FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Voluptatea universului rectangular
Text postat de Emanuel Cristescu
Nici în noaptea asta întrebările nu-i dădeau pace. De atunci, de când aflase că o nouă teorie își făcuse apariția, s-a dus cu liniștea. Citise de zeci, de sute, poate de mii de ori, fraza „Universul este curb și în expansiune”. Pur și simplu nu o putea înțelge. Nu voia să o înțeleagă. O refuza categoric. Organic. Îi dădea peste cap toate valorile în care crescuse până atunci. Nu-i putea da crezare. Era peste puterile sale să accepte așa ceva. O respingea cu toată forța stabilității sale rectangulare. Cum să fie curb? Cum să nu se înscrie în ordinea firească a tuturor lucrurilor? Doar el era supercalificat în domeniul frumosului cubic. Un fel de excelență a Universului rectangular. Ce poate fi mai frumos decât linia dreaptă și formele realizate cu linii drepte? Drepunghiurile, pătratele, aceste esențe de frumusețe, ba chiar și triunghiurile. Mai ales cele cu laturi egale. Cu ajutorul cărora maestrul său realiza capodoperele de forme care erau hexagoanele. Ba mai mult, din combinarea hexagoanelor, realiza forme geomerice spațiale care, sub lumini pâlpâitoare, trimiteau razele în multiple direcții, fascinându-l ori de câte ori avea prilejul să se afle în prajma idolului său care realizase acest model. Și care scria așa frumos despre experiențele sale în revista pe care o aștepta cu religiozitate în fiecare săptămână și care purta numele, aproape misterios, „Bi”. Își aduse aminte, cu mare și nedisimulată plăcere, de numărul dedicat de maestrul său cubului. Și ochii i se umeziră. Cubul! O formă geometrică perfectă. Un volum compact. Care îl ducea cu gândul la frumusețea înțelepciunii. Ce poate egala măreția celor opt înțelepți pe care cele opt colțuri ale cubului îi reprezintă? Cubul este un fel de sălaș al zeilor. Un buncăr al încrederii, solid așezat în planul ideii de stabilitate și frumos. De eternitate. Care se suprapune perfect peste tot ceea ce știe și peste tot ce și-a clădit el. Peste Universul lui. Un univers cubic perfect și strălucitor. Asemenea unui cub imens de zahăr alb și cristalin. Și rostind în gând acest cuvânt simți parcă un gol în stomac.

Se duse a nu știu câta oară la raftul acela impresionant în care ținea multe cărți având coperți groase. O alese cu grija pe aceea care îi dădea mereu frisoane când o atingea. Ceva inexplicabil se petrecea ori de câte ori se apropia de acea carte. Nu-și putea explica emoția. Un prieten se oferise să studieze fenomenul dar până acum nu ajunsese la niciun rezultat. Poate va găsi acolo ceva care să-i permită să combată teoria care schilodește perfecțiunea ideii de frumos rectangular. Frumosul lui. Frumosul lor. Frumosul elitist. Frumosul etern. Frumosul rectangular perfect. Care nu poate fi înțeles de alții. Ci numai de „elita elitelor” cum ar spune maestrul său. Universul cubic are forma percepției pure a frumosului.
Reluă pasajul în care marele elitist îl descria. „Frumos. Frumos și echilibrat o combinație de valori. Inteligență, energie și rapiditate. Dublate de afecțiune și apropiere de oameni. Nu există ceva mai armonios. Fața mică, frunte înaltă și puternică, ochi cu privire dreaptă, extrem de dreaptă și strălucitoare. Spate arcuit și piept musculos și puternic. Magnific. Imaginea pură a perfecțiunii” Doar ochelarii și forma lor pătrată păreau, pentru cunoscători, să altereze ușor această armonie perfectă.
Reciti de mai multe ori pasajul și simți cum emoția îl copleșește. Cum este oare posibil? Când exist㠄atâta perfecțiune” să vină cineva cu utopia „universului curb în expansiune” Adică gata. Elita elitelor, universul perfect stabil, apoteoza înțelepciunii și frumosului pur nu mai există? Universul devine neregulat și în expansiune? Adică să aibă la el acces toți neisprăviții? Asta este prea mult. Insuportabil. Îngrozitor. Nu se poate. Nu se poate să rămână așa. Voi lupta. Voi mobiliza și pe alții. Voi arăta forța noastră. A gândirii noastre. A universului nostru rectangular. Care va supraviețui oricăror erezii. Fie ele și utopice.

Adormi fericit la gândul că nici măcar vreo utopie neghioabă nu va putea tulbura armonia Universului rectangular etern.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Comentariul domnului CTA (desi cam dur) nu este nici pe departe gratuit. Totusi, nu cred in atata subtilitate. De ce, adica sa vrei sa te uiti intr-o oglinda stramba? Poate dintr-un soi de masochism. De altfel, maestrul de ceremonii se mai uita uneori si in oglinda feminitatii, inchipuindu-se a fi Elena Stefan si comentand ca atare. Lasati-i maestrului bufonul! e o necesitate vitala pentru orice suveran neincrezator in propria tiranie si nedrept de exigent cu sine. E un fel de terapie prin imagine. Deja a dat roade, maestrul emitand cateva aprecieri sincere la adresa catorva nulitati de pe site, probabil excedat de atatea interventii justificate. Carora nici in lumea reala nu li se da indeobste curs, dar aici! Ce l-o fi apucat? Cu uimire sincera, Kostanie, alta dihanie.  
Postat de catre sters sters la data de 2009-07-14 12:47:52
         
 
 
Avertisment amatorilor:

„Un filosof de curte nu e cu nimic mai mult decît bufonul regelui.”
(nu-mi mai aduc aminte cu-i aparțin vorbele)


Aveam în facultate un coleg, onorabil în multe privințe, prezentabil, volubil, sociabil, destul de stilat, care umbla mereu însoțit de cel mai prost și anost dintre colegi. Îl tîra fără rezerve prin toate cercurile unde se învîrtea. Era o ascociere greu de înțeles pentru cei mai mulți dintre noi. Ni se părea nu doar bizară, ci oarecum degradantă pentru el. În fine, cineva l-a întrebat de ce și a primit un răspuns pe măsură:

- În orice grup mă duc e nevoie totdeauna și de un prost sadea și eu îl am, pentru orice eventualitate, lîngă mine.

*

La curțile suveranilor, după cum bine știți, exista întotdeauna și un bufon. Rolul său era să întrețină prin glumele pe care le făcea, dar și prin persoana sa schiloadă și scălîmbă o atmosferă de veselie. Personajul nu era doar un actor dedat la giumbușlucuri ieftine, dar era, de obicei, și un ins tarat, cu reale defecte fizice, suferind de nanism, ghebos și șchiop, și, evident, deraiat psihic. Era comic, grotesc, dar și caraghios, căci, măscărici fiind, îi făcea pe alții să rîdă, dar era și ținta batjocurii tuturor.

bufon

Uneori, devenea preferatul regelui, un fel de consilier intim care țopăia permanent în preajma sa și își permitea glume deșucheate cu suveranul. Era, dealtfel, singurul care avea acest privilegiu. De obicei, purta și acel costum specific bufonului sau nebunului, însemn care îl predestina la a nu fi luat în serios și a fi scutit de penitențe.

Întrebarea de ce îl tolera monarhul cu atîta lejeritate și bonomie în preajma sa are două răspunsuri. Primul este acela că printr-o prezență scălîmbă mereu în preajmă, grandoarea sa devenea cu mult mai evidentă. Iar toleranța excesivă de care se bucura măscăriciul îl făcea pe suveran să pară mai magnanim decît și-ar fi permis cu alții.

Al doilea, e mai subtil și mai pervers. Suveranul este sătul de etichetă și protocol, de mascaradă și lingușeală, detestă toate oglinjoarele ipocrite din jur. Preferă ca, sub masca nebuniei, un ins detracat să-i spună permanent cum este cu adevărat. Căci măscăriciul este oglinda lui fidelă în care se poate vede așa cum este de fapt, schilod sufletește. Și asta interzicînd celorlalți să dea crezare țîcnitului.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-14 09:51:54
         
 
  Erată:
"Sau un mic "dictator"... imperial al unui "site jucărie" care își MILUIEȘTE adulatorii ocazionali - vreme de un gît de drojdie - cu cîte patru milioane mită intelectuală?"
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-14 09:24:50
         
 
  Dar să ne reamintim, căci nu mai departe de cîteva comuri în jos stă scris:

"Este un text total cretin. Scris de un profesor universitar. Nu are nimic." (exintescu)

Apoi, pas de cîteva clete:
"Exceptional comentariu, domnule profesor. Poate acum inteleg unii de ce Ion Corbu este imperial."
(tot exintescu)

Combinînd, în mod inevitabil cele două comuri, ne întrebăm:

Profesorul Corbu să fie un "imperial" care scrie texte cretine? Au invers?

Încă:
"Intre placera onirica a autorului de a fi piatra filosofala a dezabuzatului ecoliteral si dictatorul on line al unui site jucarie, nu prea vad nicio diferenta." (ecsintescu)

Ne întrebăm iarăși:
Să fie mr. Corbu la fel de "dezabuzat" ca și postatorii "ecoliterali", dar cu reveniri brusc imperiale? Sau un mic "dictator"... imperial al unui "site jucărie" care își mituește adulatorii ocazionali - vreme de un gît de drojdie - cu cîte patru milioane mită intelectuală?

Și mai:
"Domnul Corbul ataca se face frate cu starvurile."
(exintescu)

Întrebare: să fi devenit dl. Corbu un "stîrv"... imperial?! Sau un frate vitreg al reptilei?

Din această dilemă nu putem ieși...
Rezon!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-14 09:19:34
         
 
  Reptila face opturi.
Și-a dat seama că era cît pe ce să gafeze.
Acum a tecut iar la capitolul "limbi".
Specialitatea lui.

PS: Și chiar așa, onor dle Eena-Cristescu-Corbu, aveți convorbiri protocolare cu beizadeau, în care îi devoalați studiile domnie-voastre pe caz user?
Gratis?
Vă acultă pe uscat, vreau să zic?
Frumos!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-14 08:35:10
         
 
  Exceptional comentariu, domnule profesor. Poate acum inteleg unii de ce Ion Corbu este imperial. Credeti-ma stiam acest lucru. Ludic si insomniac mi-am permis un experiment. Prietenul meu de pe acest site tot posta commuri belicoase la adresa mea. Dupa cum stiti ele ma distreaza copios. Din pacate ele erau cenzurate chiar daca erau eco. Am postat vreo 5 commuri care stiam ca nu vor fi aprobate. Le-am postat asa de-al deavu. Prietenul meu era pe site si astepta tremurand aparitia lor. Am comentat si la textul dumneavoastra, cam dur ce-i drept, dorind sa vad reactia. Sa vad daca eu sunt problema sau neputinta prietenului meu. Am vazut. Si am inteles. Dumneavoastra il protejati pe el. Prietenul meu chiar pune la suflet. Sufera. Dumneavoastra nu imi validati commurile din altruism fata de mai varsticul meu confrate. Care se ataca. De ce nu, poate chiar sa i se umfle vreo vana si sa intinda copita. Mi-ati spus asta si telefonic dar nu am crezut ca unii traiesc doar pentru a posta si a fi adulati pe Europeea. Acum m-am convins. Va promit ca nu il voi supara pe prietenul meu. Cat despre cele 4 milioane si cateva mese pot sa va spun ca nu va sunt indatorat. Fara a fi fripturist, ideea ca dumneavoastra m-ati mecenat cumva mi-a placut la nebunie. Va sunt indatorat pentru ca fara Europeea destinul meu ar fi fost altul. Un simplu exemplu. Campaniile electorale in online presupun reactie rapida. Blietz Krieg. Astazi am postat in 60 de minute peste 50 de commuri pe diferite siteuri. Si asta pentru ca m-am antrenat aici. A, si inca ceva. Cand am semnat contractul de colaborare cu cea mai mare firma de consultanta politica din Romania am trecut in portofoliu si activitatea de pe Europeea. Mi s-a parut mai importanta decat postarile mele pe cele cateva zeci de bloguri pe care eu si Ioana le detinem.
Inca o data, notre respect, domnule profesor. Sa ramaneti vesnic tanar, exact cum sunteti si acum.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2009-07-14 01:58:10
         
 
  11 e un numar sugubat, de te uiti mai bine si il analizezi in functie de ce iti transmite una din emisfere, aia mai cu mot, ii vedea ca ar reprezenta un el si o ea care mai toata ziua n-ar avea somn, pentru ca asa scrie in poveste :)

 
Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-07-12 11:34:04
         
 
  Acest com nu vă aparține!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-11 13:33:59
         
 
  A unsprezecea poruncă

Timpul nu există. Doar curge nemărturisit. Se conține. Și se echilibrează. Starea pietrei reprezintă măsura. Fiecare avem dreptul la piatră. Măcar la una. Balastiera poate fi ipostaza ingenuă a construcției. Și atunci devine spațiu. Adică text. Simbol. Marele simbol. Echilibrul perfect al măsurii curgerii devenite creație.
Necunoscătorii înțeleg piatra pe dos. Ca expresie a durității. Ca aruncare. Ca măsură a plictisului, a rodului ori a păcatului. Piatra impură face istorie. Și uneori, conștiință. Sau cunoaștere de sine. Aducătoare de echilibru. O putem numi piatra lumină. De aceea s-ar impune a unsprezecea poruncă: să nu ai insomnii.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-07-11 13:03:45
         
 
  er:
" ...pe creștet devine cretin".
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-11 08:45:41
         
 
  Brusc, universul care nu ne mai mîngîie pe creștet, devine cretin!
Dacă nu mai plusați nimic, dle Cristescu, pentru o vodculiță, două acolooo!... Păi doar cu patru milioane credeți că se cumpără admirațiunea scrofuloșilor scăpați din lazareturi?
Ia mai... să vedeți ce genial veți deveni iarăși!
Ăștia-s mîncătorii de materii. Ling pe unde se nimerește, cînd li se plătesc senzualele servicii, și "smegmerizează" cu țîfnă atunci cînd nu mai au nici o speranță de căpătuire.
Reptile.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-11 08:44:47
         
 
  La ceas de noapte va spun ca m-ati dezamagit.
Este un text total cretin. Scis de un profesor universitar. Nu are nimic. In afara de redundata cuvantului "rectangular" textul e pe muchie. Intre placera onirica a autorului de a fi piatra filosofala a dezabuzatului ecoliteral si dictatorul on line al unui site jucarie, nu prea vad nicio diferenta. Daca duc mai jos cursorul si citesc amendamentele ciracilor, atunci totul imi e clar.
Domnul Corbul ataca se face frate cu starvurile. Pacat. Avem un prieten comun care imi spunea ca ar fi interesant ca usa primarului sa aiba o clanta la 90 de cm de la podea. Asa s-ar face vinclu unii si ar cersi indurare stapanului, sau nivele sau smecme. I-am raspuns bref. Clanta e la fel si pe dinauntru.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2009-07-11 05:29:32
         
 
  Martinela?:)))
o martinelă, două martinele
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 20:23:28
         
 
 
Domna Martinela, văd că linkul v-a fost de folos. Ați aflat cine-i autorul (de-aia se dau linkuri, ca să ajungi la sursă, e acolo o bibliotecă virtuală de calitate și trebuie apreciați și cei care au făcut efortul de a o îmbogăți , în cazul nostru, Beatrice Zornek Claudia). Apreciez perspectiva dv. ca extrem de îngustă.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-10 15:12:03
         
 
  care-ndreaptă-ncoa turela... (pînă și satira refuză să-și îndeplinească misia!!)  
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-10 13:56:06
         
 
  Ascultați-o pe marinela, o, pe marinela,
care-ndrepată-ncoa turela!
Trebuie să-i deconspirăm pe plagiatori, pe anarhiști, pe taoiști, pe daoiste!
Trebuie să le-o tragem piste!
Trebuie să punem capăt!
Trebuie să ne punem capăt!
Trebuie să!
Trebuie!
Tre!
Tr!
R!
!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-10 13:54:53
         
 
  Mă temeam că va apărea poeta-Poetă, călare pe bisectoare să extragă rădăcina cubică din acest text, dar văd că se mulțumește să se învîrtă pe panglica lui Moebius cu aceleași refulări veleitare!
N-aveți Marinela puțină decență...chiar așa să-l căutați pe proprietar a visu și să verificați lichidul de frînă...de saboți ce să mai zic!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 13:45:54
         
 
 
Interesantă expunerea, domnule Emanuel Cristescu.
Aș fi avut chiar mai mult de spus. Îmi place atunci când citesc ceva interesant. În spatele acestei expuneri vă puneți întrebări despre stagnarea valorică a Europeei?
Simpu, să vă spun ce cred eu din ceea ce trăiesc pe această pajiște albastră.
Domnule Cristescu, am teamă să vin cu lucruri noi, reușite, că se găsește un Gh. Recheșan sau I Peia care fie plagiază câte ceva din lucrare, fie prelucrează , apoi sunt încurajați de doritorii de distracție, și munca mea s-a dus! nu mi se recunoaște nici un drept, chiar sunt luată grav peste picior, sunt molestată prin cuvinte greu de redactat și nu-mi sare nimeni în ajutor! Beneficiarul, pescuitor de pe net, este încurajat și aplaudat, vorba vine; așa pățesc ( probabil) și alți membri Europeea, care fiind mai tineri sau mai puțin curajoși, ori tac și publică ce publică pe aici, ori pur și simplu nu mai publică și se mulțumesc cu lectura și nici nu îndrăznesc să-și spună părerea în comentarii. S-ar putea zice că e democrație, curată democrație „ dar nu pentru căței!”, adică se împarte cu lingura mare democrația asta, libera exprimare aici, dar numai la „dulăi”, aceasta e una dintre cauzele stagnării. Dacă aș fi mai pe lângă București și să pot veni la întrunirile Europeea v-aș spune în direct mult mai multe cauze care frânează promovarea, cât și dezvoltarea literaturii de valoare pe Europeea. Poate voi reuși într-o z să vă fac o vizită la serviciu, cu vreo cunoștință comună, să vă expun în detaliu (și cu exemple) ce cred eu că frânează pe aici.

Domnule C.T.Atanasiu, cred că era mai simplu să indicați numele autorului, adică pe Nichita Stănescu și volumul din care provine poemul (eventual) fără să mai faceți trimiteri la alt site, nu cred că avea nevoie de publicitate! Apreciez modul cum vă prezentați părerea, în situații delicate...
 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-07-10 13:02:21
         
 
  multumesc.  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-10 12:43:18
         
 
  just (or only)about of universe: asa este, este nesimtit de curb, ingretosator de infinit si de relativ, fara nicio trasatura rectilinie (sau nu s-a descoperit inca niciuna)si aflat intr-un continuu proces de destramare, pana la o eventuala extinctie totala. Dar si acestea sunt tot teorii, asa ca n-ar trebui sa bantuie mintea nimanui.Textul s-a dorit a fi o sageata trasa spre somewhere, dar sageata are varful tocit si arcul coarda slaba. Pacat de sangele varsat.K  
Postat de catre sters sters la data de 2009-07-10 12:11:09
         
 
 
Un text pătrățos ca o nucă doctorală potrivită-ntr-o ramă Che Guevara. Din ultima parte se prelinge dulceața de nuci verzi (și uscate).

Prefer:

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!

http://agonia.ro/index.php/poetry/21154/Lectia_despre_cub


 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-10 12:01:12
         
 
  Ar fi de-a dreptul banal sa adaug ca limba e un organism viu. Vesnic viu.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 11:47:02
         
 
  Radu, n-am cunoscut acest aspect. In acest caz, si pentru ca observ ca va cunoasteti atat de bine intre voi, eu ma dau deoparte. De cealalta parte.
Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-10 11:47:02
         
 
  Domnilor ante, anti și post "comuitori" vă rog nu cădeți în deliciul discuțiilor pseudoparipatetice,țineți echerul drept, trasați axele tridimensionale Ox, Oy. Oz și încercați să găsiți intersecția dintre limita ironiei amare, derivata șuguielii amicale și cotangenta la argumentele deștepte, numai să nu dați peste punctul G ori peste pișcătura anofelului Universal pe chakra Kundalini!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 11:45:02
         
 
  Andrei Florian, daca am inteles eu bine ce era de inteles, nu ma mira; uluitoarea gaselnita lexicala apartine unui maestru al genului, iar daca e vorba doar de hazard, ei bine, se stie ca norocul ii ajuta pe indrazneti. Omagiile mele maestrului izvoditor de vorbe.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 11:36:38
         
 
  Domnule Rechesan, poate ca din graba, ati scapat o greseala de typo, si este localizata intre paranteze :)
Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-10 11:07:26
         
 
  pe aceeasi cale, probabil, s-a ajuns la teza universului in expansiune  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 10:27:31
         
 
  E în acest text o ironie amară, o persiflare subtilă(nu pot să cred că a scăpat antecomuitorilor mei)cu atît mai pertinentă cu cît apar astfel comentarii inflamate de orgolii personale care extrag rădăcina cubică din esența textului fără să discearnă între aparent și evident.
Pentru rara ocazie de a citi un text brand Cristescu&Corbu * și vot
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 09:10:24
         
 
  Ma izbeste insa, chiar de la inceput relativitatea temporala:
"Nici în noaptea asta întrebările nu-i dădeau pace".

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-10 08:52:42
         
 
  "produs microcosmic al sau - femeia" R.S.

acest microunivers are si el singularitati lui( cum ar fi gaurile negre)! :)

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-10 08:48:49
         
 
  plecand de la observatia banala a proprietatilor sale holografice, si studiind temeinic cel mai la indemana produs microcosmic al sau - femeia, rezulta ca universul nu poate fi decat capricios, curb, sondabil pe portiuni, discontinuu, recurent si in general enigmatic

personal ador aceasta voluptuoasa teorie cu toate ipotezele, lemele, teoremele si consecintele sale practice, drept pentru care ma altur cu un vot

Radu,

cercetator stiintific amator
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 08:00:24
         
 
  Da, imi place. Dincolo de caldura cu care v-ati descris personajul, dincolo de drama interioara a acestuia, nascuta din neputinta de a se elibera de cusca rectangulara a perceptiei sale, textul contine in sine un concentrat dulce-amar, ca o pilda bine ticluita, si care vine sa oblojeasca rana unei false inadaptari. Spre deosebire de A.A.A, eu consider ca textul dumneavoastra nu si-a propus sa argumenteze ceva anume, cu atat mai putin perfectiunea sau elitismul. Dimpotriva. Textul se ocupa intr-un mod delicat de cei care inca se mai retrag in spatii intime si mai rasfoiesc, infiorati de placere, clasorul cu timbre.
Am cunoscut un distins domn, profesor universitar de fizica, care avea o deosebita placere sa repare ceasuri vechi, mecanice. "N-am sa inteleg niciodata de ce lumea renunta la ele. Aceste ceasuri au o poezie pe care foarte putini sunt pregatiti sa o citeasca", imi spunea acesta. Dupa o perioada de timp, dupa ce i-am castigat increderea, acesta mi-a facut cunostinta cu un coleg si prieten de-al sau, de la catedra de electronica, care detinea cu mandrie o colectie de aparate de radio vechi, cu tuburi catodice, pe care le intretinea intr-o perfecta stare functionala. Dupa spusele acestuia, cele mai sensibile aparate de radio, si cu timbrul cel mai cald, sunt aparatele cu tuburi catodice.
Va spun, fara rezerve, ca daca apucati sa-i cunoasteti pe acesti distinsi domni, nu aveti cum sa nu-i iubiti.
Personajul descris de dumneavoastra induioseaza prin puterea lui de a lupta pentru spatiul tridimensional, spatiu in care el si-a dezvoltat restul perceptiilor, sau si-a fixat referintele.
Pilda textului dumneavoastra este calda si este tot atat de delicata ca si personajul. Am fost tentat sa o spun in clar, dar, cum frumusetea lecturii acestui text consta in descifrarea mesajului sau, am renuntat.
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-10 02:01:21
         
 
  ...Chiar dacă conceptul (scuze ptr cacofonie) convertit din formă este este înțeles abstract. Nu forma-n sine. Scuze.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-10 00:18:01
         
 
  ...Din perspectiva redactării - ați mai scăpat câte o virgulă, un "cu coperți", parcă...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-10 00:06:37
         
 
  ...Mie îmi pare nițel forțată analogia perfecțiune-elită. Mai ales când discursul care ar trebui să o legalizeze este unul extrapolat din formă. Chiar dacă forma este înțeleasă abstract. În general, însă, mi se pare un text bine închegat și argumentat.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-10 00:02:41
         
 
  err:
"Sau ca cel acre se sprijinea pe spinările elefanților."
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-09 23:58:05
         
 
  D-le Ion Corbu, am trăit să mă văd scriind și asta : m-ați dezamăgit !
Și m-ați dezamăgit în asemenea măsură încât, la cât mă știu de curajoasă, mă întreb :
- chiar v-am permis atâta lipsă de respect ?

no comment !

Vă readuc liniștea, nu aveți nevoie de adevăr pe albastrul europeei, m-ați dezamagit crunt, trist, și știu că nu vă pasă. Tocmai de aceea, nu mai pot rămâne pe site-ul dvs.

Vă mulțumesc pentru găzduirea de aproape 4 ani !


 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-07-09 23:52:13
         
 
  La drept vorbind, taman la universul ăsta curb și în expansiune nu prea are acces oricine, cu mintea.
Mai comod și mai ușor conceptibil e cel turnat în tipare fixe, așa cum ar fi cel cubic, de ex. Așa, ca cel acre se sprojinea pe spinările elefanților.
Din acest punct de vedere, logica discursului e cam forțată, cam pe invers. Adică ideea de perfecțiune conservată, nu cadrează cu cea de elitism, aflat mereu în stare de expansiune intelectuală, de asimilare a ultimelor presupoziții. Elitism nu este egal închistare.
În rest, ar fi bine scris.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-09 23:15:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE