FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Trei sonete
Text postat de Cristian Vasiliu
Sonet 192 (CCLXXI)

Motto « Iubirea e o stâncă »
Sonet CCLXVIII de Cristian Vasiliu

Iubirea e o stâncă prin care sap tunele
Ce nu se întretaie; doar urmele de pași
Îmi mai aduc aminte că pe acolo-n cele
Mai fericite clipe eu mi-am făcut sălaș.
Iubirea e o stâncă. Mă trec precum o apă
Din munții tinereții spre bătrâneți de iad
Și adormind cu dorul înghesuit sub pleoapă,
O voi găsi la urmă, când voi seca, în vad.
Iubirea e o stâncă. În inimă cu timpul
Povara ne’mpărțită devine tot mai grea
Și-o zvârlu cu putere ca să dărâm Olimpul
Sau mă târăsc spre Hades și mă îngrop sub ea.
(Ascultă-mă, iubito! Nu te-am mințit și încă
Deasupra noastră-atârnă Iubirea ca o stâncă!)

24 iunie 2009


Sonet 193 (CCLXXII)

Îți cresc din plete aripi, ca unei crisalide,
Când bate vântul; cerul îți pare mai înalt;
Iar temnița de gânduri a frunții se deschide
Când întâlnești pe-alee himera celuilalt.
De-atâta întuneric te-ai prefăcut în umbră!
Te-adaugi ca o frunză-n cununa lui de lauri
Chiar dacă trupu-ți fraged prin mine se preumblă
Și te nutresc cu rouă, ambrozie și aur.
Cu paloșul iubirii nu-ți pot ucide gândul,
Căci nu mai am substanță și tu nu mai ești tu,
Îți pregătești spre altă iluzie avântul
Și sufletul în mreaja frivolului căzu.
Nu te mai pot atinge și doar firavul duh
Al poeziei urcă la tine în văzduh.

13 iulie 2009


Sonet 194 (CCLXXIII)

Ca Phoenix din cenușa plăcerilor, mai albă,
La ceasul desteptării strigoilor, te-ai smuls
Din așternut și-n noapte m-ai părăsit c-o salbă
De agonii în carne, extatic, fără puls…
Rămân întins și-alături se încovrigă moartea :
De-atâta voluptate duc dorul de neant,
Râvnesc în fiecare sărut eternitatea
Și soțul tău mă-nchipui, nu veșnicul amant.
Te-ntorci încet cu zbateri de áripe, învinsă,
Ducând cu tine-aroma păcatului, în cuib;
Dar te aștept și mâine cu inima întinsă
Spre cer, ca pentru-o clipă cu tine să mă-mbuib.
Te-aștept, deși, iubito, îți sunt altar nu drum
Și la sfârșitul nopții îmbrățisez doar scrum…

16 iulie 2009


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  @Radu Stefanescu

"iubirea ca o stanca" este laitmotivul sonetului (CCLXXI)ca un ecou al sonetului CCLXVIII...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-17 13:19:54
         
 
  @Radu Stefanescu
am sa pastrez trupu-ți dar am sa scap de cacofonicul (sufletu-ți)

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-17 13:15:59
         
 
  Dna Elena Stefan,

nu vad nici o problema cu rima "pași-sălaș"...
cealalta problema am remediat-o...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-17 13:14:00
         
 
  Am modificat versul cu "soțu-ți"... :(

"Și soțul tău mă-nchipui, nu veșnicul amant."

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-17 13:12:08
         
 
  Cristi, nu-mi plac constructiile de genul "ca să dărâm Olimpul"
n-ai putea scrie de ex "sa naruiesc Olimpul"? sau "sa prabusesc Olimpul"?
in primul sonet "iubirea ca o stanca" din primul vers se repeta in ultimul; o fi bine? nu cred

in sonetul 2, ligamentele involuntare din "trupu-ți" si mai ales "sufletu-ți" nu suna prea grozav

sonetul 3 mi se pare cel mai bun, dar e si acolo "soțu-ți"
poate ar merge "visand ca-ti sunt barbatul nu vesnicul amant"

vot
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-16 15:40:28
         
 
  (Ascultă-mă, iubito ! Nu te-am mințit și încă
Deasupra noastră-atârnă Iubirea ca o stâncă!) CTA

Multumesc pentru sugestie... Am modificat...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-16 14:37:21
         
 
 
O soluție simplă pentru a evita repetiția:

(Ascultă-mă, iubito ! Nu te-am mințit și încă
Deasupra noastră-atârnă Iubirea ca o stâncă!)

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-16 12:37:53
         
 
  Citit, plăcut, înțeles.

Imagini frumoase, surprinzătoare chiar.
De remarcat:

"dorul înghesuit sub pleoapă"

"Nu te mai pot atinge și doar firavul duh
Al poeziei urcă la tine în văzduh."

"Te-aștept, deși, iubito, îți sunt altar nu drum
Și la sfârșitul nopții îmbrățisez doar scrum"

Mi-ai adus aminte de marele sonetist Mihai Codreanu. Cu proximă ocazie am să-l caut prin bibliotecă.

Ar trebui găsite alte soluții pentru:"pași-sălaș" și pentru "soțu-ți". Pentru ulitima sintagmă cred că ar fi suficient "soțul". La prima nu am o soluție!

Acolo unde se instalează plictisul moare iubirea. De poezie ce să mai zic. Moare și ea!


 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2009-07-16 12:17:09
         
 
  :) in regula Liviu...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-16 11:19:32
         
 
  Cristi, io înțeleg că mă respecți, dar nu înțeleg de ce nu îmi respecți și rugămintea pe care ți-am mai adresat-o, aceea de a-mi spune pe nume. Adică, simplu: Liviu.

Mulțumesc :)
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-07-16 11:09:58
         
 
  1. "(Ascultă-mă Iubire ! Nu te-am mințit și încă
Deasupra noastră-atarnă Iubirea ca o stâncă!)

Acuma, nu că n-ar fi frumoasă iubirea, dar, ca orice lucru consumat în exces, poate provoca niște reacții de respingere :))"

Cred si eu inceput sa imi plictisesc cititorii (si odata cu ei si pe mine insumi)

2. "Încă o întrebare. În penultimul vers al ultimului sonet, oare nu ar fi încăput o virgulă între te-aștept și deși? Repet, e o întrebare, nu o afirmație." Da...

3. "Apoi: soțu-ți? Hmm..." Corect... insa nu am gasit nimic pentru a scapa de aceasta cacofonie...

Multumesc pentru lectura si comentarii dle Bordas...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-16 09:59:23
         
 
  Sonetul 194 a fost inspirat de unul dintre cele mai frumoase sonete pe care le-am citit si pe care il transcriu aici:

Motto: „Arréglate mujer, se te hace tarde; y llévate el paragüas por si llueve;
él te estará esperando para amarte y yo estaré celoso de perderte..”

Știu; e târziu, iar „el” te-așteaptă-acas㠖
nu te-aș lăsa să pleci de lângă mine
și-o gelozie cruntă, ca un spin e
pe cale să mă sfârtece – dar, lasă,

Voi fi aici, gândindu-mă la tine
și la povestea-amară și frumoas㠖
chiar dacă nu ți-o spun, tu știi că-mi pasă;
m-acuz că iau ce nu mi se cuvine –

Cât doare clipa-n care te iubeam ! A
rămas parfumul tău să mă inunde
și-n suflet lent mi se strecoară teama...

Îmbracă-te, femeie, și-ți ascunde
privirea plânsă, ca să nu-și dea seama
de ce-l înșeli; cu cine-ai fost... și unde...

de Simona Dobrescu

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-16 09:51:59
         
 
  (Ascultă-mă Iubire ! Nu te-am mințit și încă
Deasupra noastră-atarnă Iubirea ca o stâncă!)


Acuma, nu că n-ar fi frumoasă iubirea, dar, ca orice lucru consumat în exces, poate provoca niște reacții de respingere :))

Zic eu să încerci, maestre Cristi, să rărești nițel iubirea din cele două versuri citate.

Încă o întrebare. În penultimul vers al ultimului sonet, oare nu ar fi încăput o virgulă între te-aștept și deși? Repet, e o întrebare, nu o afirmație.

Apoi: soțu-ți? Hmm...


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-07-16 09:51:30
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE