|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un vers de scrii... |
|
|
Text
postat de
Daniel-Ioan Moraru |
|
|
mamei
Întinde mâna... cerul în pumnul tău să-l strângi,
Din curcubeul ploii culorile să frângi,
Să-ți curgă în petale pe tâmplele fierbinți,
Ușor să ți se-așeze pe umerii cuminți,
Să furi din cer albastrul și-a Soarelui lumină,
În timp ce flori și râuri la tine se închină,
Să lași să intre Luna în tainica ta noapte,
Iar stelele să-ți spună povestea lor în șoapte,
Să-ți picure în gânduri istorisiri de dor
Ce le-au născut, din inimi unite în fior...
S-asculți... în timp ce spațiul în palme îl fărâmi,
Iar turnurile vremii c-un zâmbet le dărâmi...
Deodată depărtarea pe veci nu mai există
Și timpul se ascunde în lacrima ta tristă...
Nisipul să-ți primească umil eternul vers
Ce lumea recreează în colț de Univers.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23974 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|