|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Mihai Vasile |
|
|
- Mãããããããã!
Ochi injectaþi de furie. Flash-back sau forward: privire de fiarã, colþi rânjiþi de lup. Arsura unei lovituri ca de bici. Un fir de sânge care joacã in faþa ochilor uimiþi ºi pe buze gust de sânge.
- Da' de data asta...
Japppppp! Nici un cuvânt. Durerea mi se încolãceºte în vine, ºarpe perfid urcând tot mai sus, ca într-un dans stârnit de flautul vrãjitorului. Un urlet tãcut urcã în cascade de foc cãtre coardele vocale din strãfundurile inimii. Dar nu trebuie, nu trebuie... Nu! NU! Stai acolo! Stai, nu þâºni! O sã fie doar mai rãu, doar mai rãu! Nu gândeºti, idiotule, nu gândeºti! Nu te-ai învãþat încã minte!
Japppppp! Împietresc, gândurile îmi urlã cãtre alte gânduri, cã urletul trebuie sã rãmânã departe. Mã sufoc de sânge dar respir prin toþi porii, asta îl scoate din minþi, rãmân vertical, rãmân neclintit, nu-l mai vãd dar îi simt rãsuflarea de fiarã, e turbat, e sãlbatic, mã doare, ba nu mã doare, nu trebuie sã mã doarã, nu trebuie nici mãcar sã plâng, nu trebuie sã mã miºc altfel l-aº face bucãþi, pui de lup crescut de lup, nu trebuie, eu nu sunt aºa.
- Lasã-l, Petreeeeee, cã-l omori!
Jappppppppppp! de data asta nu mai sunt decât un urlet mut.
- Taci, femeia dracului, cã-þi vine rândul ºi þie! Taci, femeie nebunã!
Eu sau el, el sau eu? Dibuiesc în cotlon ºarpele ºi îl încleºtez cu degete de oþel. Urã ºi sânge, încleºtare fanaticã, de rãtãcit, ce chestie mi-am ucis din nou sufletul, cred cã am sã mã prãbuºesc acum dar cui îi pasã, mai bine eu decât sã fiu ca el, eu nu voi fi aºa, eu nu sunt aºa, nu
- Lasã-l, Petre, nu vezi? Vomitã sânge! Îl omori!
- Las' femeie, cã eu l-am fãcut, eu îl omor!
Post scriptum (din nou)
Rog iertata a-mi fi avalansa de texte, dar o sa fiu plecat mai mult timp si nu o sa am posibilitatea de a posta asa cum ar fi normal doar unul pe zi. Am pus aproape toate textele de proza la rugamintea unei prietene bune, Maria. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pornind de la titlul scrierii începusem încã înainte de a parcurge textul sã-mi închipui ce conþine. Este de fapt reconstruirea de la înãlþimea experienþei adulte a acelei întâmplãri uitate dar mereu prezente. Conºtiinþa traumatizatã a autorului construieºte imagini delirante. O scenã terifiantã. Conturarea unui nou personaj supus unei crâncene exorcizãri. De fapt apar douã personaje bine conturate – unul parcã reprezentând forþa rãului cu ochii injectaþi de furie… priviri de fiarã, colþi rânjiþi de lup,… eu l-am fãcut , eu îl omor de fapt atât stãrile cât ºi faptele contureazã pesonajul. Cel de-al doilea nu este conturat decât de
Tabloul înfãþiºat pare o scenã de groazã, de fapt titlul scrierii este în contradicþie cu conþinutul la prima vedere. Dar, descoperi, cã de fapt cel stãpânit de de duhuri aplicã propria exorcizarea celui care încerca sã suporte durerea vertical, nu mã miºc altfel l-aº face bucãþi pui de lup crescut de lup, nu trebuie, eu nu sunt aºa... mi-am ucis din nou sufletul, cred cã am sã mã prãbuºesc acum dar cui îi pasã, mai bine eu decât sã fiu ca el...
Uneori aceste aspecte care par exterioare, mutileazã sufletul ºi-l desfigureazã…
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-05-28 11:55:45 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|