PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Gâlceava castronelelor Text postat de Adriana Gheorghiu - Eu nu înţeleg un lucru: de ce numai eu sunt pus întotdeauna în frigider? Trebuie răcit laptele, se ia castronelul verde şi în frigider cu el. Rămâne mâncare de la masă, în castronelul verde se pune, şi în frigider cu el. Să ştiţi că eu am să mă revolt. - Da’ noi cu ce suntem vinovate, mă rog? Dimpotrivă. Ar trebui să ne simţim ofensate că stăpâna noastră nu ne ia în seamă, îi întoarce vorba Castronelul Galben. Uite! Pe mine s-a pus deja praful. Nesuferit mai e neamul ăsta al prafului! Peste tot se bagă. Zău aşa! N-am înteles de când m-am născut acolo, în fabrică, la ce-i bun praful ăsta. - Ei, şi tu, acum! Noi vorbim de lucruri importante. Personalitatea nostră e în joc, iar tu faci teoria prafului, îl repede Castronelul Albastru. - Vedeţi că nu înţelegeţi nimic. V-am spus de-atâtea ori că lucrurile mici sunt importante în viaţa castronelelor. Iar tu, care o ţii una şi bună cu personalitatea, mai bine ai fi atent cum stai pe raft, altfel ai să vezi tu personalitate, nu se lasă Castronelul Galben. - D-apoi ştiu că v-a dat Dumnezeu gură bogată. Mie îmi clănţănesc dinţii în gură în frigider, apa mă arde, detergentul ăsta nesuferit mi se bagă în suflet, iar voi îi daţi , ba cu personalitatea, ba cu praful. Ce treabă am eu cu toate astea, zău nu ştiu. - Să stii că ăştia se trag din acelaşi arbore genealogic, se aude şi vocea Castronelului Alb. - Ei, ce mai este şi asta? Nu mai pricep nimic. Săriţi de la una la alta. Şi apoi, spune nemulţumit Castronelul verde, vorbiţi de parcă toată lumea ar fi învăţată ca voi. - Ştii ceva, intervine Castronelul Galben. Nu-i nevoie să fii învăţat ca să-ţi dai seama că şi praful şi detergentul sunt la fel de nocive. - De noci…ce? întreabă Castronelul Albastru, nedumerit. - De nocive. Te pomeneşti că nici asta nu ştii. Mă întreb ce-ai făcut tu până să ajungi aici, pe raft cu noi? se burzuluieşte Castronelul Alb. - Ştii ceva? Să nu te legi de personalitatea mea! - Of! Iar a inceput. Nu ştiu de unde ştie castronelul ăsta ce-i aia personalitate. Deodată, se aud voci de oameni , şi toate castronelele se liniştesc ca prin miracol. Iar eu profit ca să vă spun şi vouă cât de frumoase sunt de fapt aceste castronele: Castronelul Verde are pe el desenaţi doi pui de caprioară, Castronelul Galben e pictat cu raze de soare, Castronelul Albastru, cu ghiocei, iar Castronelul Alb, alb ca zăpada, este tot numai o dantelă. De aceea le-a şi pus stăpâna lor împreuna, pe cel mai frumos raft din bucătărie. Liniştea castronelelor n-a durat însă mult. - Sigur, ca de obicei ! Când să vă spun şi eu năduful meu, voi vă luaţi la harţă. Sunt şi eu în sfârşit pe raft cu voi, vreau să-mi trag sufletul şi…, Uite! În loc să am puţină înţelegere din partea vostră, că, de, suntem din acelaşi neam…. - Hm! se aude tuşind Castronelul Alb. - Ei! Da! Ştiu, dragă, că tu vii de pe un raft mai sus, se grăbeşte să adauge Castronelul Verde. - Hm! se aude acelaşi tuşit. - Da. Şi mai ştiu că eşti din porţelan fin şi ai stat mai mult prin bucătăriile alea elegante, de care am auzit de la stăpâna nostră, când povesteaşte prietenelor ei despre anii cât a fost studentă la Oxford. Într-o zi, când s-a întâmplat ca stăpâna să mă scoată şi pe mine pe terasă, chiar m-am gândit la tine, Castronelule Alb. Şi mi-am zis:”Ce viaţă pe el! Nu frigider, nu resturi de ou, nu apă rece, nu apă clocotită.” Asta da, viaţă de castronel. - Dacă-i mai spui şi asta, apoi chiar că o să i se urce detot la cap, intervine Castronelul Galben. - Eu chiar nu înteleg ce vi s-a căşunat astăzi pe mine! Acum vă luaţi şi de condiţia mea de castronel… - Sss! Se aud iar voci de oameni. - Cred că a venit stăpâna noastră acasă. Şi cum stăteau ele acolo pe raft, ciorovăindu-se, numai ce se aprinde lumina . Aşa au putut castronelele să vadă că stăpâna lor venise acasă cu o prietenă, căreia tocmai îi spunea ceva despre castronelele cele frumoase, de pe raftul din bucătărie. În scurt timp, bucătăria s-a umplut de vorbele celor doua prietene, şi de aroma de cafea. Iar castronelele se dădeau în vânt după aroma de cafea. E adevărat că ele mai aveau şi alte preferinţe: mirosul de pâine caldă, aroma de vanilie…, dar cafeaua le întrecea pe toate. Furate aşadar de aroma cafelei, dar şi de discuţia dintre cele doua prietene, - doar discutau despre neamul castronelelor – castronelele nu apucă bine să-şi dea seama ce se întâmplă, când Castronelul Alb e ridicat de pe raft, şi numai ce-o aud pe stăpâna lor spunând : - Draga mea prietenă, pe ăsta ţi-l dau ţie. Ştiu că porţelanul e pasiunea ta. Cum aude Castronelul Alb una ca asta, se face şi mai alb la faţă decât era şi, întorcându-se către celelalte castronele, începe să ţipe : - Nu. Nu merg nicăieri. Eu vreau să rămân cu prietenele mele…. - Ai spus ceva, dragă prietenă? Deci, pe acesta unic, ţi-l dau ţie. - Hei! Hei! Ai auzit, dragă castronele? “Unic”! îi spune Castronelul Albastru celui Verde. - Dar voi aţi auzit ce-a spus”Unicul” nostru mai înainte? Intervine şi Castronelul Verde. - Nu. Ce-a spus? - A spus că el nu-si părăseşte prietenele. - Atunci să-l ajutăm să rămână cu noi. Şi numai ce încep cele trei castronele să se foiască pe raft, gata-gata să-l răstoarne. - Draga mea, dar ce se întâmplă cu raftul tău? - Nimic. Ce să se întâmple? răspunde stăpâna castronelelor, aruncând o privire către raft, fără să observe ceva deosebit. - Poate mi s-a părut mie…şi totuşi, uite!…dau să vină jos. Da’ ce zarvă fac! - Cine? Cine? - Castronelele care au rămas pe raft. Uite ce agitate sunt. - Ajutor! Ajutor! a prins curaj Catronelul Alb din mâna prietenei. Nu, nu trebuie să mă las. Vreau să mă întorc la prietenele mele. Vreau să le spun că eu, de fapt, le iubesc chiar mult… - Uite! Şi castronelul din mâna mea se mişcă. Uf! Da’ ce puternic e! Mai mai să-l scap. Stii ceva, dragă prietenă…Apreciez tare mult că vrei să-mi dai castronelul ăsta frumos, şi într-adevar se potrivea cu cele pe care le am, dar cred că e mai bine ca el să stea aici la tine, pe raft. Aşa am să-l pot admira de fiecare dată când mai vin să bem o cafea împreună. Prietena s-a mai uitat o dată la castronel, i-a mângâiat dantela fină, şi apoi l-a pus cu grijă pe raft, alături de celelalte castronele, care mai aveau puţin şi cădeau de pe raft de atâta agitaţie. Şi aşa Castronelul Alb a ajuns înapoi la prietenele lui, de-abia trăgându-şi sufletul de spaimă. - Am reuşit! Am reuşit să-l aducem înapoi! au strigat castronele în cor. - Ba eu am venit singur, că doar eu….Oh! Nu! Nu-i adevarat. Toate am luptat din greu. Ştii ceva, Castronelule Verde, data viitoare mă duc eu în frigider… - Iar eu n-am să mai fac atâta caz de praf, se grăbi să adauge şi Castroneleul Galben. -Iar eu…. N-au mai apucat să-şi termine promisiunile, pentru că stapâna lor tocmai s-a apropiat de raft, s-a uitat lung la ele, le-a mângâiat pe fiecare în parte, dupa care a plecat să-şi conducă prietena, stingând lumina în urma ei. Aşa au putut castronelele să vadă că afară începuse să ningă cu fulgi mari de zăpadă. - Mai ţineti minte? Când ne-am întâlnit toate aici, pe raft, tot aşa era iarna, şi afară ningea liniştit….spune pe gânduri Castronelul Alb. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Am auzit gălăgie pe raftul castronelelor. În zarva mare ce s-a creat, Castronelul alb cel mai tare a vociferat pentru că un intrus le-a deranjat. Ştiu şi cine le-a bruiat: lampagiul de noapte - acelaşi duduman cu cioc care n-are stare deloc. Avea fitil dar n-avea foc şi fură steaua pe loc. Am adus lumină iar castronelor, că mi-s dragi de tot.   Postat de catre Luisa Pirvan la data de 2009-07-13 17:30:12               1. Adrian, credeau ele castronelele ca vor primi asa un calificativ “o frumusete de text”? Nici in visele lor cele mai optimiste! Atata sper sa nu-si dispute steluta de la tine…ca atunci chiar c-au sa cada de pe raft. Multumesc si am sa-ti urmez sfatul, desi poezia Elei nu-mi este straina. 2.Elena, ma bucur ca AAA “ti-a dat dezlegare” pentru a le rasfata pe castronele inca o data. Multumesc pentru steluta. Stau si ma intreb daca stelutei ii place aroma de cafea:) 3.Luisa, multumesc pentru “minunata inspiratie”. Dar n-ai sa crezi: ele, castronelele, chiar exista pe raft, in bucataria mea. Problema e ca inre timp au mai sosit si altele si acum reclama si ele o poveste…. De asemenea, multumesc pentru steluta.   Postat de catre Adriana Gheorghiu la data de 2009-07-13 08:09:41               s-o citesti neaparat pe Elia, as spune si eu. textul imi pare un pic fortat, as zice eu chiar si randurile copilaroase trebuiesc "ingrijite ca sa se faca mari". dar se poate rezolva acest aspect, cu un pic de rabdare, punandu-te "mai serios in locul unui copil" :) mult succes si mult drag catre aplecarea aceasta minunata!   Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-07-12 11:49:08 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Virgula de după "text" mi-a scăpat. :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-11 01:47:33               O stea şi un vot şi de la mine, Adriana. AAA are dreptate. Cu voia lui, o să spun şi eu: "O frumuseţe de text!" Aşteptăm. Cu drag, Elena   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-07-11 01:43:43               Adriana, atâta ,,viaţa,, ai dat Castronelelor incat le si vizualizam in timp ce parcurgeam textul.:) Pentru minunata inspiratie las in dar pentru ,,sufletelul,, Castronelelor, o stea si un vot. Mai asteptam rasfatul literelor tale!   Postat de catre Luisa Pirvan la data de 2009-07-11 01:33:57               Adriana, ...O frumuseţe de text, Stilul tău seamănă izbitor cu cel al Eliei David. S-o citeşti când ai timp. ...Repet: frumos. Las o steluţă şi vot. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-11 01:05:52	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE