|
|
|
|
|
|
|
|
|
Îmi bate în fereastră cu galbenul de ciută |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
O urmă de neșansă si de părere mută
e luna ce se aprinde, fugind din universuri,
când bate în fereastră cu galbenul de ciută
și-mi împietrește noaptea. Răpită de nonsensuri
atunci îmi pare viața- un șir de bagatele,
ieșind prin porii zilei, numindu-l simplu: ploaie.
Doar norii ce se-adună s-o risipească-n stele
nasc fulgere sublime. Și ochii-ți de văpaie.
Sunt umbra. Sunt lumina. Sunt calde deopotrivă.
Mă ard pînă-n adâncuri, irump în toate cele.
Iubirea când ne prinde e-o arcă în derivă,
dar când ne-aduce acasă, e stol de rândunele.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
miroase-a praf de pușcă
.... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-06-12 11:38:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ultima strofa, corecteaza prozodia:
"Sunt umbra. Sunt lumina. Sunt foc deopotrivă.
Mă arde în adâncuri, irump în toate cele.
Iubirea-ntâi ne-aruncă pe-o arcă în derivă,
Si-apoi ne-aduce acasă, c-un stol de rândunele."
P.S. Salutari lui Vero&Adi:)
Sa zicem "poezie";)
Euridice
|
|
|
|
Postat
de catre
Mirela Lungu la data de
2009-06-12 11:30:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, incantata ca am starnit in tine macar intrebarea. Arca in deriva are sensul ei bine definit. Iubirea nu pleaca din noi nicaieri, e doar cuprinsa de indoiala si in momentul limpezirii, ea inseamna simplu acasa, asa cum a intuit Adi. Asta am si vrut ca final al poemului.
Da, Adrian, poate ca e slabut poemul dar acum vin cu o replica data chiar de tine lui Kosta- dar starea? dar trairea? Am facut schimbarea sugerata de tine, nu zic nici incantata nici ne incantata, nu am starea necesara de a munci pe un text emotional dar voi reciti dupa un timp. Mersi.
De fapt va multumesc la amandoi pentru dialog si deschidere. |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2009-06-12 01:21:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"A FI SAU A NU FI"...
"De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus"... (Mihai Eminescu) |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Ratiu la data de
2009-06-11 23:26:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
AAA, ai perfecta dreptate in ceea ce spui.
In ceea ce priveste "acasa" din poezia de fatza, mie mi se pare ca e o metafora clara, si ca e vorba de iubire care, cand apare, te "transporta", iar "cand te aduce acasa" (adica iubirea dispare), revii la cele normale. Dar a alatura starea normala (adica de neindragostit), chiar si metaforic, cu un stol de randunele, e fals si nepotrivit, zic eu.
Nu, poetul nu poate spune "am stiut ce am vrut sa spun", daca el stie, atunci e dator ca si cititorul, prin metafore, sa stie si el si, mai ales, sa VIBREZE. Ori in ultimele doua versuri nu-i nimic de "vibrat", e o afirmatie pur si simplu....
Infine, e drept ca poezia trebuie luata ca un intreg, dar ultimele versuri sunt totusi importante, macar sa nu contrasteze cu restul.
Sigur ca in orice poezie sunt expresii care pe ici pe colo scartzaie, dar ele nu deranjeaza metafora, pot fi inlocuite ca sa ilustreze mai bine metafora, dar metafora e acolo, unica si provocatoare de aceele vibratii de care vorbeam adineauri....
Uneori poezia e si un simplu "cant", dar si atunci trebuie totusi sa aiba o logica a metaforei....
Hm....s-ar putea face un studiu despre "logica metaforei", nu?
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-06-11 21:54:42 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Dar pe urma, versul urmator nu l-am mai intzeles: cine ne "aduce acasa"? La ce "acasa" te referi" (V. Pavel).
...Vero, ai de-a face cu ceea ce am observat eu de acum 3,4 ani, și numesc (nu știu dacă în premieră, nu cred) "nesusținerea mataforei". E ceea ce a intoxicat poezia (mai ales modernă), e ceea ce permite oricui să devină, peste nopate, poet. Pentru că deși sunt conștient că nu există interpretări veridice, ci doar interpretări, știu și că unele sunt mai apropiate de sensul dorit, pe când altele sunt mai depărtate. Totuși, a atribui sensuri paralele aceleași idei, imagini reprezintă nu atât o slăbiciune critică, ci, mai degrabă, o slăbiciune a autorului. Pentru că sunt de acord și este de dorit ca orice demers poetic să beneficieze de un anume nivel criptic, de sugestie, de un înveliș etanș, de un caracter personal etc, dar până la a nu oferi nici un pârlit de reper, de suport, de indiciu de pe care să se încerce derularea sensurilor unui text este cale lungă. Cred eu că această susținere a metaforelor, în fond, a esteticii textului, a caracterului lui sublim reprezintă unul dintre puținele moduri în care se pot separa cât de cât obiectiv și real poezia de pseudopoezie, autorii de infractorii literari. Doar așa se pot descoperi sensurile inițiale, aparținânde autorilor, și, în speță, lipsa lor, acolo unde este cazul.
în derivă,
dar când ne-aduce acasă e un exemplu bun. Această acasă poate fi orice, oriunde, oricând. Bunînțeles, autorul va veni cu versiunea sa, dar cine garantează că aceasta este conformă cu momentul scrierii sau, mai ales, ne-accidentală?! Acestei acasă ar fi trebui să i se rezervă un factor particularizant.
Autorul ar putea veni, firește, cu replica dar nu mă interesează interpretările, nu mă interesează ce se înțelege atâta timp cât eu știu ce am vrut să spun. Atunci, la fel de firesc vine și contra-replica: păi de ce mai faci publice scrierile? Sau de ce nu scrii în sanscrită ori în vreun cod proaspăt inventat?. Cam asta-i.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-06-11 21:36:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tania,
Nu ma pronuntz asupra versificatiei, AAA stie el ce stie. Dar altceva vreau totusi sa-ti spun:
M-a intrigat putzin finalul poeziei. Penultimul vers este perfect si foarte real. Suntem deviati de pe axa normala a vietii cand ne indragostim. De acord.
Dar pe urma, versul urmator nu l-am mai intzeles: cine ne "aduce acasa"? La ce "acasa" te referi? La simturile normale ale omului caruia i-a trecut betzia indragostirii? Pai, daca i-a trecut, nu e nici pe departe "stol de randunele", numeste cum veri starea de revenire, dar nu stol de randunele, nu se potriveste de loc....Poate numai pentru rima, dar altfel, metafora e fortzata, cred eu!
Sper sa ma ierti pentru interventia mea, altfel, zau ca mi-a placut grozav poezia, daca nu era finalul asta care mi s-a parut iritant, as fi votat!
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-06-11 20:51:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sugestii pentru îndreptarea prozdiei:
O urmă de neșansă si de iluzie mută - O urmă de neșansă și de părere mută
e luna ce mă sperie, fugind din universuri - e luna ce mă-nfrică, fugind din universuri
Iubirea, -i drept, ne (cratimă) aruncă pe-o arcă în derivă,
dar când ne-aduce (cratimă)( acasă, e stol de rândunele.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-06-11 20:37:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
arhaiului - arhaicului, txte - texte |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-06-11 18:22:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
*versul 1 este aritmic
*versul 2 este aritmic
*versul 11 este aritmic
*versul 12 este aritmic.
...E ciudat: acum nu știu cât timp ai postat 2 txte aproape fără cusur dpvd al versificației, acum, în 12 stihuri... Și cele mai sus notate nu se referă decât la ritm. Erori mai sunt.
*atunci îmi pare viața- un șir de bagatele" M-ar interesa care este rostul cratimei de după "viața".
*ieșind prin porii zilei, numite simplu, ploaie.".
1. ori porii sunt "numiți ploaie", dacă ei sunt numiți așa,
2. ori un șir de bagatele numit simplu ploaie, deoarece subiectul este "șir", nu "bagatelele". Oricum ar fi, nu poate fi "numite".
*"Doar norii ce se-adună s-o risipească-n stele
nasc fulgere sublime" - vers sublim, dar, din păcate, truism. Ma refer aici la "norii ce se adună nasc fulgere".
*"ochi de văpaie" - mh...
*folosirea arhaiului "irump" nu prea are justificare
*"arcă în derivă" - stereotipic
*"stol de rândunele" mh...
Slăbuț, Tania!
3 ***
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-06-11 18:21:24 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|