ...Nu rad. :). Am respectat cât de bine am putut proza. Buchete de cuvinte, pe alocuri, sintagme întregi, atmosferă și ca și textul, am evitat patetismul. Dar pentru acestea, am sacrificat oarecum rimele, care, în general, sunt cam sărace.
Și, da, eu îți mulțumesc!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 21:48:40
         
 
  Poiana robită de țancuri și nilă
O veche cocioabă pitește-n desiș;
Cu sufluri sfârșite, aici se opriră.
Când umbre de om și de cal se priviră,
Amurgul pe culme murea pe furiș.


Superb...


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 21:47:45
         
 
  Adrian, nu rade nimic.

Îți mulțumesc din nou, cu aceeași emoție în suflet.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 21:40:51
         
 
  * * * (două de la mine, una nu :) deși le-aș fi dat cu sufletul împăcat pe toate trei) pentru respectarea spiritului schiței. Chiar dacă aș avea de obiectat asupra unor versuri. O voi face mai tîrziu, după ce scap de emoția lecturii.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 21:36:58
         
 
  Liviule,

...Nu ți-am cerut acordul acestei postări pentru că, așa cum te știu eu, nu cred că ar fi vreo problemă. Totuși, dacă există vreuna, de orice natură ar fi ea, rad textul.

...Am pus în paranteza titlului și "adaptare" mai mult de flori de tei. Versificarea urmează foarte fidel textul tău. Paragraf cu paragraf.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 21:33:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE