FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Saki, saké, sefe
Text postat de latunski criticul
Un poet s-a întîlnit cu un eseist. În loc de salut, poetul i-a spus celuilalt: „Arăți bine. Eu cum îți par?”
Și continuară a sta de vorbă pe carosabilul virtual, cu un dispreț aristrocratic față de regulile de circulație restrînsă și față de participanții la traficul plebeu. A, mă întrebarăți despre ce vorbeau? Păi, despre niște personaje, lucruri, fenomene, concepte și spaime de-ale lor, eu nu prea am înțeles. Doar ce stăteam în stația de aeroglisor și mă făceam că citesc un ziar electronic pe care îl țineam invers. În care dădusem o gaură suficient de mare încît să-i pot urmări cu privirea.
Cu un scrîșnet metalic de frîne și dînd vamă asfaltului o bună parte din calea de rulare a anvelopelor, autoutilitara ACC- 20090810 (ACC – vine de la accident) viră la nouăzecidegrade pe E 85. Înainte de avea timp să-și demonstreze concluzia silogismului, eseistul fu tercit de roțile din față. Ultimul lui cuvînt a fost: „incomensurabilul...”.Poetul fu agățat de oglinda retrovizoare din dreapta, zbură prin aer, îmi agăță ziarul electronic și cu un zgomot icnit se opri în stîlpul de beton cu suport tehnic pentru Interne (parcă pentru Internet...).
Șoferul opri brusc. Nu suficient de brusc, dar opri. Intenția o avea mai dinainte dar nu reuși să o pună în practică. Palid, cu genunchii „drapel în vînt”, coborî de la volan. L-am recunoscut imediat. Era Henry, sau Hugh, parcă Hector, în fine, nu mai știam cum îl cheamă Eu îi ziceam Sake. Ori Saki? Draci, că doar obișnuiam să beau cu el cîteva păhărele la barul „Sinapsa” din apropiere. Aproape zilnic. Dar abia după al patrulea păhărel îl întrebam, mai mereu:
-De fapt, cum te cheamă?
-Saki, spunea el.
-A, Saké, am înțeles, ziceam eu dumirit și mai comandam încă un rînd de Uzo. Un Uzo, o bere, un Uzo, o bere; știu că nu sună prea ortodox, alta e rețeta, dar noi eram nonconformiști.
Cum spuneam, era palid și cu nădragii drapel. Ba se mai și scărpina între picioare. Avea un tic, ce să-i faci, toți avem în momente de criză.
-Ave, Latunski.
-Ave și ție, Saké.
-Saki, iar ai uitat.
-Saki, scuze, ce mai faci?
-Păi nu vezi?....
-Eu văd doar ce cred eu că văd. Strada e pustie, nu? Eu nici nu eram aici. De un sfert de ceas analog trebuia să critic la „Sinpsa”.
-Bine, parchez și eu două străzi mai departe și vin.
-Te aștept. Ce ai în dubă?
-Ca de obicei, Oul Pătrat. Îl aduceam de la expoziție. Dar aud niște zgomote ciudate din el. L-am ținut lîngă calorifer și cred c-a clocit.
-Așa ceva nu „se ecsist㔠Henry – zic eu.
-Hugo, te rog, iar ai uitat.
-Hugo, scuze, dar nu se poate ivi nimic dintr-un ou pătrat. A spus-o și J.R. Tokien!
-O fi, dar Bergodi îl contrazice.
_Hai, lasă că pățim și noi ca ăștia.Evaporează-te repede.
-Și n-o să spui nimic?
-Mormînt, Hector
-Hugh...
-Hugh, Hector, Henry, las-o nimicului. Hai, că vine și Kosta.
- Nu mai spune!
-Nu poate el să scape ceva atît de imaginar. Om este și el și nimic din ce-i sefe ori ireal nu-i este străin. Cunoști zicerea: „Homo sum hunani nihil...”
-Da, bre, dar ultima vorbă nu-i ecoliterară.
-Da ce-ai făcut tu era eco? Hai că-nchide la „Sinapsa”

KONEȚ
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  1.În textul de mai sus era vorba despre Kosta Danaos;
2.Furculiță nu folosesc, doar lingură de lemn;
3. Nu cunosc Buzaul dar îmi petrec vacanțele la Cochirleanca, Pătărlagele și Înglodații Sărați.
Încheiere: Vă zic eu lui Smirnov dacă mai divagați fără esență la bord!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-08-12 13:10:32
         
 
  Si, apropos, Latunski, la Sinapsa, pe mine nu ma primeste. E un bar cu pretentii, o spune chiar numele: dupa cum stii, o sinapsa poate exista doar intre dendritele a doi neuroni! Eu, avand doar unul, si ala vai de mama lui, n-am cum sa fiu compatibil cu standardele barului. M-ar da malacii in branci afara si tu stii prea bine ca nu-mi place sa fiu bruscat. De ce incurci lumea cu presupuneri absurde? A, si mi-am mai adus aminte ceva: mai stii bancul ala cu neuronul care se plictisea singur in cutia craniana si a luat-o si el razna prin... organism, intalnind ceva cu coada care semana vag cu el si plangandu-i-se de plictiseala. Stii ce raspuns a primit? - fraier, esti, ba! De ce nu vii cu mine acolo, jos? Stii ce veselie e...? K  
Postat de catre sters sters la data de 2009-08-12 09:26:01
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  nu de la juninci stiam, dar de la principe, iar o astfel de apreciere inseamna ca cel putin furculita stie in ce mana se tine, indiferent daca reuseste sa apuce ceva cu ea sau face foamea.

rolul de critic nu prea merge pentru ca este subiectiv dar cel de samsar samaritean care ofera epidermin literar la arsii de gradul IV, da!

sa ne traiasca. aleluia!
 
Postat de catre I BG la data de 2009-08-12 00:55:24
         
 
  Pentru ca mi-a nemurit numele in textul sau, fara sa-i fi cerut aceasta, va spun io cine-i latunski, pe bune, sa moara mama lu' Frankfurt pe Oder care va minte, na, ca m-am jurat: e un june condeier buzioan, cu cont baban si multe SC-uri si SF-uri, o partida super pentru tinerele si nu chiar tinerele juninci literare de pretutindeni. Faza cu Nina nu ie pe bune, ea ii este secretara si doar atat. Ar vrea ea! De cate ori n-am surprins-o (eu fiind venit cu treburi pe la Casa Griboiedov, unde are sediul si asociatia literara pe care cu marinimie a infiintat-o si o sponsorizeaza generos maestrul Latunski) pe Nina oftand admirativ in urma maestrului! Dar lui nu-i plac decat puicute tinere, literare si nu prea, dar toate, absolut toate, experte in limbi straine, nu conteaza care, poa' sa fie si sanscrita. E drept ca e innebunit dupa limba copta si dupa greaca veche, dar la o adica merge si-o latina, chiar stalcita. Amatoarelor de senzational le stau la dispozitie cu amanunte picante. Maestrul.(pt. conf. K.)  
Postat de catre sters sters la data de 2009-08-11 17:12:52
         
 
  mult prea subtil. chiar si pentru medusa pe care a apucat-o dimineata pe o banca, in Crang, citindu-si autoportretul b/w, supranumit "genealogia unei blazari".

ai nevoie de o foarfeca de filat. plete dese.

de ce nu le spui cine esti?!

...

hh
 
Postat de catre I BG la data de 2009-08-11 13:01:45
         
 
  Iar ca să fiu în ton cu maestrul Peia (alo, DeNobilis, nu sînt Peia!, place-mi-aș să fiu), eu sînt un tip modest și nu vreau să ies în față. Nu dau lecții de viață și de creație, nu răspund la provocări, nu mi se umflă rînza, stau la Bender și aștept ca secolele viitoare să mă înțeleagă și să mă prețuiască.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-08-11 00:18:32
         
 
  AAA, de fapt îi sînt dator lui Osso pentru introducere. Dar, vorba aia: "Arta e lungă, unul de altul fură"(pentru asta îi sînt dator lui Stanislaw Jerzy Lec). Nimic nou sub soare. Nu obișnuiesc să mulțumesc pentru stele sau voturi. Și nu ofer stele, nici voturi, chiar dacă am un cont de pe care aș putea să o fac. Dar te citesc și te respect, ești un moldovean dăștept și talentat. Să vii pe la mine, în Transnistria, și o să te gratulez cu o samahoancă de sfeclă, clasa primă. Maladeț!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-08-11 00:10:34
         
 
  Bancul mi-a fost amintit de:

"Un poet s-a întîlnit cu un eseist. În loc de salut, poetul i-a spus celuilalt: „Arăți bine. Eu cum îți par?”
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-10 23:25:13
         
 
  <>

...Mi-amintesc de un banc:

Doi reprezentanți ai behaviorismului (un el și o ea), după o partidă de sex:

- Uitându-mă la tine, conchid că a fost bine. La mine cum a fost?

....................


Un text satiric, acid. Un discurs bine mânuit. Vot.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-10 23:24:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE