FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nevăzutule ochi, atotvăzător, privirile tale, astăzi toate mă dor
Text postat de Bot Eugen
-Va trebui odată și odată să te adâncești în uitare,-
uitat și uitând, ochiule pururi deschis, de daimonul meu și de îngeri,
și pentru gândul meu care va apune
cu frunzele visătoare
în rugina asfințitului rece,
trebui-va-n tăcere să sângeri.

O, nevăzutule ochi, atotvăzător,
privirile tale, astăzi, toate mă dor,

și se îngălbenește irisul meu verde,
trecând pe sub stejarul ce umbra și-o pierde,
și se golește de oameni, și se pietrifică,
stingându-se-n lumina-nserării magnifică.

-Însă, risipa aceasta de prețioase cuvinte,
îmi șoptește ochiul,
zău, că nu-mbogățește pe nimeni.
Se-mbracă-n vorbe de spirit
cei săraci cu duhul și-asfinte
gândul tău din urmă
în noaptea orbilor ipochimeni.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23763
Comentarii: 120725
Useri: 1413
 
 
  ADMINISTRARE