PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Răvaşe de laLiz (XVIII) Text postat de Adrian A. Agheorghesei (XVIII) Şi parcă plouă de-o întreagă clipă, De-un secol ascultăm potopul parcă, Cu abur pal fereastra se încarcă, E vreme de tăcut şi de risipă! Am tot citi în nori şi-n palme, doar că Intre-o poemă şi-un roman, în pripă, Un basm fatal de-amor se înfiripă, Şi-un apropo lasciv ne cam încearcă... Înmărmurim sudând în cer inele, Perdeaua face striptis pe lumină, Un bibelou se sparge fără vină, Statuia noastră leapădă din piele, Genericul rulează-n jaluzele, Şi plouă cu-amorţeală şi ruină. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "Cristi, unele din sonetele lui Shakespeare abunda in repetitii". (R.S.) Repet(sic!)... nu am nimic cu repetiţia în sine... mai ales când este folosită ca procedeu literar... am avut obiecţii privind doar "ilogica temporală" pe care acest "parcă" (parcă - părere - subiectivism) o adânceşte. Mi se părea în regulă dacă afirmaţia era următoarea: "Deşi plouă de o clipă, noua ni se pare că plouă de un secol" nu "Parcă plouă de o clipă, parcă ploua de un secol". Am explicat comentariul meu destul de clar?... Remarca privind repetiţia nu era făcută decât să întărească sugestia de a renunţa la primul "parcă"! (Am spus: "repetiţia unui cuvânt în sonet este nerecomandată") Na că mi s-a făcut poftă de o parodie... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 15:51:14               Cristi, unele din sonetele lui Shakespeare abunda in repetitii. Nu vad care e problema. Mai mult, in cazul de fata, repetitia lui "parca" in contextul juxtapunerii clipa-secol mie unuia mi se pare de efect. Adrian, daca tii mortis la versul 8, ai putea scrie de ex. "Şi-un apropo voluptuos ne-ncearcă", impacand capra si ambele verze, desi acum, la recitire, si mie imi pare versul asta un pic excentric, sa nu zic fortat (in context). Dar asta e o doar o parere. In ceea ce priveste forma, e clar ca e sonet, si mi se pare corect sa ti-l asumi si sa-i aperi abaterile de la canon... nu e nici o problema.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-20 14:37:43               1. "Mă deranjează felul şi poziţia de pe care o faci." Nu înţeleg ce vrei să spui prin propoziţia de mai sus. Mă ţin cât mai departe de atitudini subiectiv-viscerale atâta vreme cât nu este vorba de Vasilici/Elene Tome/Burici/Tavilici/Nicolai Tudorici... 2. "Apoi, nu poţi să-mi numeşti un text sonet, apoi să-i aplici rogorile, atâta vreme cât eu nu am numit textul de faţă "sonet"." Pe cine vrei să păcăleşti?... :) Vrei-nu-vrei poezia ta este un sonet. Dar asta nu are nicio legătura cu comentariul meu (decât tangenţial!). 3. "Cristi, acceptă că şi alţii au citit câte ceva despre poezia clasică, în speţă, despre sonet şi că acesta nu îşi deschide tainele numai în faţa ta." Mă întreb cum ai tras concluzia că asta gândesc din comentariul meu? :( 4. Deraiez un pic spre frivol, dar sper să nu te superi... "...Dacă te poate încerca un gând, de ce nu te poate încerca un apropo? Pe mine mă încercă un apropo (mă încearcă = să-l fac, să nu-l fac, să-l fac, să nu-l fac... ?)" Îţi propun în loc de "mă încearcă un apropo", "mă trece un apropo", tot cu sensul de să-l fac/să nu-l fac... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 12:03:19               rogorile - rigorile   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 11:30:56               ...Cristi, de ce iei discuţia asta personal? Arată-mi unde te acuz pe tine de ipocrizie şi-mi prezint scuze. ...Dacă te poate încerca un gând, de ce nu te poate încerca un apropo? Pe mine mă încercă un apropo (mă încearcă = să-l fac, să nu-l fac, să-l fac, să nu-l fac... ?) ...Şi acum, că tot intrăm în zodia sincerităţii şi a personalului, nu mă deranjează câtuşi de puţin observaţiile, cu atât mai mult cu cât tu, de cele mai multe ori, stii ce spui. Mă deranjează felul şi poziţia de pe care o faci. Textul are lacune? Foarte bine. Dar din el nimic nu ţi-a plăcut? Înţelegi ce vreau să zic. Spinii ca spini, dar petalele? ...Cristi, acceptă că şi alţii au citit câte ceva despre poezia clasică, în speţă, despre sonet şi că acesta nu îşi deschide tainele numai în faţa ta. Apoi, nu poţi să-mi numeşti un text sonet, apoi să-i aplici rogorile, atâta vreme cât eu nu am numit textul de faţă "sonet".   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 11:29:49               A.A.A. Comentez foarte rar tocmai pentru că mi-e teamă că îmi bat gura de pomană. "Mi se pare o ipocrizie ca astăzi orice text iambic, de 14 versuri, să fie considerat sonet, iar în momentul când apare un cuvânt de două ori (voit ori nevoit), ups! sonetul nu suportă aşa ceva." Am explicat de ce acel "parcă" îmi pare "ilogic". Am adăugat, în treacăt, în sprijinul propunerii de a elimina primul "parcă" şi faptul că, într-un sonet, este "nerecomandat" (repet "nerecomandat"!!!) să foloseşti de doua sau mai multe ori acelaşi cuvânt... Acuzaţia de ipocrizie ca răspuns la un comentariu echilibrat şi de bun-simţ mi se pare deplasată. De aceea nici nu îţi răspund pe această temă... "pentru că poezia şi romanul se îndrăgostesc, pe noi ne cam încearcă un apropo. (Ne cam în sensul în care nici unul nu recunoaştem)." Nu pot decât să zâmbesc condescendent... Soluţia propusă însemna doar eliminarea lesturilor din vers. Versul meu :"Şi îndoieli lascive ne încearcă" era doar un exemplu (vezi cuvantul ex ...). Nu trebuie să te simţi jignit. Dar dacă tot ai pornit în aceasta direcţie poate ne explici şi ce înseamnă "pe noi ne cam încearcă un apropo". În cazul tau plec de la prezumţia de nevinovatie :) şi de aceea pun întrebarea cu bunacredinţă. Mie personal şi în proza acest fragment mi s-ar părea stângaci... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 11:10:01 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Încă o nedumerire: ce înţelegi tu prin "soluţie"? Ceva ce mulţumeşte doar prozodia? Pentru că prin soluţia "Şi îndoieli lascive ne încearcă" este mulţumit endecasilabul iambic şi atât. "Intre-o poemă şi-un roman, în pripă, Un basm fatal de-amor se înfiripă, Şi-un apropo lasciv ne cam încearcă..." - pentru că poezia şi romanul se îndrăgostesc, pe noi ne cam încearcă un apropo. (Ne cam în sensul în care nici unul nu recunoaştem). "Indoieli lascive", oricum ar fi înţeles, nu este totuna cu apropoul, iar apropoul este necesar deoarece vine logic în urma versurilor de dinaintea lui. Aşadar soluţia ta nu este viabilă.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 10:40:11               Voi încerca să revin pe acest text, ţinând cont de observaţiile tale. A fugit comul înainte să-l termin. Merci.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 10:33:26               ...Cristi, ştiu toate rigorile sonetului! Iar dacă repet unele cuvinte ori imagini, o fac cu bună ştiinţă. Aşa cum mi-am asumat şi aritmia din versul 6, pe care ai scăpat-o. Apoi, mi-aduc aminte de unele discuţii pe care le-am purtat tot pe această tema - a sonetului. Mi se pare o ipocrizie ca astăzi orice text iambic, de 14 versuri, să fie considerat sonet, iar în momentul când apare un cuvânt de două ori (voit ori nevoit), ups! sonetul nu suportă aşa ceva. Şi, în fond, cine spune că textul de mai sus este sonet? Eu nu. Poate fi, în accepţiunea de astăzi, dar pentru mine nu este un sonet imanent. ...Voi încercă să revin peste aces   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 10:32:20               lest de cuvinte: 1. "Şi parcă plouă de-o întreagă clipă, De-un secol ascultăm potopul parcă," Din nou ilogică temporală... În acest caz nu ţine argumentul relativităţii, pentru că acest "parcă", repetat în ambele ipostaze, situează punctul de observaţie într-un (acelaşi) plan subiectiv-personal. soluţie propusă: scăparea de acel prim "parcă"... (de altfel repetiţia unui cuvânt în sonet este nerecomandată...) 2. "Şi-un apropo lasciv ne cam încearcă..." Acest "ne cam încearcă" crează o falie prozaică între cititor şi poezie, tocmai în momentul culminant al sonetului (sfârşitul versului 8). Şe poate renunţa la "ne încearcaă şi nu prea" ... Soluţie propusă: - eliminarea cuvântului "cam" adăugat din necesităţi prozodice... - ex: "Şi îndoieli lascive ne încearcă" Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 10:22:25               Mie, dimpotriva, striptisul perdelei mi s-a parut grozav: pe de o parte e foarte decent si gratzios, pe de alta creeaza un contrast ccare evidentziaza tot restul! Vot, V.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-07-19 16:35:14               bun asa cum e stea si vot   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-19 15:49:13               ...Da, am avut şi am oareşce îndoială legată de "striptisu'" ăla. Poate-i cam îndrăzneţ faţă de context. Voi mai aştepta o părere legată de această problemă, apoi voi vedea dacă modific ori las aşa. Merci!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-19 15:24:32               Adrian, mă bucur să te regăsesc şi chiar să mă încânte în debutul paginii un text de-al tău, de-al vostru...mă rog, un bun poem. Nu ştiu "striptis"-ul acela dacă pică bine în context, în atmosfera creată, dar nu-i treaba mea:)) Vot şi stea. Cu preţuire şi admiraţie, Cristi   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-07-19 15:17:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE