|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nevăzutule ochi, atotvăzător, privirile tale, astăzi toate mă dor |
|
|
Text
postat de
Bot Eugen |
|
|
-Va trebui odată și odată să te adâncești în uitare,-
uitat și uitând, ochiule pururi deschis, de daimonul meu și de îngeri,
și pentru gândul meu care va apune
cu frunzele visătoare
în rugina asfințitului rece,
trebui-va-n tăcere să sângeri.
O, nevăzutule ochi, atotvăzător,
privirile tale, astăzi, toate mă dor,
și se îngălbenește irisul meu verde,
trecând pe sub stejarul ce umbra și-o pierde,
și se golește de oameni, și se pietrifică,
stingându-se-n lumina-nserării magnifică.
-Însă, risipa aceasta de prețioase cuvinte,
îmi șoptește ochiul,
zău, că nu-mbogățește pe nimeni.
Se-mbracă-n vorbe de spirit
cei săraci cu duhul și-asfinte
gândul tău din urmă
în noaptea orbilor ipochimeni.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|